2,886 matches
-
zburau de multe ori la camarazii săi de pe front: „Acum îi al naibii de greu să te furișezi printre liniile inamice, dar și mai greu să stai nemișcat în vreo zi cu ger de să crape pietrele... Ce-o fi făcând oare Trestie, sublocotenentul Cicoare, căpitanul Făgurel și ceilalți? Or fi întregi și sănătoși? Dee Domnul! Eu am ajuns unde am ajuns și nu mai pot face nimic decât să mă târâi de ici-colo cu mare greu”. În ultima vreme, mergea mai binișor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ai clipi, l-a smuls din teacă. A privit la el cu ochii scânteietori, în timp ce strângea mânerul încât i se albiseră buricele degetelor ... Nu-și putea lua ochii de pe lama ruptă a pumnalului care încă mai strălucea... Fulgerul amintirii când Trestie - „fratele” său și Limbosu - l-au salvat de sub nasul inamicului i-a năpădit gândurile. „Acolo m-am putut folosi de el, dar aici? Aici la ce îmi folosește?” - și-a sfârșit Toaibă gândul privind în jur... „Nu! Nu se poate
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Unii nici n-au ieșit măcar din casă. Au stat la căldurică. Au stat ei nopți și zile întregi în omăt până la brâu sau ger de crăpau pietrele? N-au stat. Năsălia mamei lor de nenorociți! Doamne, câtă dreptate avea Trestie! Cine-i Trestie aista? Apoi un om ca aista nu găsești de ai umbla cu opinci de fier. Strașnic om! Mi-a fost și mi-a rămas un frate adevărat! Ce zic eu frate? Că mai sunt și frați care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
au ieșit măcar din casă. Au stat la căldurică. Au stat ei nopți și zile întregi în omăt până la brâu sau ger de crăpau pietrele? N-au stat. Năsălia mamei lor de nenorociți! Doamne, câtă dreptate avea Trestie! Cine-i Trestie aista? Apoi un om ca aista nu găsești de ai umbla cu opinci de fier. Strașnic om! Mi-a fost și mi-a rămas un frate adevărat! Ce zic eu frate? Că mai sunt și frați care se dușmănesc și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ai umbla cu opinci de fier. Strașnic om! Mi-a fost și mi-a rămas un frate adevărat! Ce zic eu frate? Că mai sunt și frați care se dușmănesc și nu se ajută la nevoie. Prin fața unui om ca Trestie nici să nu treci până nu-ți scoți cușma. Da, da! Să te pleci în fața lui!... Să știi, Marandă, că dacă nu era el atunci... atunci când m-o pălit glonțul, ajungeam în groapa comună a morților sau și mai rău
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Așa însă uite că mai trăiesc și mai pot face un pas-doi până... Cum să mori de la un picior rupt, Toadere? Da’ tu nu pui la socoteală cât sânge am pierdut eu atunci? Vezi? De asta îl iubesc eu pe Trestie ca pe un frate. El m-o salvat atunci de pe linia frontului inamic și apoi m-o dus - numai el știe cum - la postul de prim-ajutor. Dacă ți-aș povesti numai drumul acela și n-aș termina într-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
săracul a rămas pe front... Poate a da Cel e Sus să scape nevătămat, că tare se mai băga unde era mai primejdios! Nu era nevoie să-l trimită comandantul. Nuuu! El singur se băga. Știi de ce îi spuneam noi, Trestie? Că pe el îl cheamă altfel... De ce îi spuneați așa? Comandantul nostru - pâinea lui Dumnezeu, nu alta - i-o zis așa, fiindcă era subțire ca o trestie și nici nu-i simțeai călcătura când era în misiune. Pășea ca o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-l trimită comandantul. Nuuu! El singur se băga. Știi de ce îi spuneam noi, Trestie? Că pe el îl cheamă altfel... De ce îi spuneați așa? Comandantul nostru - pâinea lui Dumnezeu, nu alta - i-o zis așa, fiindcă era subțire ca o trestie și nici nu-i simțeai călcătura când era în misiune. Pășea ca o pisică. Din vorbă în vorbă, nici nu și-au dat seama când calul urca deja dâmbul din fața casei... Uite ce repede am ajuns acasă! - a remarcat Toaibă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de noaptea ceea... Că am fost rănit - asta se mai întâmplă - dar greul a început când pe drumul spre liniile noastre, pentru a ajunge la un post de prim-ajutor... Norocul meu a fost că lângă mine s-a aflat Trestie... Doamne, ce suflet de om! De nu era el, îmi rămâneau oasele acolo în Rusia! Era noapte... Făcutu mergea cu grijă, să nu facă nici un zgomot, ca nu cumva să piardă vreun cuvânt... Când povestea s-a terminat, ședeau deja
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
însă. Târziu, într-una din zile, i s-a părut doar că printre cei din șirul celălalt se afla și unul subțire ca o nuielușă, care abia mergea de vlăguit. Sau de bolnav ce era... „Parcă prea seamănă cu... cu Trestie... Doamne! Dacă și tu, omule bun, ai ajuns aici, atunci nu mai este nici o speranță ca sufletele noastre să se mântuiască!” În acea clipă s-a născut speranța și dorința că îl va întâlni cândva pe cel mai bun și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
acea clipă s-a născut speranța și dorința că îl va întâlni cândva pe cel mai bun și drag camarad din câți a avut... Retrăia momente din timpul războiului. Clipele care îi încălzeau sufletul cel mai tare erau cele când Trestie s-a luptat pe viață și pe moarte să-l salveze din liniile inamice și să-l ducă la un post de primajutor... Numerele 1109, 1113 și 1117 rămân pe loc - s-a auzit vocea gardianului, într-o dimineață, pe când
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai și lucreze” - gândea aruncându-și din când în când privirea spre el. A privit mai cu băgare de seamă la vecinul lui... O zvâcnire a inimii l-a zguduit și o șoaptă abia auzită i-a zburat de pe buze: „Trestie!!!” Bolnavul și-a șters lacrimile, a privit spre el și o licărire de lumină i-a străbătut 128 fața pământie... În timp ce se uita intens către Toaibă, buzele sfarogite de arșița bolii au reușit să îngaime: „Toadere!”... Apoi mâinile lor s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
noi întâlni! Așa o rânduit Cel de Sus, Toadere. Da’ a trece și asta. Cine mai credea că se mai întoarce din război? Și ne-am întors. Om scăpa noi și de aici!... A venit și ziua aceea. Întâi pentru Trestie... Cu privirea grea scăpată din orbitele adâncite ca de dincolo de zăbrele, ajuns doar o umbră de om, l-a îmbrățișat pe Toaibă. Rămâi sănătos, Toadere! Să dea Dumnezeu să scapi cât mai repede de aici și să-mi scrii câte
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Să-i dea Dumnezeu sănătate și zile multe, că bun suflet mai are!... S-a așezat la masa din cămăruța lui, foindu-se mereu pe scaun. Nu-i venea în cap cum să înceapă scrisoarea. Voia să-i spună lui Trestie atâtea! Dar cum? „Dragă frate, Întâi vreau să-ți spun că suntem sănătoși cu toții. Chiar așa; cu toții. Adică eu, Maranda și feciorul nostru - că de vreo trei săptămâni s-o îndurat Dumnezeu și ne-o dat un fecior... I-am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
capul și mustața... Da’ a veni ea și ziua ceea! Dragă frățioare, îți doresc sănătate ție și la ai tăi. Poate pui și tu mâna pe condei și îmi scrii măcar două vorbe, să știu că sunt de la fratele meu Trestie... Cu drag, fratele tău Toader.” * Ce spuneai tu, Gruia? Că dacă termin liceul vreu să merg la facultate. Și cine s-o împotrivit la treaba asta? Nimeni, dar mă gândeam dacă îți avea voi cu ce mă ține... Nu duce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
zaț de vorbire, / Un altar în acest labirint... Beția simțurilor, acel dérèglement de tous les sens, despre care vorbea A. Rimbaud, izvorăște aici din decantarea neobosită a esențelor, într-un proces laborios, în care Muguri de magnolii, orhidee, ghimber sălbatec, / Trestie mirositoare, scorțișoară, / Piper sălbatec, dafin de câmp, / Fructul cornului tânăr însămânțând luna, / Toate acestea într-un alambic, / Ca într-o vrajă continuă se înfrățesc. / Proaspete arome la fântâna cu mandarini..., iar tumultul sufletesc debordează, antrenând văzul, auzul, mirosul, fiindcă Purpuriu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Între exaltare și hipnoză (hypnotica rodire - imaginile sunt deseori oximoronice: parfume de țărână; vestala aventură; copacii văd cu frunze orbi de cânt / șerpii în logodnă îndulcesc otrăvi -, eul hipersensibil retrăiește Geneza: Mă voi culca acolo lângă râu / în muzica de trestii și smarald, încât dintr-o coastă o femeie lin / răsare vie repetând un mit / mărind uimiri în ochiul adormit / între iertare vină și orfin, vegheată de prezența lui Pan care Spărturi de flaut calcă sub copite / și lasă mângâierea bărbii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pește, această zonă a oceanului nu este exploatată, în primul rând din pricina adâncimii apelor. Probabil, și a intereselor economice mai scăzute. Micul sclav - descoperitor al polenizării artificiale Vanilia poate fi considerată ca emblematică pentru Insula Réunion. La fel ca și trestia de zahăr. La fel ca și manguia. La fel ca și artizanatul malgaș. La fel ca multe altele încă. Pentru noi, europenii mai puțin inițiați întru ale botanicii, vanilia este un aromatic produs de un arbust, poate chiar de un
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
cofetar, deci nu am nici un secret, față de nimeni, am să reproduc chiar rețeta pe care o folosesc localnicii pentru prepararea romului Îrhum - zic eiă de vanilie. Iat-o! Se folosește un litru de rom alb Îfăcut, tot de réunionezi, din trestie de zahără, în care se pun: 5 linguri cu zahăr roșu, 5 păstăi de vanilie. Se lasă la macerat două luni de zile. Se consumă cu mare plăcere, ca aperitiv, la dejun sau la diverse dineuri, mai ales pentru crearea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
specializat în producerea unei game variate de rom, în funcție de fructele și alte ingrediente folosite: ananas, papaia, citrice, canel, mandarine etc. Cu toate că Réunion produce doar 1% din cantitatea de vanilie, pe glob, având în vedere dimensiunile teritoriului, procentul este semnificativ. Alături de trestia de zahăr, care contabilizează 200.000 tone de zahăr pe an. A trăit și a murit în sărăcie Edmond Albius s-a născut în anul 1829. Fiind una de sclavi, familia lui a fost silită să lupte din greu cu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
li se propovăduiește Evanghelia. 23. Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire." 24. După ce au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: "Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vînt? 25. Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi și cei ce trăiesc în desfătări, sunt în casele împăraților. 26. Atunci ce ați ieșit să vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
adevărații bărbați care sunt doar ai noștri și care stau în poziția amintită, sug dintr-o sticlă de samahoancă, ceea ce ne va aduce, dincolo de damph, un plus de voturi din partea cultivatorilor de sfeclă domestică și, acolo unde sunt condiții, de trestie gânditoare de zahăr. Atenție la stică! Vnimanie! STICLA - ca însemn electoralapare și la formațiunea Noua Tranparență însă, spre deosebire de stcla lor care este plată, a noastră este o damingeană monopol iar conținutul e gol, fiind băut. 7. PE NERĂSUFLATE Domnule, La
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
tacuiste în măruntaiele microscopice ale bioenergiei umane se subordonează aceleași zădarnice cercetări. Și ce dacă știm ceva despre neștiut? Până la capătul lui tot nu vom ajunge! Dar mă întorc și spun: de aceea suntem ființe hipergânditoare (ceva mai mult decat trestia) ca să ne întrebăm. E și acesta un beneficiu lăsat de Natură omului - să ne putem întreba! Spre finalul lucrării, autorul enumeră racilele societății umane, printre care as reține ideea că și: „Învierea de Apoi se vinde pe dolari!” Și după
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
acel clopot... Apoi am rămas singur cu meandrele vieții mele... Mă credeți că n-am mai izbutit niciodată să plîng? Și n-am mai avut reflexe prompte în fața primejdiei... Mergeam, așadar, căutând o ieșire din mlaștină, când am încremenit. Printre trestii, am zărit lucind un foc în fața căruia, nu-mi venea să-mi cred ochilor, trei inși cântau cu fluierele unor cobre așezate pe niște butuci înalți și rotunzi. Cântecul nu-l auzeam. Am mai făcut câțiva pași, cu grijă ca să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Cineva îi azvârlise peste față o cârpă roșie și nimeni nu se mai sinchisea de el. La un moment dat îmblînzitorii s-au oprit din strania lor ocupație. Au rămas privind în gol, absenți, ascultând parcă vântul care suna printre trestii. Tăcerea lor semăna cu un ritual. Sau poate dormeau în picioare în timp ce cobrele se încolăciseră pe butuci. Nu îndrăzneam să fac nici un gest. Mă temeam că, mișcând trestiile, îi voi trezi pe îmblînzitori și voi atrage atenția asupra mea. Am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]