1,017 matches
-
a fost acuzat de numeroși factori kurzi, mai ales intelectuali cu o orientare mai de stânga, printre care Jalal Talabani și Ibrahim Ahmed, de conservatism și tribalism, că a creat o prea strânsă conexiune între mișcarea națională kurdă și structurile tribale, și că ar fi fost călăuzit de dorința de a crea o putere personală. Carisma și atitudinea de neabătut a lui Barzani a trezit admirația față de el în rândurile multor kurzi care au văzut în el personificarea luptei poporului lor
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
Amman ca oaspeți ai emirului hașemit al Transiordaniei,Abdallah I. La 2 mai 1941 Marea Britanie a lansat o ofensivă împotriva rebelilor irakieni. La 26 mai, ziarul New York Times a relatat că Abd al-Ilah a chemat la rezistență pe toți conducătorii tribali și religioși arabi împotriva regimului pro-german instalat la Bagdad. El s-a adresat in mod specific poporului irakian, armatei și poliției cerându-le să îndeplinească „această sarcină dificilă”. La 2 iunie „Guvernul de apărare națională” al lui Rashid Ali pașa
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
numele "Moçambique", parte integrantă a Statului Portughez. În prezent, portugheza este limba oficială, singura, a Republicii Mozambic. Este vorbită în fapt de peste 50 la sută din populația țării, ca primă limbă. Restul populației, vorbitoare nativă de limbi locale și dialecte tribale, Swahili, arabă și engleză, vorbește în mare măsură portugheza ca a doua limbă. Toponimele sunt în mare măsură de origine portugheză. Africa Orientală Portugheză a exploatat populația și a fost o sursă importantă de sclavi pentru alte teritorii și piețe
Africa Orientală Portugheză () [Corola-website/Science/331062_a_332391]
-
califului care a reluat misiunea neterminată ale primelor cuceriri islamice, și a revitalizat potențialul de cucerire a Constantinopolului. Pe lângă importanța sa religioasă, atenția crescândă a abbasizilor către frontiera Bizantină a subliniat politica de restaurare a rolului militar pentru fostele surse tribale de suport din Siria. Al-Mahdi a murit subit în 785. În jurul morții sale s-au format diverse ipoteze referitoare la cauza morții lui, dintre care faptul că ar fi murit din pricina unei pere otrăvite sau într-un accident de vânătoare
Muhammad al-Mahdi ibn al-Mansur () [Corola-website/Science/331078_a_332407]
-
omului și libertății de expresie, fiind și un punct de referință, pe plan politic. Barba mai este văzută și ca o dovadă de bărbăție și onoare. Nici Yemenul nu face o excepție: într-adevăr, una dintre cele mai cunoscute familii tribale se numește Abu Shawarib - „tatăl mustății” - aparent în onoarea părului facial al unuia dintre strămoșii săi. Odată ce un tânăr yemenit ajunge la adolescență, purtarea mustății este aproape un mandat cultural. Însă, pe de altă parte, părului facial i se poate
Părul facial în lumea arabă () [Corola-website/Science/331106_a_332435]
-
cât și al musulmanilor.Aceasta evoluție a fost determinată și de schimbarea relațiilor lui Muhammad cu tribul Quraysh și cu Mecca.A avut loc un fel de reconciliere a intereselor.Negustorii din Mecca riscau să își piardă alianțele cu căpeteniile tribale și controlul pe care il exercitau asupra comerțului, iar în oraș numărul de adepți ai islamului era tot mai mare și o înțelegere cu noua putere ar fi eliminat unele pericole. Cele două momente în fiecare an, atunci când soarele este
Qibla () [Corola-website/Science/331125_a_332454]
-
Academiei Romane - Filiala Cluj, profesor de etnologie-antropologie la Universitatea Tehnică Cluj Napoca (C.U.N.B.M.), unde a predat cursuri de: "Introducere în studiul culturii populare, Școli, curente, direcții în antropologia culturală, Mitologie, Metode de cercetare în etnologie, Practică de cercetare, Marketing tribal". Membru al "Asociației Oamenilor de Știință," al "Asociației folcloriștilor și etnografilor," al "Ethno-web. Le Portail de l’Anthropologue", al "Open Anthropology Cooperative", în prezent este etnologul cu cea mai înaltă notorietate din Ardealul de Nord si Nord-Vest, recunoscut și premiat
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
un termen utilizat în vechime, în timpul Califatului Umayyad (c. 661-750 e.n./41-132 d.h.) pentru desemnarea ne-arabilor (persani, africani, turci, kurzi, etc) convertiți la islam. Influxul remarcabil al acestora a creat o mare dificultate legată de incorporarea lor în societatea tribală arabă. Soluția a fost atunci dată de un contract de tutoriat ("wala"'), prin care ne-arabii primeau un tutore arab ("wali"). M"awlâ (Arabă:" مولی) este un termen derivat care arată proximitate, mijlocire, a avea putere asupra ceva. Istorc, cuvantul
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
existența discriminării etnice sau a vreunui conflict în zonă. Există diverse grupuri separatiste care activează în exil, dar nu există un partid politic care să reprezinte arabii din Khuzestan sau celelalte minorități. Din cauza ideologiilor și a tacticilor diferite, a loialității tribale sau a ambiției personale aceste grupuri nu au format până în prezent un front unit. Unii militează pentru rezistența armată, în timo ce alții cred în soluționare pe cai pașnice. Cei mai mulți fac referire la întreaga provincie Khuzestan cu termenul al-Ahwaz (care
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
de obicei sărbătoarea cu elementele din natură și cu evoluția vegetației. Grupurile "Tahtaci" (lit. “lemnarii”), una dintre comunitățiile Alevi, numite astfel datorită activităților cu care se îndeletnicește, și anume cele din domeniul forestier, se numără printre “comunitățile heterodoxe de esență tribală din Turcia”. Inițial se numeau ağaçeri și au fost semnalați pentru prima oară în secolul al XIII-lea, fiind răspândiți în zonele împădurite din Muntii Taurus și de pe țărmurile mediteraneene. Dat fiind stilul lor de viață mai degrabă frust, care
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
al apariției islamului, sau de secolul XXI, oamenii încă își fac dreptate pe principiul “ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”. În zone musulmane, vecine spațiului arab, precum Eritrea sau Afghanistan, unde šarī’a stă la baza legii, totuși sistemul tribal nu a dispărut definitiv. Acolo, în cazul unei vărsări de sânge, răzbunătorul era ales dintre bărbații care aveau legătura de sânge cu victima de până la gradul șapte. Exista o ierarhie, primul, în linie era bărbatul cu legătura de sânge cea
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
atunci oricare rudă a sa putea fi omorâtă, în special pe cineva cu legătura de sânge de până la gradul 7, ca și în cazul răzbunătorului. O pedeapsă severă pentru criminal era aceea de a fi exclus din trib, ruperea legăturilor tribale era echivalentă cu dezarmarea sa. Dacă era ucisă o femeie, răzbunarea venea din partea rudelor, dar nu din partea soțului. Astfel, răzbunarea putea fi cerută și îndeplinită de frați, fii, de unchiul sau de verișori din partea mamei. Restul comunității intervenea numai când
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
ale provinciilor Palencia și Burgos. În jurul secolului I î.Hr, ei erau curpinși în aproximativ 11 triburi - Avarigines (es), Blendii (es), Camarici (sau Tamarici), Concani, Coniaci/Conisci, Morecani, Noegi, Orgenomesci, Plentuisii, Salaeni, Vadinienses și Vellici/Velliques - adunate într-o confederație tribală cu orașul Aracillum (Castro de Espina del Gallego, Sierra del Escudo - Cantabria), situat strategic pe valea râului Besaya, fiind considerat un loc politic. Dovezi literare și epigrafice confirmă faptul că, la fel ca vecinii lor din Galiția și Asturia, Cantabrii
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
dus la sprijinirea Vaccaeilor în revolta anti-romană din 29 î.Hr, iar în cele din urmă a dus la izbucnirea primului Război a Cantabrilor, aceștia fiind cuceriți și anihilati parțial de către împăratul Augustus. Restul populației cantabrii rămase și terenirle lor tribale au fost absorbite în provincia nou creată a Transdurianei. Cu toate acestea, măsurile dure elaborate de către Augustus și puse în aplicare de către generalul lui, Marcus Agrippa Vispanius, de a pacifica provinciea a contribuit doar la instabilitatea continuă în Cantabria. Revoltele
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
au fost absorbite în provincia nou creată a Transdurianei. Cu toate acestea, măsurile dure elaborate de către Augustus și puse în aplicare de către generalul lui, Marcus Agrippa Vispanius, de a pacifica provinciea a contribuit doar la instabilitatea continuă în Cantabria. Revoltele tribale aproape constante și războiul de gherilă, au continuat să afecteze terenurile Cantabrilor până la începutul primului secol după Hristos, când regiunii i s-a acordat o formă de auto-guvernare, înainte ca aceaștia să fie incluși în noua provincie, Hispania Tarraconensis. Deși
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
cuprins Cabarci, Iburri, Luggones, Paesici, Paenii, Saelini, Vinciani, Viromenici, Brigaentini și Baedunienses;Cismontani inclus Amaci, Cabruagenigi, Lancienses, Lougei, Tiburi, Orniaci, Superatii, Gigurri, Zoelae și Susarri. Înainte de cucerirea romană la sfârșitul secolului I d.Hr, ei s-au unit într-o federație tribală cu cetatea de munte Asturica (Astorga), care era capitala lor. Studii recente epigrafice sugerează că aceștia vorbeau limba celtică asemănătoare cu Gallaeci Lucenses și Braccarenses. Conform autorilor clasici, structura lor de familie a fost de linie maternă, prin care femeia
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
Gauson și a rămășitelor trupelor sale de la Hillfort de Lancia, i-a forțat ulterior să se predea după ce au amenințat să dea foc orașului. Asturii s-au supus romanilor dar nu au fost niciodată cuceriți pe deplin, iar modul lor tribal de viață s-a schimbat foarte puțin. În ceea ce privește istoria romană oficială, căderea acestora din urmă a marcat încheierea cuceririi teritoriilor din Asturia, care de acum erau incluse alături de Galiția și Cantabria în noua provincie Transduriana. Acest lucru a fost urmat
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
în mod similar cu [[sași]]i, au fost organizați în scaune (, ). Scaunele din Ungaria medievală erau unități teritoriale autonome. După așezarea finală în Ținutului Secuiesc, în secolele 12 și 13, șapte locuri au luat forma, eventual, ca urmare a structurii tribale a secuilor: Ultimele trei scaune au fost unite în secolul al 17-lea, și au fost numite Trei Scaune. Ținutului Secuiesc nu a făcut parte din sistemul maghiar. Ca o singură unitate teritorială, a fost condusă de [[comite al secuilor
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
emigrat intre altele, în provincii otomane, inclusiv în Palestina, pentru evrei Țara Sfântă sau Țara Israelului. Un număr de renumiți cabaliști evrei s-au stabilit la Hebron.În urmatoarele doua secole s-a produs și o migrație semnificativă de familii tribale beduine din Peninsula Arabică spre Palestina. Multe din ele s-au așezat în trei sate diferite din Wadi Al Khalil (Depresiunea Al Halil) și urmașii lor au format cu timpul majoritatea populației orașului Hebron. Comunitatea evreiască a numărat în cursul
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
propus denumirea „Comitetul Adevăraților Musulmani” (în albaneză: "Komiteti i Myslimanëve të Vërtetë"). Alți reprezentanți, în frunte cu Frashëri, s-au concentrat pe ideea autonomiei Albaniei și pe crearea conștiinței identității albaneze care să nu țină cont de liniile religioase sau tribale. După ce nu au reușit să-și îndeplinească cererile pe cale diplomatică, albanezii s-au lansat pe calea conflictului militar cu vecinii balcanici. Liga de la Prizren avea 30.000 de membri înarmați sub controlul său, care au lansat o revoluție împotriva Imperiului
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
afectate regiuni din țară se va institui carantină. Primul caz de infectare din Sierra Leone a fost al unui vraci de trib. Acesta a tratat mai multe persoane posibil infectate cu Ebola și a decedat la 26 mai 2014. Conform tradiției tribale, corpul decedatului este spălat și pregătit de înmormântare. Tocmai acest ritual a dus la răspândirea bolii în comunitatea respectivă. La 5 august 2014, organizația misionară "Ordinul Sf. Ioan al lui Dumnezeu" confirmă faptul că părintele Miguel Pajares Martin, ce activa
Epidemia de Ebola din Africa de Vest (2014) () [Corola-website/Science/332593_a_333922]
-
considerat de acești gânditori "autorul tuturor faptelor bune sau rele". Ghaylăn și qadariții au contestat că imamăh (conducerea) musulmanilor poate aparține doar clanului Quraysh. Ei au considerat că alegerea în această poziție de conducere nu trebuie să depindă de apartenența tribală. Spahic Omer a evidențiat că Ghaylăn și gânditorii qadariți au considerat că imăm-ul (liderul comunității) trebuia ales în urma consensului comunității (ummah). Spahic Omer a menționat în articolul său că Al Shahrastănī (unul dintre istoricii foarte importanți ai istoriei islamului) a
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
lung război cu Bizanțul ( 502-545 ), precum și de nemulțumirile sectelor maniheiste și a coloniilor nestoriene. Triburile arabe din Transiordania și Hawran, ġassanizii, se convertiseră în bună parte la monofizism în secolul al IV-lea, după cum lahmizii ( Banū Lahm ) din confederația tribală Kalb trecuseră parțial la nestorianism; aveau deci și din punctul de vedere al credinței relații încordate cu suzeranii lor. Aceeași istabilitate caracteriza și situația socială, din cauza începuturilor citadinismului, concomitent cu păstrarea structurilor sociale nomade: clanurile se grupau în confederații
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
nici de cercetătorii istoriei religiilor. Astfel, în "Hamăsa "- antologia compilată de Abū Tammăm (m. 846 ), una dintre cele mai cunoscute ( datorită admirabilei ediții Freytag) antologii de poezie preislamică - apar câteva sublinieri memorabile: pentru "al-Gatamăš al-Dabbī" ( secolul al VII-lea), istoria tribală e interpretată prin lentila timpului-destin ( „mîna sorții n-o poți frânge” ); pentru ’Ăqib ibn ’Ulfa al-Murrī soarta e pe rând bună sau rea, datoria omului fiind să poarte toate aceste semne ale voii destinului ( „Ce multe haine are "dahr"! La
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
deosebite ale vieții păstorilor nomazi, semiizolarea de restul lumii au determinat crearea unei civilizații proprii, cu trăsături cu totul specifice. Monotonia unei vieți limitate la supravegherea turmelor în vastitatea deșertului și nesfârșitul șir de războaie, întreținute de conflictele și rivalitățile tribale, au dezvoltat și întreținut pasiunea arabilor nomazi pentru poezie. Războaiele interminabile, în care principalul mobil îl constituia dobândirea gloriei, au format motivul esențial al versurilor care se recitau noaptea în jurul focurilor de tabără.” Ta’Abbata Sharran ( ?/aproximativ 530 ) „Numele său
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]