2,389 matches
-
dramatice proprii: comediile, misterele sau dramele sale psihologice, reunite parțial în volumul Teatru (1945), sunt artificioase și livrești, chiar atunci când ating o problematică incitantă. După moartea autorului, au fost publicate Amintiri din teatru (1968), povestirile din Ceartă oltenească (1973), o trilogie romanescă inspirată din viața universitară - Chinuiții nemuririi (1976-1986), alt volum de Teatru (1975), romanul istoric Bogdan infidelul (1982), ca și cel consacrat periferiei citadine - Coana Truda (1988), Decameronul româneasc (1996) ș.a., cărți ce vin să completeze imaginea unui creator cu
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
revistelor „Luceafărul” (1958-1959) și „Gazeta literară” (1962), director al Editurii pentru Literatură. În 2001 a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate literară. De o tenacitate rară, materializată cel mai adesea în scrieri cu o întindere impresionantă (romane-frescă, trilogii, cicluri epice), M. este posesorul unui discurs narativ perfect corelat tematic cerințelor și tendințelor ideologice ale anilor ’50 și nu numai. Deși debutul său din 1943, cu versuri antirăzboinice publicate în „Dacia rediviva”, prefigura o activitate poetică, după 1948 aceasta
MIHALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
de istoria „oficială”. Surprinzător și destul de neobișnuit în practica auctorială, traiectul labirintic al operelor lui M. presupune, în majoritatea cazurilor, schimbări de perspectivă asupra evenimentelor consemnate, substituiri de personaje și de caractere, grupări și regrupări de volume, „revizuiri” și „adăugiri”. Trilogiile Cronică de război (I-III, 1966) și Focurile (I-III, 1977-1978), culegerile de povestiri Podul de aur (1964), Somnul de veghe (1969), o parte a scenariilor Batalionul doi (1957), Am fost șaisprezece (1980) sunt scrise cu intenția evidentă de a
MIHALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
1966, 359-416; D. Caracostea, Poezia tradițională română (Balada poporană și doina), îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1969, I, 5-309, II, 224-320; H. Sanielevici, „Miorița” sau Patimile unui Zamolxis, ALA, 1931, 552-554; Călinescu, Ist. lit. (1941), 61-64; Lucian Blaga, Trilogia culturii, București, 1944, 119-131; C. Brăiloiu, Sur une ballade roumaine (La Mioritza), Geneva, 1946; Al. I. Amzulescu, Introducere la Balade populare românești, București, 1964, 178-179; Adrian Fochi, Miorița. Tipologie, circulație, geneză, texte, pref. Pavel Apostol, București, 1964; Ist. lit., I
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
Scrisă din perspectiva europeanului care încă nu exclude o providență din succesiunea aparent neutră a culturilor și civilizațiilor, încercarea istoricului englez este simptomatică. Mai mult decât azimutul teologic al lui Toynbee, odiseea culturală parcursă de Mircea Eliade - și încununată de trilogia Istoria ideilor și credințelor religioase (1978-1984) - confirmă viziunea exprimată de școala germană despre istoricitate ca orizont indepasabil al cunoașterii existențiale a omului modern. După J.G. Herder (1744-1803), W. Dilthey (1833-1911) și M. Heidegger (1889-1976), hermeneutica fenomenologică din școala lui H.
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și despre oricine. Paradoxal și ironic, chiar noțiunea de ficțiune a devenit ininteligibilă. 2. Problemele centrale : un examen critic-hermeneutictc "2. Problemele centrale \: un examen critic‑hermeneutic" Așa cum arătam în preambul, The Closing of the American Mind este organizată ca o trilogie. Înainte de a intra în substanța ei, autorul pregătește minuțios terenul. Cuvântul înainte al lui Saul Bellow, presărat cu multe elemente autobiografice și de critică a culturii - între ele, o judicioasă analiză a disprețului europenilor pentru americani și interesanta idee că
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Altele trebuie să fie argumentele unuia care susține relansarea modelului paideic al Eladei în plină (post)modernitate. Din fericire, Bloom însuși le oferă, deci îi putem trece cu vederea diversele idiosincrazii și erori categoriale 6. Să ne apropiem acum de trilogia propriu-zisă. În prima parte, Bloom îi descrie în mare amănunt pe studenți, dintr-o perspectivă multiplă: culturală, pedagogică, sociologică, psihologică, ideologică, antropologică. În a doua parte, cea mai rezistentă a trilogiei, nucleul său ideatic, Bloom se ocupă de transformarea profundă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și erori categoriale 6. Să ne apropiem acum de trilogia propriu-zisă. În prima parte, Bloom îi descrie în mare amănunt pe studenți, dintr-o perspectivă multiplă: culturală, pedagogică, sociologică, psihologică, ideologică, antropologică. În a doua parte, cea mai rezistentă a trilogiei, nucleul său ideatic, Bloom se ocupă de transformarea profundă a culturii și, în general, a lumii americane sub influența nihilismului european, mai ales german, avansând o comparație (riscată) între Republica de la Weimar și Statele Unite de după anii ’60. În fine, a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Bloom se ocupă de transformarea profundă a culturii și, în general, a lumii americane sub influența nihilismului european, mai ales german, avansând o comparație (riscată) între Republica de la Weimar și Statele Unite de după anii ’60. În fine, a treia parte a trilogiei este o vastă frescă analitică a universității, cu accent pe originile intelectuale și ideologice europene ale crizei spiritului american (o criză măsurată mai ales în instituțiile academice), pe mutația pernicioasă petrecută în anii ’60, pe consecințele tuturor acestor derive, degringolade
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
important în gândirea lui Bloom, cristalizat inițial sub impactul experienței sale de la Cornell, unde a avut prilejul de a-i vedea în (re)acțiune pe radicalii negri, de a observa lașitatea oportunistă a universității și universitarilor. Partea a doua a trilogiei, „Nihilismul în stil american”, scrutează fundamentele filozofice - de la epistemologie la morală și metafizică - ale lumii nord-americane contemporane. Pentru Bloom, aceste fundamente sunt de recentă sorginte europeană, iar figura centrală a transplantului transatlantic este Nietzsche, fondatorul relativismului valoric, care ne îndeamnă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
occidental a culminat într-o respingere a rațiunii. Este oare necesar acest rezultat? Dar asta spun și istoricii inteligenți, înzestrați cu spirit critic și cu facultatea de a reflecta asupra marii aventuri umane! Nu pot încheia prezentarea părții centrale a trilogiei fără a evoca din nou consensul celor doi mari prieteni, Bloom și Bellow, asupra celor mai multe dintre aspectele discutate în carte. Iată citatul din Bellow folosit de Bloom spre sfârșitul densei analize a fundamentelor lumii americane: „Vreau”, spune marele romancier, „redescoperirea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ideilor moderne”. O imensă provocare intelectuală, nu mai e cazul să insist, fiindcă poate duce, dacă spiritul critic are momente de eclipsă, la „re-vrăjirea” radicală a lumii, adică exact la contrariul proiectului democrației liberale. Partea a treia și ultima a trilogiei revine sistematic la critica instituției universitare americane. Aceeași combinație atașantă și persuasivă de amintiri (cu un minunat pasaj despre falsul gotic de la University of Chicago, singurul gotic accesibil adolescentului Allan David Bloom) și sentințe idiosincratice, de analize judicioase și interpretări
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ofere cititorului o imagine răsturnată a Însemnătății politice a păturilor cuprinse În țărănimea muncitoare, poate sugera că țărănimea mijlocașă este forța principală politică pe care se sprijină clasa muncitoare la sate, nu cea săracă”. Vera CĂLIN 43: „Întrerupându-și Negura, trilogia războiului, pentru a scrie un roman al realității imediate, al realității revoluționare, Camilar ne arată În Temelia și realizarea visului: Începutul vieții noi În gospodăria colectivă. Într-adevăr, În Temelia, visul pe care cu atâta freamăt Îl visau eroii Nopților
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
după Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor. Nae Ionescu și discipolii săi, Editura Star Tipp, Slobozia, 2000, p. 22.) O POSIBILĂ DISCUȚIE ÎNTRE BLAGA ȘI KANT Immanuel Kant este probabil filosoful cel mai frecvent invocat și mai mult discutat în paginile Trilogiilor 1. De multe ori atunci când Lucian Blaga enunță sau reafirmă idei care constituie axul sistemului său filosofic și simte nevoia să le sublinieze originalitatea, el se raportează la Kant. Filosofia teoretică a lui Kant constituie pentru Blaga un sistem de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
unor nevoi esențial diferite ale omului ca ființă practică și ca ființă care simte nevoia de a înțelege, de a pătrunde sensurile existenței sale. Numai satisfacerea nevoilor de primul gen reprezintă cunoaștere într-un sens propriu al termenului. Numită în Trilogia cunoașterii „cunoaștere paradisiacă”, ea este adecvată obiectului și tocmai prin aceasta își realizează funcția adaptativă. Deși se acumulează în timp și înregistrează o dezvoltare excepțională în era tehnico-științifică, cunoașterea caracterizată prin adecvarea la obiect, în orizontul vieții active a omului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Cunoaștere cu valoare obiectivă versus creație, care poartă pecetea istoriei și individualității, ca expresie supremă a libertății umane. Acesta mi se pare că este fundalul confruntării lui Blaga cu filosofia teoretică a lui Kant. Voi prezenta câteva din judecățile autorului Trilogiilor cu privire la opera autorului Criticii rațiunii pure și voi încerca să-mi imaginez răspunsuri posibile ale lui Kant. Blaga vedea, în mod evident, în filosofia lui Kant cea mai temeinică, cea mai bine întemeiată critică a posibilității metafizicii, înțeleasă ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
reprezentări colective se deosebesc de cunoașterea obiectivă tocmai prin variabilitatea lor istorică și locală, prin aceea că atunci când sunt creațiile unui singur om ele poartă pecetea puternică a personalității creatorului. Autorul Criticilor a valorizat însă cu precădere universalul, în timp ce autorul Trilogiilor s-a simțit profund atașat de creațiile libere ale minții omenești, în care el a văzut încercări mereu reluate de revelare a misterului existenței, sub semnul timpului și al locului. Rațiunea universală și respectiv creația liberă constituie pivotul gândii lor29
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și astăzi pe cei ce înțeleg să formuleze și să soluționeze probleme filosofice într-un spirit științific, Blaga în schimb va putea fi recunoscut, tocmai din această perspectivă, drept „filosoful poet”. N O T E 1. Afirmația se susține pentru Trilogii în ansamblul lor. În Trilogia culturii, abundă referirile la Oswald Spengler și la morfologii germani ai culturii, în primul rând la Leo Frobenius. 2. Alexandru Petrescu afirmă, pe bună dreptate, că „Blaga a simțit mereu în aceasta (în filosofia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
înțeleg să formuleze și să soluționeze probleme filosofice într-un spirit științific, Blaga în schimb va putea fi recunoscut, tocmai din această perspectivă, drept „filosoful poet”. N O T E 1. Afirmația se susține pentru Trilogii în ansamblul lor. În Trilogia culturii, abundă referirile la Oswald Spengler și la morfologii germani ai culturii, în primul rând la Leo Frobenius. 2. Alexandru Petrescu afirmă, pe bună dreptate, că „Blaga a simțit mereu în aceasta (în filosofia lui Kant - n.m. M.F.) o provocare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
stil, Humanitas, București, 1994, p. 186.) Blaga subliniază, totodată, că matricea stilistică proprie unei colectivități va căpăta nuanțări distincte de la o personalitate creatoare la alta. 16. L. Blaga, Știință și creație, p. 205. Blaga dezvoltă in Cenzura transcendentă și in Trilogia culturii caracterizări mai analitice ale rezultatelor intervenției matricei stilistice, pe care le rezumă astfel: „Dacă prin cenzura transcendentă se creează o condiție prealabilă pentru destinul creator al omului, prin frânele transcendente (abisale) se garantează permanența acestui destin, iar prin conversiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
omului, prin frânele transcendente (abisale) se garantează permanența acestui destin, iar prin conversiunea transcendentă se asigură intensitatea și randamentul maxim al acestui destin.” (Artă și valoare, Humanitas, București, 1996, p. 190.) 17. Vezi L. Blaga, „Ființa istorică”, în L. Blaga Trilogia cosmologică, Humanitas, București, 1997, p. 484. Omul este „structural” cenzurat. „Aceasta înseamnă că omul nu poate să ajungă la o cunoaștere pozitivă, absolut adecvată, nici a Marelui Anonim, nici a lumii inconjurătoare, nici a propriei sale ființe.” (Op. cit., p. 486
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
1996, p. 77. 24. Ibidem, pp. 81-82. 25. „Recunmoaștem din plin că momentul istoric al criticismului este ireversibil. Și mai recunoaștem că de această împrejurare va trebui să țină seama orice nouă filosofie și orice viitoare teologie.” („Diferențialele divine”, în Trilogia cosmologică, Humanitas, București, 1997, p. 16.) În ultimul volum al Trilogiilor, Blaga sublinia modul cum a înțeles el lecția lui Kant și deplângea faptul că ideatorii de sisteme metafizice de după Kant nu au ținut seama de concluziile cercetărilor acestuia privitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că momentul istoric al criticismului este ireversibil. Și mai recunoaștem că de această împrejurare va trebui să țină seama orice nouă filosofie și orice viitoare teologie.” („Diferențialele divine”, în Trilogia cosmologică, Humanitas, București, 1997, p. 16.) În ultimul volum al Trilogiilor, Blaga sublinia modul cum a înțeles el lecția lui Kant și deplângea faptul că ideatorii de sisteme metafizice de după Kant nu au ținut seama de concluziile cercetărilor acestuia privitoare la limitele cunoașterii omenești: „Nu ne mai amăgim cu prezumția de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dintre aspirațiile de valabilitate universală și cele de dezvăluire a unor sensuri ultime, și anume prin renunțarea deschis afirmată a metafizicii de a reprezenta o cunoaștere impersonală, cu valabilitate universală. Este surprinzător că, în dezvoltările sale consacrate acestei teme în Trilogii și indeosebi în Despre conștiința filosofică, Blaga nu-l amintește pe Dilthey. Vezi în această privință Mircea Flonta, „Metafizica cunoașterii și sistem metafizic la Lucian Blaga”, în Revista de Filosofie, nr. 5-6, 1995, retipărit în Meridian Blaga, Casa Cărții de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
trimite la personajul eschilian Oreste - în acest caz având de a face, cu siguranță, cu o contaminare: piesa celebră a lui Eugene O’Neill (autor pe care, de altfel, Chandler îl detesta!), Mourning Becomes Electra (Din jale se întrupează Electra), trilogia inspirată de Orestia, rescrie aventurile eroului din Antichitate, rebotezându-l „Orrin”. E discutabil în ce măsură asemenea trimiteri afectează problemele de fond (de stil și compoziție) ale romanului. Dar e legitim să presupunem că, fie și pentru o secundă, Raymond Chandler a încercat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]