15,306 matches
-
înaintează, ne dăm seama că, această voluptate a cufundării în ficțiune, este contagioasă, că "pofta" de întîmplări năstrușnice se transmite cititorului, prins, asemenea șahului din cele 1001 de nopți, într-o rețea practic nesfîrșită de istorii, mai vesele sau mai triste, absurde sau prozaice, toate remarcabil construite, prin alternarea dialogurilor și monologurilor cu narațiunea, într-un echilibru desăvîrșit. Conversațiile se desfășoară, de regulă, pe mai multe planuri, vorbitorii alternează replici prezente cu anecdote și flash back-uri, nu de puține ori procesul
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
fost cîrciumar etc. Lumea aceasta măruntă ne-ar putea trimite cu gîndul la povestirile lui Gogol sau chiar Cehov, căci în spatele neistovitei trăncăneli, se ghicește o realitate imposibil de suportat în lipsa unui refugiu. Rămasă tăcută lumea aceasta ar fi îngrozitor de tristă. Un alt "narcotic" este, fără doar și poate lectura. După amiaza anostă pentru toți ceilalți clienți ai unei cîrciumi din Praga, este cît se poate de interesantă pentru tînărul cititor absorbit, într-o asemenea măsură de pagina scrisă, încît pare
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
Scenariul, bineînțeles, nu se transformă în realitate, dimpotrivă, este spulberat de realitate, impetuoasă în trivialitatea ei. Altă schiță, antologică, Vizită în casa unui bărbat în absența soției sale, cuprinde în numai trei pagini o comedie a adulterului, de un umor trist și de un pitoresc care amintesc de filmele lui Fellini. De fapt, toate textele sunt antologice, iar cronicarul literar își reprimă cu greu plăcerea de a reproduce cât mai mult din ele. Alice în Bariera Vergului cuprinde înduioșătoarea istorie a
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
profesorului și că nu există motive ca acesta să fie considerat turnător. Uită însă a-i aduce la cunoștință eroarea. Trec două luni. Abia în februarie, profesorul e public și oficial reabilitat. Deocamdată, fără scuzele de rigoare. Din toată această tristă poveste, un lucru rezultă cu limpezime: membrii CNSAS par să ignore că dezvăluirile lor, dincolo de importanța pe care o au pentru imaginea instituțiilor statului, se referă la oameni care au dreptul la o imagine proprie. Și care nu pot fi
Profesorul și CNSAS by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16384_a_17709]
-
ei înșiși traci, iar limba latină un dialect tracic. Odată lansată teoria chiar și în publicații ale PCR, ceea ce-i dădea legitimitate politică, ea a fost preluată pe scară din ce în ce mai largă găsindu-și ca instrument predilect de propagandă revista de tristă amintire Săptămâna. Paralel, s-a lansat o nouă teorie, a protocronismului conform căreia în domeniul culturii românii au inventat totul și s-au dezvoltat fără să fi suferit vreo influență. Pe aceeași linie se situează și teoria despre "scriitorii străromâni
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
Nina Berberova însăși. E greu de spus care dintre ele ne atrage mai mult. Oricum, trebuie spus de la început că între cele două documente se stabilește un fel de relație de semn contrar. Viața exterioară e mai ales negativă, grea, tristă, zbuciumată. Cea interioară, văzută à rebours, e, dimpotrivă, luminoasă, echilibrată, aproape exemplară. Un contrast tulburător. Rememorarea copilăriei și a adolescenței, primele contacte literare, primele figuri importante (Blok și Ahmatova), întîlnirea și căsătoria cu Hodasievici, toate sînt văzute pe fundalul luptei
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
din epocă, scrise și ele sub impulsul entuziasmului și dacă nu vă veți convinge, atunci cereți accesul la dosarul dumneavoastră de la Securitate: este, cu siguranță, voluminos! Dar să răsfoim și ceva mai veche literatură. Ion al lui Rebreanu narează soarta tristă a unui țăran împătimit de pământ, caz patologic și pe atunci, - romancierul a dezbătut și altele, din diferite medii. Oribilul sfârșit al lui Ion este nu doar veridic, dar și moralizator: țăranul mintos și câtuși de puțin dornic de proprietate
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
să fie inerente oricărei narațiuni. Spunem o istorie fiindcă s-a întâmplat ceva. Suntem puși să privim trecutul - ceea ce s-a petrecut. Istoriile ne oferă o perspectivă dar ne inspiră și un sentiment de trecere, de mortalitate. Nu e nimic trist ori deprimant în aceasta, întrucât istoriile, prin esența și forța lor, sunt o pavăză contra vremii, o flacără în întuneric. Istoriile sunt de partea vieții, sprijină viața - chiar dacă povestesc despre moarte. Ever After e în parte o poveste de iubire
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
și forța lor, sunt o pavăză contra vremii, o flacără în întuneric. Istoriile sunt de partea vieții, sprijină viața - chiar dacă povestesc despre moarte. Ever After e în parte o poveste de iubire care răstoarnă tiparul cunoscut. Începe cu un sfârșit trist și se încheie cu un început fericit. Ultimul meu roman, Last Orders, e destul de clar despre moarte, dar descrie moartea pentru a vorbi de fapt despre viață. În mod ironic, e un roman despre viața care împiedică moartea. Și așa
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
profundă în care tainele ți se deschid. Și nu în ultimul rînd pentru că, citind și recitind distribuții, găsești în fiecare aproape numai nume sonore. Urmăriți astăzi multe dintre afișele teatrelor și o să depistați, poate, una din multele explicații pentru atîtea triste nereușite. Vă dați seama ce tip de motivație se creează, ce flux de energii circulă pe scenă cînd o distribuție cuprinde, într-o majoritate zdrobitoare, valori actoricești? Cum rareori mai avem șansa să vedem asta, fiecare trăiește, în răstimpuri, din
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
pare atît de modest, de sărăcăcios, lipsit de idei și informații. Am constatat acest tip de expediere la prea multe teatre unde secretariatul literar nu mai are ca priorități arta spectacolului și istoria teatrului, ci doar protocolul premierelor. Alarmant și trist. Dar este o altă discuție. În orice caz, ieșind din "turnul de fildeș", poți trăi și vedea multe. Poți vedea săli goale, friguroase sau săli arhipline, călduroase. Poți avea parte de tot felul de întîmplări. La O, tata.... am avut
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
fizică, ci o fuziune totală între două ființe." Sună poetic. Din nefericire, însă, autorul alunecă repede în prozaism. Liviu Antonesei ține să evidențieze avantajele practice ale erotismului în raport cu sexualitatea:" Spre deosebire de sexualitate, în erotism, niciodată nu se intră în post coitum triste, niciodată nu intervine șsic!ț cu adevărat epuizarea fizică sau mentală, plictiseala sau suprasaturația." "în sexualitate, odată excitația eliminată, indiferent de numărul contactelor pur corporale, apare șsic!ț oboseala, plictisul, uneori chiar un fel de revoltă împotriva partenerului și a
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
moarte și în efigii seci. Spre deosebire de Stoenescu, de pildă, care coborîse din creuzetele aseptice ale aristocrației românești de la sfîrșit de secol, Ressu venea din viața reală și puțintel chiar din mediul promiscuu și suculent al proletariatului portuar. Iar acestui spectacol trist al lumpenului, cunoscut mai mult sau mai puțin direct, el îi adăuga și oleacă de propagandă socialistă, culeasă de prin broșurile care circulau prin aceste medii sau chiar direct de pe la diverși militanți de serviciu. În timpul îndelungatei sale șederi la Paris
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
de ani, și duși demult, le am trecute cu roșu pe coperta unui caiet de școală. Una, cînd unul din ei, după campania de la Turtucaia, cu mizeriile ei, se dusese la bordel, de puțini frecventat, datorită prețului ridicat. Profesionistele păreau triste, ca după un deces... Un miros dulceag de sulf, de pucioasă topită umplea încăperea intimă. Pînă ce se dumirise. Bucureștiul, după campania nefericită, se umpluse de rîie. A doua, povestită de cel de al doilea martor se petrecuse imediat după
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
o asemenea emoție, ca la prima întîlnire cu acest text. Se lupta cu el descoperind parcă alte și alte sensuri. Au trecut șapte ani. L-am regăsit pe Gheorghe Cozorici în poveștile celor care l-au iubit, în privirile lor triste. L-am întîlnit în cartea Victoriei Alta Dobre, Promoția de aur (din care mi-am permis să reproduc fotografiile din această pagină) și, mai recent, în conversația Floricăi Ichim cu Vlad Mugur. L-am regăsit pe el, un mare actor
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
scamatorii poetice cărora le cunoșteai de multă vreme secretul. De unde a apărut Zamfira Zamfirescu? Nu se știe. Din volumul ei de debut, Da, lipsește orice fișă bio-bibliografică. Există doar o fotografie, pe ultima copertă, fotografia unei femei frumoase, elegante și triste, descinse parcă din proza Hortensiei Papadat-Bengescu. Ce studii a făcut Zamfira Zamfirescu? Ce cărți a citit? Ce autori au influențat-o? Mai multe poeme din volum sunt concepute sub forma unor scrisori adresate lui Cristian Popescu. Ar fi deci un
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
în dauna țăranilor răzeși și pentru profiturile proprietarului. S-a făcut mult haz în presa democrată a vremii că apărătorul tremolat al țăranilor, de fapt îi nedreptățește și-i exploatează cu acea vestită "Drajna", mereu citată și invocată ca exemplu trist al minciunii și al neonestității. Universul, se laudă și Stelian Popește, a fost un ziar naționalist. Era, de fapt, mai mult decît atît. Era un ziar xenofob, de un antisemitism furibund, articolul sau caricatura antisemită nelipsind din nici un număr. Dezvolta
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
în cap, soarta sa e de pe acum pecetluită. Măcar atât să fi învățat din istoria de zece ani a politicii post-ceaușiste: cu cât ești mai tolerant cu escrocii și profitorii, cu atât te vor devora mai repede și mai ușor. Tristele cazuri Roman, Stolojan, Văcăroiu, Ciorbea, Vasile și Isărescu, victime, în diverse grade, ale aceluiași sindrom, n-au lăsat în urmă decât resentiment, dispreț și oroare. Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus Vadim!
(Slu)goi și flămânzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16532_a_17857]
-
lume a paradoxurilor macabre: a însingurării (căci fără logică nu ne mai putem structura impresiile și experiențele și deci nu le mai putem comunica, ci doar transmite mult simplificat), dar și a violării intimității, a infinitelor posibilități, dar și a tristului efemer. E o lume în care abilitățile noastre verbale vor păli treptat, constrînse de rigorile mediului de comunicare, pînă cînd vom fi reduși la schimburi de banalități, iar lipsa de nuanță a limbajului își va afla echivalentul în lipsa de nuanță
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
simplă, s-a masculinizat în imaginația mea, pătrunzînd într-o confrerie exclusivistă de domni literari și literați. În plus, ceea ce e poate chiar mai surprinzător, s-a dezamericanizat, contaminîndu-se de un europenism al distincției intelectuale, dar și al unei visătorii triste, precum saturniana melancolie a flaneurului despre care vorbesc Baudelaire și Benjamin. Mi-am dat seama, ascultînd lectura cu voce tare, de un lucru pe care îl intuisem vag mai de mult: farmecul scrierilor lui Susan Sontag e de import european
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
cu nesimțire în Parlament! - pentru valorile occidentalismului au fost turnători, iar cei care, tot pe față, promovează de la moartea lui Ceaușescu încoace naționalismul și xenofobia, demagogia patriotardă, populismul iresponsabil, autoritarimsmul fascist, adică exact ideologia Securității, perfect articulată în revistele de tristă amintire "Luceafărul" și "Săptămâna", sunt curați ca lacrima. Pentru un neinițiat, concluzia ar fi una și limpede: în România, convingeri democratice au mai ales foștii colaboratori ai Securității! în realitate, genitorii monstrului legislativ care i-a legat de mâini și
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
să joace un rol cu care nu e deprins - de om echilibrat și de adversar al extremismului. Se știe cu ce efecte. * Să nu uităm însă de partide care, după aceste alegeri, nu vor mai apărea în Parlament. Cel mai trist exemplu e cel al PNȚCD. Acest partid care a coagulat lupta anticomunistă, pe vremuri, n-a înțeles că această luptă nu prea mai impresionează pe nimeni, în prezent. Ieșirea din Parlament a acestui partid a fost marcată de căderea de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
și multă/ Nu prelude! Ce se-aude/ Doar e vântul/ Cu al său șuier?/ Ba, e cântul/ Unui fluier!" (p. 52-55). Simțul poetic al naturii nu are deocamdată suficientă experiență de transpunere artistică. Un limbaj pre-eminescian emană desuetudine: "Luna-i tristă și moroasă/ Decât ea mai trist sunt eu/ Tristă-i inima din mine/ Trist e suflețelul meu" (p. 26). Câte un crochiu stângaci, parcă de album sentimental, bate spre Alecu Văcărescu: "Am cercat o mândră floare/ Fruntea să mi-o
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
vântul/ Cu al său șuier?/ Ba, e cântul/ Unui fluier!" (p. 52-55). Simțul poetic al naturii nu are deocamdată suficientă experiență de transpunere artistică. Un limbaj pre-eminescian emană desuetudine: "Luna-i tristă și moroasă/ Decât ea mai trist sunt eu/ Tristă-i inima din mine/ Trist e suflețelul meu" (p. 26). Câte un crochiu stângaci, parcă de album sentimental, bate spre Alecu Văcărescu: "Am cercat o mândră floare/ Fruntea să mi-o încunun/ Și-am găsit o floare care/ N-ar
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
și florile, "încinse în lacrimi" (p. 44). Cad stele palide, ce răspândesc confuzia între viață și moarte (p. 45). Râsul este învins de "durerea infernală" (p. 46). În poemul Vântul bate miezul nopții, lacul plânge și el, impresionat de povestea tristă a poetului (p. 51). Durerea lui nu are nici o consolare și o constată, ca Octavian Goga, extinsă la întregul neam: Se plânge poporul în grea sărăcie,/ Un altul suspină căci carte nu știe./ Se miră poetul când vede în lume
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]