1,332 matches
-
coate ca o pasăre. Treptat mișcările au devenit mai violente până când coatele i s-au transformat În foale puternice, menite să pompeze aer În tot corpul. În final, scoțând un oftat plăcut, răsunător, și ridicându-și brațele cu un gest triumfător, Începu să râdă: — Dar să fi văzut exercițiile! Săracul băiat trebuia să pompeze așa până se făcea albastru la față, În timp ce domnul acela pedant, cu Încheietura Încordată și index Întins, indica diferitele grupuri musculare, care trebuiau activate ca „elevația biologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
puțin, dar nu s-a mai Întâmplat nimic. Poate că tocmai „terminasem“, ca fetele despre care Anton spunea că „termină“ dacă le gâdilai destul? Cu mândrie, mi-am băgat chestia dureroasă În pantaloni și am schițat În oglindă un gest triumfător. În sfârșit, după doisprezece ani, trecusem de linia de sosire! Aplauzele imaginare m-au Însoțit până În camera de zi. Ca de obicei, maică-mea Își Întinsese stofele pe masă. Foarfeca mare crănțănea autoritar de-a lungul unei linii trase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Așa ceva este absurd! am exclamat. Dora a fost prietena mea. În plus, am un alibi. Am fost la Apollo. Întrebați-l pe șeful meu, pe domnul Stegemann. — Tocmai asta am și făcut! Pentru a treia oară, Diels bătu În masă triumfător. În spatele meu, Pieplack oftă pentru ultima dată În dimineața aceea. Jumătate de oră mai târziu, ajuns la clădirea cea mare din cărămidă roșie, ofițerii de poliție m-au escortat pe coridoarele aparent nesfârșite, cu linoleum. Până la urmă am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și interesante În orașul ăsta? Sunt convinsă că vrea să ne ia câte un interviu fiecăreia despre situația femeilor din țările musulmane și alte chestii de astea de... — Rahat! a terminat Caricaturistul Alcoolic propoziția În locul ei. — Exact! a exclamat Asya triumfătoare, găsindu-și șoseta pierdută. Într-o clipită, și-a tras pe ea fusta și cămașa și și-a trecut o perie prin păr. — Ei bine, ia-o cu tine la Café Kundera o dată. — O s-o Întreb dacă vrea să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
toate lucrurile alea triste despre familia ei. Nu vrei să afli dacă e adevărat sau nu? Nu vrei să o ajuți să descopere adevărul? Sau Îți păstrezi puterile doar pentru clienții tăi? a provocat-o Dl Bitter cu o lucire triumfătoare și febrilă În ochii lui bulbucați și negri ca tăciunele. Apoi a adăugat pe un ton dintr-odată indiferent: — Îți pot spune, sunt destul de bătrân ca să știu toate astea. Eram acolo. — Termină! a spus mătușa Banu aproape țipând. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
așa, din mâl, patru voci din patru zări, fără o „anumită“ coordonare, ca să intru și eu în stilul casei. Ea pare mai degrabă replica grupului reformist la tentativa lui Mircea Geoană de reconciliere cu trecutul. Tânărul președinte tocmai se afișase triumfător, umăr la umăr cu omul care l-a făcut „prostănac“ și cu Dan Ioan Popescu în ceafă, într-o plimbare regizată de ochii presei. Aici nu-l înțeleg pe Iliescu. Cu toate neînțelegerile dintre ei, Năstase măcar i-a fost
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
credea acum sincer în mesajul general al acestor filme. Credea sincer, de exemplu, că america însemna cadrul ideal de viață pentru cei care iubesc libertatea. Credea sincer, de asemenea, în justiție, și mai ales în faptul că ea este întotdeauna triumfătoare. Victor mai credea în luptă. Da, orice se poate obține prin luptă. Paul newman, Bruce Willis, Harrison Ford, Harvey Keitel, robert de niro, Gene Hackman, al Pacino, George Clooney și alte zeci și zeci de actori americani erau acolo, în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mă ușurez de orice balast sentimental. E superfluu să aduc drept probă numele damei: nici pe domnia voastră, Isidro Parodi, nici pe mine nu ne privește detaliul patronimic. Grație acestui briquet, dacă-mi treceți cu vederea galicismul - a adăugat Bonfanti, fluturând triumfător strașnica mașinărie -, am aprins În șemineul din dormitor-biroul meu un rug poștal fulger. Dar stați să vedeți: câinii polițiști au sărit ca arși de indignare. Pirotehnia mea nevinovată mi-a adus un week-end În mahalaua Devoto, exil dureros pentru domesticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și condeie; au mișunat semnături de anvergură; s-au putut admira tratate de horticultură scrise În alexandrini, dacă nu și În decime și ovillejos; dar totul a pălit În fața oului lui Columb prezentat de Urbas, care a trimis simplu și triumfător o roză. N-a existat nici o disidență; vorbele, artificioase fiice ale omului, n-au putut ține piept rozei spontane, fiica Domnului. Cinci sute de mii de pesos au Încoronat pe loc indubitabila faptă de vitejie. Ascultătorii de radio, spectatorii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tine, nu pricinuită de altcineva nu poate fi stăpînită, înfrîntă, pentru simplul motiv că în clipa în care a ieșit la suprafață, în clipa în care o simți, suferința aceasta, te-a înfrunt pe tine. Ești la pămînt, iar ea, triumfătoare, îți pune piciorul în gît, făcîndu-te să te simți nu doar lovit, ci și umilit. Din păcate lui i s-a întîmplat pentru prima dată acest lucru mult mai tîrziu, după ce a îndeplinit misiunea încredințată telefonic de Mihail. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încrețită. Colonelul Stoicescu o fi fost el în aviație, dar probabil că s-a ocupat de scriptologie, de aprovizionare, altfel cum să fie atît de chițibușar. Sigur că știu, ăă, cu aproximație anul trecuți erau cam..." Colonelul Stoicescu se uită triumfător la Artur Stavri, acesta dădu din cap plin de convingere "sigur, păi se putea altfel", voia să spună rotofeiul, dar nu spunea, deoarece Stoicescu continuă "nu cu aproximație, ci exact. Exactitatea este garanția ordinii adevărate, aproximația este tăinuitoarea liberalismului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că o să mor într-un șanț... Ce eram eu? Ei, ce credeam că sunt? Era singura întrebare care m-a împiedicat să ies imediat afară. De unde să știm noi ce suntem?! Marile întrebări le pun și ticăloșii, cu un aer triumfător. Cine poate să răspundă? Nu pentru ei, ci pentru mine. Ce era mai curios, și ceea ce mă reținea, era faptul că nu se înțeleseseră între ei dinainte, reacționaseră cîteștrei spontan îndată ce mă așezasem la masa lor. Iar eu crezusem că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un glas domol, gospodăresc. Pâș, pâș, și... Și arătă cu mâna în depărtările închipuirii. Țelul prea sigur al vieții sale nu-i mai plăcea, bănuia, intuia poate că destinul meu avea să fie mai aventuros și mă invidia? Râsul meu triumfător i-o confirma, se dăduse de gol, dar era alături de mine, nu avea în firea lui nimic obtuz sau ranchiunos. - Bine, zic, hai să fugim! - Clar!... Ne facem marinari. Sau mergem pe jos, ca Mihai Tican Rumano... Dar pe apă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care venea dintr-un interes al lui anterior întîlnirii noastre: cum scriu! N-am înțeles. - Cum faci când scrii? preciza el. Te gândești dinainte, sau îți vine? - Doresc să scriu, îi răspunsei. - Și pe urmă îți vine! zise el parcă triumfător. Era mulțumit, îi confirmam ceva, sau mai bine zis îmi smulsese el confirmarea de care avea nevoie în secretul gândirii lui. Aș fi vrut să-i precizez că uneori mă gândeam și dinainte la un subiect care nu venea singur
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Constantin Vică Vineri, 16 mai, la Galeria H’art din București, s-a vernisat poate cea mai ciudată expoziție din anul 2008 - Realpolitik. Ion Bârlădeanu, sau nea Ion cum îi spun vecinii și cunoscuții, a intrat în mediul artistic românesc triumfător, fără a-și propune vreodată să fie artist. Expoziția sa, de pop & trash, e cea mai bună înregistrare a tranziției românești, halucinația deloc consensuală pe care unii au consumat-o și puțini alții au documentat-o. Ion Bârlădeanu, prin colajele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
puterea presei. Fran era gata să protesteze și s-o dea afară când se auzi vocea telefonistei. — Am un apel pentru tine, Fran. Un anume doctor Laurence Westcott. A spus că e ceva personal. — Vezi, ce-ți spuneam? zise Stevie triumfătoare și porni spre ușă. Fran încercă să se calmeze în timp ce ridica receptorul telefonului de pe birou. — Bună, nu știu dacă îți amintești de mine? sunt Laurence Westcott, ne-am cunoscut aseară. Îi aprecie modestia. Jack Allen ar fi presupus automat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
urmau șuvoaiele de lacrimi, lumânările aprinse la biserică dinaintea Fecioarei, jurămintele că n-avea să mai rămână niciodată singură cu un bărbat sub patruzeci, nu, mai bine sub șaizeci de ani, în veci. Apoi îi venea ciclul, un șuvoi roșu, triumfător, izbăvitor. Sau, dacă nu-i venea, aprindea alte lumânări și făcea un drum până la farmacie. Dar Fran fusese cea precaută, cea care își amintea întotdeauna că trebuia să-și ia anticoncepționalele, chiar și când era timpul să le ia, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tuareg al Bătrânului sau că Bătrânul ar fi trebuit să dea un exemplu convingător pentru ideile lui, să se sinucidă. Terminând de șoptit, se mai asigura o dată că nu apăruse nimeni prin preajmă, apoi se uita fix în ochii tăi, triumfător, ca să citească în ei admirația pentru curajul lui de a vorbi despre asemenea lucruri. Fața lui caraghioasă, croită parcă din piele de șopârlă care se încrețea toată la fiecare mișcare a buzelor, se liniștea pentru moment. Uneori, ca să-l zgândăr
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vroiau să i-o arunce de gât. Și s-a îngrozit. Puștoaica, destul de coaptă, avea slăbiciunea de a fugi mereu de-acasă și o preferință precoce pentru viața la stână, în aer liber. "E frumoasă, dar curvă", a obiectat el triumfător. "Și ce importanță are asta?" i-a replicat maică-sa. A rămas încremenit. "Mamă, cum poți vorbi astfel? Doar sânt fiul tău". Dar ea a sărit ca arsă. Tocmai pentru că ești fiul meu, nu vreau să ajungi ca vai de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
al ușii glisante, ridicându-se elefantin și explodând în falduri de moliciuni, rupând armonia severă a liniilor ce construiesc cu răbdare spațiul geometric al încăperii, pășește cu bubuituri pe bambusul ce se retrage în el, căutând adăpost sub pașii ei triumfători. Ea aduce cu sine două-trei pernuțe pentru a se putea așeza pe jos. Seiza, postura tradițională japoneză, cu picioarele îndoite sub șezut, spatele drept, mâinile încrucișate cuminte pe genunchi, o refuză din start pe femeia celeilalte Asii, care se așază
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
va fugi apoi într-o cămăruță burdușită de-a valma cu vechituri din perioada Meiji și stranii obiecte rătăcite de peste mări, dintr-o Anglie victoriană de mult apusă sau dintr-o Americă a căutătorilor de aur, și se va întoarce triumfătoare cu un poster alb-negru, uriaș, pe care îl va desface în fața ta ca pe un papirus de preț. Zâmbetul lui Audrey Hepburn te va orbi atunci, strălucitor și cald și fragil, albeața pielii ei, intensificată de hârtia poroasă, va răsuna
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un vis. — Vrei să te Întorci În lagăr, Jim...? — Trebuie să fim pregătiți, Basie. CÎnd vin americanii? Pentru prima oară, Basie părea că nu are răspuns. Zăcea sprijinit de traversele de lemn, apoi arătă spre nord și scoase un fluierat triumfător. La zece kilometri mai departe, pe suprafața sumbră a rîului, catargele luminate de soare și suprastructurile unui crucișător american Își luară locul lîngă blocurile de birouri și hoteluri de pe Bund În Shanghai. 40 Aviatorii căzuți Toată dimineața, sunetul focului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui însetată de sânge, mărturisește ducesa de York, se trădase încă din anii copilăriei și se făcuse tot mai aprigă odată cu trecerea timpului. Să ne amintim că în ultima scenă a piesei, cea a morții lui Richard, Richmond va anunța triumfător: „The bloody dog is dead”. Figură demonică a sălbăticiei și a cruzimii sângeroase, ducele de Gloucester se va înconjura tot timpul de întreg bestiarul vrăjitoriei - păianjeni, broaște râioase, reptile -, va deveni simbolul crimelor făptuite în lanț. Monstruozitatea aceasta îi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Grandioasă Intrare, cea a unor morți reveniți printre cei vii în acordurile unui vals nostalgic, ecou al trecutului definitiv pierdut. Astfel, grație acestor repetate treceri de la imobilitate la mișcare, de la inanimat la viu, actorii îi vor oferi publicului o „PARADĂ triumfătoare și funebră”, „marea paradă a circului morții” cu care se deschide reprezentația, una bazată în întregime pe jocul dintre actor și manechin, în care actorul - adevărat „automat tragic” - se va deosebi doar cu mare greutate de dublul său inert, manechinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
gândul la apropiata veste și sperând să fie una care să-l facă și pe el cât de cât fericit. Să se fi răzgândit calfa? Să fi acceptat, în sfârșit, suma pe care putea să i-o ofere? Julien zâmbi triumfător. Reușise și de data asta să evite săpuneala. N-avea nici o veste pentru Excelența Sa, bineînțeles, dar nu îi era greu să brodeze ceva. PAGINĂ NOUĂ 8 Doi feciori nu mai pridideau să salte din sănii spectatorii sosiți pentru reprezentația din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]