1,114 matches
-
ficțiunii, a artei. Voia să meargă până la capăt. Toți vrem asta. Actor ratat, își dorea răzbunarea unui actor. Și s-a răzbunat pe viața adevărată. Lucrurile au început să se încingă pe flanc, când pionii și-au început marșul lor triumfal. Asta trebuie să ne fi stârnit apetitul pentru carnagiu, căci bătălia decisivă, când s-a produs, a fost doar „zdrobește și înșfacă“. Pionii ăia dispăruți au insuflat viața nouă în piesele lui adormite: am urmărit tot ce se întâmpla, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Sabinus, care, ascultându-l, fu foarte mișcat. — Eu cred că toate se pot schimba cu adevărat, murmură el. Și aproape că îi dădură lacrimile când văzu că Germanicus îl așezase pe fiul său mai mic, Gajus Caesar, pe osia cvadrigii triumfale, cu lorica strălucitoare și celebrele caligae, refăcute după o măsură mai mare. Copilul fu amețit de emoție și din înaltul cvadrigii salută mulțimea, trimise sărutări, râse; iar mulțimea îl iubi pe dată; iar în mijlocul ei, un veteran strigă porecla drăgăstoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
recunoaștere și reprezenta o mare putere. Dar era și avertismentul cu privire la niște riscuri mari. Naivilor populares ideea li se păru în favoarea idolului lor, în timp ce optimates, din rațiuni opuse, o găsiră eliberatoare. Iar propunerea ca Germanicus să pornească imediat fu aprobată triumfal. Marea uimire și neliniștea lui Germanicus fură înseninate de mulțimea felicitărilor. El hotărî să-i ia cu sine pe câțiva dintre generalii lui de încredere, juriști și funcționari care cunoșteau acele zone, pe iubita lui Agrippina și, pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de pe cele treizeci și șase de navae rostratae pierdute de Marcus Antonius. Erau zdrobite, făcute așchii; puterea lor de distrugere nu salvase corăbiile de la înfrângere. Pe a doua terasă era sculptată în marmură o procesiune a zeilor, care susținea statuia triumfală din bronz a lui Augustus. Peste toate acestea, împodobit cu un portic, se afla altarul zeului care îi dăruise lui Augustus puterea. — Augustus știa că, dacă la puterea ta o adaugi pe cea a unui zeu, spaima dușmanilor va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scrisoare de la prietenul său Tatius Sabinus, via Brundusium: plin de indignare, acesta îl informa pe Germanicus că Tiberius îl numise pe credinciosul său Calpurnius Piso praefectus al provinciei Syria. „Trebuie să te păzești, scria Sabinus. Pe lângă misiunea ta în aparență triumfală, printr-o tactică mârșavă, s-a poruncit supravegherea unui dușman de nestăpânit.“ Lui Gajus îi veni în minte imaginea senatorului care, în ziua triumphus-ului, îi privea de departe, râzând. Mama lui, Agrippina, se alarmă: — Asta-i ideea Mașterei, șuieră. Chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tiberius și ai Liviei, toți strigau într-un glas că ucigașul era Calpurnius Piso și că în spatele lui se afla împăratul. Gajus se cufundă parcă în ireal, ceea ce-i ușura durerea. Sosirea la Roma fu amețitoare și, într-un fel, triumfală. Ca și cum Tiberius nu s-ar fi aflat în Domus Tiberiana, ca și cum spionii și pretorienii n-ar fi fost răspândiți prin oraș, o mulțime mult mai mare decât cea care îl aclamase pe Germanicus viu ieși în stradă, îi înconjură, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cele din urmă Tiberius a închis ușa în urma lui și s-a dus în îndepărtata insulă Rhodos. Oamenii șopteau că Augustus descoperise niște intrigi politice ale acestuia și au început să-l numească „surghiunitul din Rhodos“. Populares au proclamat că triumfala carieră a lui Tiberius era terminată. S-au dovedit însă niște afirmații imprudente, fiindcă le Palatinus rămânea Maștera. Simpla contemplare (dacă se poate spune astfel) a acelui arbore genealogic nebunesc ne dă o idee despre infernul ce domnea în sânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le consulte, dacă erau închise acolo? Le citeau doar preoții răspunzători de ele, cu siguranță. Dar de ce Augustus, atât de rațional, îl consultase atât de des pe astrologul Theogenes? De ce imprimase pe monede constelația sa, Capricornus? De ce publicase horoscopul său triumfal? Credea oare cu adevărat? Sau poate că, de la înălțimea geniului său, voia ca toți ceilalți să creadă și să considere că era inutil să lupte împotriva lui? Deși se gândea la toate acestea, Gajus spuse cu glas visător: — Eu aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cine vorbește atunci când, în lipsa oricăror martori, în mare secret, îl numi rapid praefectus ale cohoertelor pretoriene, funcția pe care Sejanus credea că încă o deține. Impasibil și dur, nu-i lăsă timp lui Sertorius Macro să-și revină din surpriza triumfală și imediat, fără să schimbe tonul, îi dădu o serie de ordine care altuia i s-ar fi părut înspăimântătoare. Dar Sertorius Macro era un om pe măsura misiunii ce i se încredința; la fiecare poruncă a împăratului încuviința, întipărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru o mie nouă sute de ani. NOTE ISTORICO-ARHEOLOGICE Capitolul I Caliga. Tip de încălțăminte foarte rezistentă, purtată de sute de mii de cuceritori ce au ajuns la cele mai îndepărtate granițe ale imperiului și reprodusă în numeroase basoreliefuri și statui triumfale, care i-a făcut pe soldații de la granița de pe fluviul Rhenus să-i dea copilului Gajus Caesar, în glumă, porecla drăgăstoasă Caligula, „cizmuliță“. O caliga se găsește în prezent la Muzeul din Cluny; probabil că a fost pierdută de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în derapaj pe direcția a patru vehicule circulând din sens opus. La un moment dat, Vaughan îl abandonă pentru a da fuga la boxa crainicului care se afla în spatele nostru. Urmă o tăcere scurtă, după care, pe un ton ușor triumfal, ni se spuse că Seagrave ceruse ca prietenul său cel mai apropiat să se afle la volanul camionului în derapaj. Această dramatică modificare de ultim moment nu reuși să stârnească mulțimea, dar Vaughan păru mulțumit. Pe când cobora la intrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Apariția volumelor Joc secund de Ion Barbu și Paradisul suspinelor de Ion Vinea. Se anunță apariția volumului de succes al lui Jacques G. Costin, Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijote. Expoziție colectivă la Sala Ileana”. Pe un ritm de marș triumfal, tabloul oferă imaginea unui curent aflat în continuă expansiune. Nevoia de recunoaștere generală e afirmată cu mîndrie și chiar cu emfază. Exploratori și colonizatori de noi teritorii artistice, „contimporanii” au o acută conștiință de înainte-mergători, educatori și promotori ai gustului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cinematografică. Așteptările cititorului tradițional sînt programatic frustrate, efectul de surpriză este căutat cu obstinație, iar caracterul masiv, finit, închis al „(capod)operei” - refuzat în favoarea formei deschise, a imperfecțiunii, fragmentarului, virtualului, a „proiectului” și „rezumatului”, a ciornei și schemei. Volume anunțate triumfal rămîn simple anunțuri. Convenția este exhibată ludic, în toată mecanica ei comică și stereotipă. Adeseori denudarea metatextuală a convenției sevește drept happy-end: „Jim plînse pierderea Monnei, iar ambasadorul nefiind decît o invenție a autorului roagă a nu se mai scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care mai de care mai încâlcite. Și nici nu s-a făcut bine ora prânzului când misterul era dezlegat și s-a putut suna în sfârșit demobilizarea, închiderea la loc a silozurilor nucleare, aterizarea lui Air Force One, urmată de întoarcerea triumfală a președintelui la Casa Albă, numai navele de război trimise spre alte țări, au rămas acolo pentru orice eventualitate. Detectivii au descoperit fără tăgadă, că zgomotul acela teribil, a fost produs când se crăpa de ziuă. Și ca orice crăpare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
deschide mecanic și-l răsfoiește absent. Recunoaște deodată fotografia străbunicului, aceeași cu cea din tabloul de la căpătâiul patului; în costum negru de ginerică, cu străbunica tânără, subțire și triunghiulară cu rochia ei pe jupoane, în dreapta lui. Îi zâmbește din poză triumfal din dinții lați și retușați, supărător de albi; o mână îi atârnă nenatural pe lângă corp, cealaltă răsfrântă peste umerii strangulați ai străbunicii. Își amintea perfect că străbunicul a primit un nume în clipa morții și, din acel moment, toată lumea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la ultimele știri. Alături de fotografia ei este expusă o poză umană simiescă, cu o expresie eminamente tâmpă și idiotizată care contrasta cu uitătura vioaie și expresia inteligentă a lui M.M. și, măcar prin grotescul situației, conferea un aer doct și triumfal patrupedului. Imediat sub poză, este reprodus în limba franceză, în original, răspunsul dat de maimuță autorului norocos al fotografiei, un ziarist sosit de puțină vreme în Tanzania pentru a da glas miracolului maimuței vorbitoare. Textul maimuțesc este urmat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
politica se făcea În casele potentaților și În adunări secrete. La ce va fi slujit noul edificiu aflat În construcție? O coajă goală pe dinăuntru, care să marcheze prin inutila sa enormitate dreptul și justiția de acum veștejite, precum arcele triumfale ale vechilor romani. Dinaintea porților pieței de la Orsanmichele era obișnuita aglomerație din zilele de lucru. Fu surprins să zărească, prin mulțime, siluetele lui Augustino și Antonio, stând de vorbă cu cineva Întors cu spatele spre el. Îl recunoscuseră la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dansatoarei, Înconjurați de umbre. Se Întoarse cu fața la perete, pentru a șterge privirea aceea care Îl sfredelea, iar apoi se Întoarse la loc, Învins. Antilia Îl fixa În tăcere. Se ridicase de pe pat și stătea nemișcată În mijlocul Încăperii, În goliciunea ei triumfală. Șarpele multicolor strălucea cu inelele lui ce păreau Însuflețite de răsuflarea femeii. Trupul, acoperit de un văl de sudoare, strălucea la flacăra opaițului, ca și când toată umezeala nopții Înăbușitoare s-ar fi Întins peste carnea ei de bronz. Chiar și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și lunci. Flori de măr, în zboruri, se-așterneau cunună, ne priveau de-aproape fluturi, cu nesaț; Am pornit pe câmpul verde, împreună, eu și primăvara, visători, la braț. Ne țineau pe brațe razele de soare, se-auzea oriunde imnul triumfal, îmbrăca pământul strai de sarbatoare, intona izvorul cânt de festival. îi șopteam cuvinte care nu există să exprime bine nesfârșitul dor; îi ștergeam din suflet iarna cea mai tristă, îi spuneam continuu: o, cât te ador! Adunam în palme blânde
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lebede pe lac? Atunci când e lună nouă și mă lași ochi dulci să-ți fac? O coamă de cal Ce-i gândul, ce-i gândul? O coamă de cal! Lonjă ..., rotire ..., e profund sau banal Răsfiră în flute cu pas triumfal, Ori strânge volute cu dinți de șacal, Te mângâie-n cântec,-ți-ntinde pocal, Apoi un pumnal răsucește global. E albul din aripi în zbor sideral Sau roșul de foc în lotru costal, E albastru-cain și rece-letal, Ori negru de tunet
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de un sabotaj. Eu mă pregătesc chiar acum să plec de la Casa Scînteii, îi comunică domnul Președinte de la celălalt capăt al firului, Picioruș o să aibă grijă de ei exact așa cum ne-am înțeles, iar ție o să-ți facem o intrare triumfală pe post, ca unui salvator al neamului, n-ai altceva de făcut decît să-ți pui la punct discursul. Petrică și Monte Cristo zgribulesc și ei de frig în fața unei cabine telefonice, își scotocește fiecare buzunarele după ceva mărunțiș, ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lucrurile. Apoi să le Încarce Într-un vagon. Mâine va da ordin să fie tras la peron. Altfel te muți când totul e pregătit. Nevastă-sa scutura energic o pătură la geamul dormitorului. Îi trimise bezele și Își continuă marșul triumfal spre ușa pe care scria „Șeful stației”. Pe masă Îl aștepta un plic. Îl deschise fără emoții. Acum, răspunderea sa față de Gara Veche era doar un act de bunăvoință. Alte zări Îl chemau. Într-adevăr. Direcția Regionalei S.N.C.F.R. Îl Înștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
admir, a zis el, pentru nervii tăi. Eu m-aș fi pierdut cu firea. Aș fi fugit sau cine știe ce altă prostie aș fi făcut. Femeia asta mă înfioară. N-ai observat ce privire rece are?” „I-am observat numai sânii triumfali” am zis, cu o urmă de frondă. „În orice caz, m-a avertizat Dinu, trebuie să te aștepți la represalii”. A avut dreptate. A treia sau a patra zi, sub pretext că nu exista pentru moment nici un loc liber, Arhivarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din import. Dar nu sunt dispus să le sugerez eu autorităților soluția. Să-și spargă singure capul. Eu mi-am făcut datoria acceptând laurii. Să-și facă și ele datoria asigurând să nu fiu călcat în picioare cu acest prilej triumfal. Așa că rămân mai departe în acest fotoliu vișiniu, mă uit la apa din piscină și caut mai departe o idee. Ce-ar fi să-mi imaginez că m-am sinucis? Ce emoție ar zgudui orașul și nu numai orașul: „Celebrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dinule, nu e pentru un om ca mine. Știi doar. Ceea ce nu e destul nu e nimic. 26 Într-o seară, tocmai când ieșeam pe ușă, m-am lovit de Moașa. Bine dispusă și aproape împungându-mă cu sânii ei triumfali. Ce faci, domnule sculptor, pleci? mă întrebă ea veselă. Te grăbești? — Nu, doamnă... M-am întors din drum, curios să aud ce dorea de la mine. Nu mai stătusem de vorbă cu ea de când îmi spusese că un om de ținuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]