1,190 matches
-
așa cum vor nemuritorii. Liber să acționeze, conștient de sine, omul nu mai e jucăria destinului, ci îl înfrânge, ceea ce duce la anularea tragediei în sens clasic. Alteori însă, intervențiile în desfășurarea evenimentelor temporizează doar împlinirea destinului funest. La Nicolae Iorga, troienii ajung să-i dea crezare Casandrei, ceea ce nu salvează cetatea, căci tânăra înzestrată cu harul profeției interpretează acum greșit semnele. Schimbând o trăsătură esențială a eroinei mitice, faptul că nimeni nu o ascultă, autorul trebuie să modifice și cealaltă însușire
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
prăbușit de pe pod niște vagoane; într-alt loc, cică, după cum scriu gazetele, un tren era cât pe ce să rămână blocat toată iarna în mijlocul câmpului înzăpezit; drumul trebuia să dureze cinci ore, însă călătorii au rămas cinci zile înconjurați de troiene. În altă parte, se povestește, mai multe mii de puduri de marfă putrezesc în același loc câte două și câte trei luni la rând în așteptarea expedierii, iar altundeva, cică (de fapt, nici nu-mi vine a crede) un administrator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
decât celelalte două criptoportic - galerie acoperită cubicular - valet cvinar - monedă de argint divizionată cu 5 Cyrus al II-lea - 559- 530 î.Hr., rege al Persiei, una dintre marile persona lități ale Antichității Dardanos - fiul lui Zeus și strămoșul legendar al troienilor; de la el și-a luat denumirea strâmtoarea Dardanele Decius Magius - strămoșul istoricului Velleius Paterculus, a trecut de par tea Romei în războiul italic deditici - ne-cetățeni romani de narius - monedă de argint, valora 4 sesterți digitus (deget) - unitate de lungime
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spatele lui, ținându-l de după piept cu amândouă mâinile. Cu șiragul de săniuțe după noi, o pornirăm la vale într-o furtună de pulbere de zăpadă. Săniuța repezită mergea fulgerător, apoi odată o simții că saltă sus. Mă trezii în troianul ridicat la malul pârâului de băieți, ca să taie iuțeala și să se oprească săniuțele.” Mihail Sadoveanu, La săniuș Iarna E iarnă. A căzut multă zăpadă. Pe întregul pământ s-a așternut un covor de diamante. Vremea e când frumoasă, când
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
școala. Sunt multe școli aproape îngropate iarna sub zăpadă, goale și întunecate ca niște peșteri, unde copiii se sufocă din cauza fumului sau tremură de frig, privind cu groază fulgii albi care cad fără încetare și se așează fără răgaz în troiene peste căsuțele lor neștiute de nimeni și amenințate de avalanșe. Voi sărbătoriți iarna, copii! Gândiți-vă însă și la miile de ființe cărora iarna le aduce mizerie și moarte! Mădălina Grecu, clasa a V-a C Bun venit, iarnă! Toamna
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
când, dar, iertare, Măria Ta, iertare, femeie, de ce trebuie să fiți mai multe la volan ca noi? Nu era de ajuns ambuteiajul, nu sunt de ajuns primarii pe care-i avem și care este mulți și competenți, nu erau suficiente troienele, noile borduri, semafoarele, gropile ș.a.m.d.? Ce-ar fi ca eu să vă cer vouă, șoferițelor, să faceți în fiecare zi "parcarea laterală cu spatele?" Ce ne facem, fraților, că prea ne-au majorat șoferițele... Țineți aproape!" (Emanciparea femeii
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
doar de zăpadă. Clopoțeii de la grumazurile cailor sunt muți, la fel ca și omul care strunește bidivii. Zăpada măturată de vânt a lăsat pe alocuri întinderi curate ca palma prin care sania alunecă scrâșnind. Omătul spulberat s-a adunat în troiene cu forme ciudate care barează din ce în ce mai des drumul. Cei trei bărbați se înarmează cu lopețile ascunse sub jilț, coboară și degajă drumul cu repeziciune, fără nici o vorbă, fără nici un gest inutil. Deși sub șubă este cald și bine Dora nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Eul ei se pare a se fi transferat în silueta întunecată a bărbatului așezat la înălțime, în fața ei. Nu-i vine a crede că întâlnirea cu el a fost aievea. Nu-i vine să creadă nici că această călătorie printre troiene, în plină noapte, pe locuri și mai ales spre o țintă necunoscută este reală și nu doar o fantasmă a ei. Nu își amintește cu precizie cum s-a despărțit de Victor. Nu i-a lăsat nici o informație despre ținta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
animal cu patru picioare. Mamifer. Equus În latină. — Poate că erai cel mai bun la școală, Sascha, dar de data asta ai dat-o-n bară. Stai să vezi. Apăsă botnița și burta calului căzu. Un cal croat, să mor! — Troian, am răsuflat. Dar Anton nu mă asculta. — Are destul loc pentru un pașaport fals, câteva facturi piperate, o corespondență compromițătoare. Cu degetele strecurate Înăuntrul animalului, mă anunță că descoperise animalul printre bibelourile Dorei. Se pare că tatăl lui primise cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu poate trece Prutul măcar și pentru o fracțiune de zi. ” Nostalgia și drama spațiului basarabean le vedem sintetizate În: ”la nord de cercul polar rătăcesc moldovenii prin noapte/ În căutare de sălașuri de iarnă/ Se potihnesc și cad În troiene/ Lupii miloși din Carelia/ Le sfâșie pieptul cu colții/ Nu-I lasă să moară de frig” -(Rătăcesc moldoveniiă. În toate Împrejurările ascensiunii sale a evocat cu recunoștiință personalitatea sprijinitorului său - A. Crihan. Ilustrul luptător basarabean și distins profesor Universitar Anton
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
semnăturile se vor strînge. Dar pentru asta este nevoie de un început, de un exemplu, o probă a capacității noastre de a întrona liniștea, respectul, ordinea, cinstea față de instituțiile naționale. Ne trebuie bulgărele de gheață în jurul căruia se va aduna troianul, care va putea declanșa avalanșa ce va curăța de putregaiuri, de escrocherii și de idei străine, periculoase Țării. De aceea am venit la Vladia, pentru a realiza în mic, dar în realitate, ceea ce vrem să facem în mare, pe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
flăcăuașul cel subțire: — Măi Grecușor! să fie Alba înșeuată... Mă duc să cercetez dacă s-a împlinit ce am poruncit dimineață... Porni mormăind într-o parte, și Grecușor o împunse la fugă ca o iazmă, sărind cu pași mari prin troian. Cu dulăul la picioare, Niță Lepădatu așteptase pe stăpâni lângă șopronul vacilor. Îi văzuse îndreptându-se spre el, se descoperi de departe; dar privirea care scânteia în blănița albă lunecase numai asupra lui, trecuse în altă parte; boierii se întorseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și ist’ an, uncheșule, ne-om învrednici să ne suim pe Deleleu... Planul nostru-i în mâna lui Dumnezeu, vorbea moșneagul. Altădată până la Sfinții Arhangheli s-arăta semn de iarnă. Acuma s-au scuturat frunzele fără brume și stau așa, troiene, pe cărări. Nici le umflă vântul, nici fug sunând: parcă-s moarte. Pământu-i ca cremenea. Ce s-adulmece cânii? De atâta secetă s-au vârât jigăniile adânc în codru. Eu socot, uncheșule, că cum s-a pișca lumina, se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
anunța sfârșitul (cum va face fantoma lui Darius) și pentru a reconstitui destinul tragic al unei civilizații apuse. Ca și cum tăcerea morților, inutilitatea evocării lor ar fi semnul prin excelență al prăbușirii unei lumi, al stingerii definitive a unei civilizații. În Troienele aceluiași Euripide, Andromaca îl va invoca în van pe Hector, iar Hecuba pe Priam. Morții de demult nu mai pot decât să-i primească în tăcere pe morții de acum. Ultima invocare adresată morților de către Hecuba, la sfârșitul piesei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
întoarce niciodată, așa cum nu se va mai întoarce Hector din Andromaca lui Euripide, acest Absent pe care Andromaca nu-l poate invoca decât ca pe dovada unei tăceri eterne, tăcerea unui mort care nu mai aude și nu mai răspunde. Troienele lui Euripide nu au cum să proclame, precum corul din Electra lui Sofocle: „Sunt vii morții culcați în pământ. Victimele de odinioară se răzbună vărsând sângele ucigașilor lor”. Oare prin ce ciudat paradox una dintre frazele-cheie ale tragediei grecești - unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să nu aibă o legătură oarecare cu moartea. Sunt numeroși eroii socotiți sau care se socotesc ei înșiși morți, care duc încă din viață o existență de fantomă și care li se înfățișează celorlalți în chip de umbre: Hecuba în Troienele, Peleu în Andromaca (după moartea lui Neptolem) sau Oedip în Oedip la Colonos. Firește, am putea vedea în toți aceștia niște sărmani bătrâni copleșiți de nenorocirile abătute asupra lor. Dar și tinerii Electra, Antigona, Oreste sau Heracles au trăit experiențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
tare În câmpia joasă a Fluviului Galben. Orașul-capitală a provinciei Henan se Întindea, uriaș, la poalele munților Songshan, până se pierdea În cețurile fluviului. Ninsoarea Încetase, dar peste câmpie coborâse gerul. Se spunea că Drumul Mătăsii ar fi blocat de troiene de zăpadă În apropiere de Langzhou. Puține caravane se mai aflau În mers. Majoritatea preferaseră să rămână În Luoyang și Xi’an până când vremea se mai Îmblânzea. Astfel că marele bazar din oraș devenise de cinci ori mai populat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iernii În pădurile albe prin care se auzea ușor șuierul vântului. O vreme nici unul dintre ei nu spuse nimic. O singurătate adâncă sosea parcă din mari depărtări, coborând asupra lor din cerul plumburiu. În văi se ghiceau satele ascunse sub troiene. Drumurile erau pustii, căci vremea rea oprise Întoarcerea celor plecați În bejenie. Și, chiar reveniți la casele lor din josul Vasluiului, pribegii n-ar fi putut reconstrui totul acum, În plină iarnă. - Cred că Alexandru arde de nerăbdare să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-mă în răstignirea de nopți suferinde, cutremurată de amețitoarea dramă a delirului. În răcnetul taciturn de întrebări, am văzut pentru prima dată cum ABURII PĂMÂNTULUI CARNAL, se ridicau la stelele liniștii hapsâne. De o liniște ce în sângele ei zac troiene de mari confuzii și însetați de acele dureri oarbe. Numai resemnarea zorilor mi-a adus la masa tăcerilor, o cupă cutremurătoare de lacrimi. LACRIMI ARSE, după vecernii aglomerate ale sensului de bine și frumos, de adevăr și uitare de ZDRENȚE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
înaintea zorilor. Nu e atât de simplu să-i cauți trupul prin toate depărtările timpului. Iarna pășea pe gânduri în căutarea inexistentului pentru a întineri soarele din țărmul unde zăcea o inimă zăvorâtă de zăpadă. Oricât aș fi înghețată-n troienele visului mi-am luat cu mine supremația cerului unde viitorul e mult mai ascultător decât gerul. El mi-a privit anii și mi-a spus că nu mai e nimic de făcut. Nu e atât de simplu să fii singură
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mi tulbură destinul cel mândru și firesc Pe o orbită a nopții îmi tremură visarea Și-aș vrea să zbor, cu aripi de pescăruș REGESC; Prin Zgura de iubire și nevăzute lumi, Și-n clipele adunate din cioburi milenare Sor troienii în CERURI, albastrele genuni, Și-oi viețuit legende, de dragoste-n VISARE. 25-11-2007, 2210h GERUL DIN VERTEBRE Din nopți însingurate, eu tânăr -am rămas, Jertfindu mă în taină ca un luceafăr blând. Și din tăceri durute eu am trecut în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vadă un lucru atît de frumos. Noroc însă că nu venise! În lipsa sa de lîngă omul de zăpadă, alți copii l-au ales drept țintă și l-au bombardat cu bulgări pînă n-a mai rămas din el decît un troian obișnuit. Se trezi deodată cu privirile tuturor ațintite asupra lui. Într-o fracțiune de secundă se uită la fiecare... Numai la Ilinca a refuzat să se uite... Simțea mai bine ca oricînd că oricîtă căldură ar descoperi în ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-l ducem la groapă fără popă și slujbă? E păcat, maică!... E mare, mare păcat!... Dumnezeu să-l odihnească și să-i fie țărâna ușoară!.. Mi-am pus mașina în mișcare, pentru că începuse să bată vântul care putea să facă troiene de zăpadă pe șosea, spre oraș, și m-am temut să nu rămân înzăpezit pe undeva și să nu-mi mai pot sărbători ziua onomastică. Eu, Ion Ion, care-și petrece astăzi ziua numelui cu voi, cei dragi mie, am
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
băiatul cel mai mare al mătușii Tinca, soră cu tata, au plecat la Iași ca să-l aducă în sicriu. Au găsit un căruțaș care s-a învoit să-l aducă cu sania până la noi, acasă. Dar din cauza nămeților și a troienelor nu l-a putut aduce conform învoielii, ci s-au oprit în satul Știoborăni, unde tata avea pe sora cea mai mică, Maghița, căsătorită cu moș Toader Lupu. El avea boi buni, puternici, și l-au pus în sanie și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
degetul prin viscol. Nicanor Își biciuia caii, dar sania nu se mișca din loc. Din gura lui Subotin ieșea o limbă lungă, roșie, ce i se Încolăcea acum pe gât. Deodată, caii se porniră În galop și sania zburând peste troiene Îl duse Într-un oraș. Nu era Rădăuțiul, ci un oraș străin, plin de pancarte roșii și lozinci. Nicanor Își dădu seama că rătăcise drumul și că În loc s-o ia spre nord, o luase spre sud, trecând granița și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]