1,293 matches
-
-o de mai multe ori. S-a făcut cocoloș. Mi-am făcut un pic de loc În confetti și, ținînd cocoloșul În jos cu lăbuțele din față, am citit ce scria deasupra, iar cuvintele mi-au răsunat În urechi precum trompetele : „La naiba cu toate ! La naiba ! Și țipetele noastre se ciocnesc, ne luăm avînt și-apoi pornim spre libertate.” M-am Întors o ultimă oară spre adăpostul meu. Am netezit la loc cocoloșul, pînă cînd a redevenit o bucățică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
păreau să călătorească fiecare pe drumul său separat, pentru a se reîntâlni și a scrie laolaltă o poveste cursivă, sofisticată, coerentă, ca un roman alcătuit din nenumărate planuri paralele, excelent întrețesute. Remarcabil saxofonistul Mihaly Dresch, dar și Ferenc Kovacs, la trompetă, vioară și vocalist, încântătoare toate acele instrumente ale percuționistului care, precum un magician, folosea de pe masa sa cu bunătăți fel și fel de obiecte neașteptate. Cei șase au închinat un cântec percuționistului lor, care a murit anul trecut. În picioare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Studenților, festivalul a fost inclus în cadrul programului „Iași 600“. În prima zi au concertat pianistul Marius Popp feat. Giocoso String Quartet (alături de Pedro Negrescu - bas și Lucian Fabro - baterie) și Cvintetul Ion Baciu Jr. (Ion Baciu Jr. - pian, Dan Johansson - trompetă, Johan Horlen - saxofon, Paul Svanberg - baterie, Georg Breinschmid - bas). Sâmbătă - Academic Jazz Group (cu o componență studențească schimbată în ultimul moment) și Jean Pierre Como Trio, din Franța (Jean Pierre Como - pian, Cristophe Wallemme - contrabas, Stephane Huchard - baterie). În fine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Pierre Como - pian, Cristophe Wallemme - contrabas, Stephane Huchard - baterie). În fine, duminică - Joy of Life (Cristian Soleanu - saxofon, Ion Baciu Jr. înlocuindu-l pe Petrică Andrei - pian, Decebal Bădilă - bas, Vlad Popescu - baterie) și Mark Brenken din Germania (Stephan Struck - trompetă, Mark Brenken - pian, Alex Morsey - bas, Marcus Rieck - baterie). Evident, și Aura Urziceanu, într-un recital extraordinar. Genul liric Transcriu notițe sumare, scrise chinuit, la lumina slabă. Nu mai pun ghilimele. Prima mea zi de „Oschanitzky“. Pentru ei - a doua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
nășit apariția unuia dintre cele mai importante ansambluri muzicale din patria noastră. 15. A se medita la această vorbă din bătrâni: „cea mai amară dintre lunile posibile este Luna amară“. 16. A se reține (pentru viitorime) următoarele nume: Mihnea Blidariu (trompetă, voce, chitară), Petru Gavrilă (chitară), Sorin Moraru (bass), Nick Făgădar (voce, chitară), Răzvan Ristea (tobe). 17. A se aștepta în liniște, încolonați și în număr cât mai mare, apariția unui nou album. LUNA AMAR| - Suplimentul de aplomb Berti Barbera Îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
de stânci într-o furtună. Totul era înțepenit în lumea gheții - cineva oprise puțin timpul, până la viitoarea suflare de vânt cald. O lume fantastică povestea în imagini despre frumusețea clipei în repaus. Deasupra gheții se băteau tobele, chimvalele de alamă. Trompete strălucitoare cu gâturi subțiri, flaute de argint ca fluiere de oase își amestecau sunetele subtile cu cele ale cratițelor vechi. Un bruhaha fără sfârșit, încercând să imite melodia vieții. Tonurile carnavalului vorbeau și limba oamenilor: „Trebuie să ne înveselim, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Nu, nu sunt complet domesticit. întrebați-o pe nevastă-mea. O să-și exprime opinia despre acest subiect. — în ce sens spuneți că sunteți nedomesticit? — Mă bășesc în pat, dr. Pittman. îmi place să mă bășesc în pat. Este sunetul de trompetă al maimuței antropoide din mine, care își impune pretențiile teritoriale în singurul mod posibil. — în singurul mod posibil? — Dumneavoastră n-ați cunoscut-o pe Eva, zise Wilt. Când o s-o cunoașteți, o să vă dați seama că impunerea pretențiilor e punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se serveau acum băuturi fine în sticle de forme ciudate. Femei în toalete de seară se lăsau conduse până la mese, de unde priveau apoi curioase scena, pe care deocamdată cânta o orchestră din care ieșeau în toate părțile pâlnii aurii de trompetă, gâturi curbe de saxofon, tije grațioase, în continuă mișcare, de trombon. Cred că așa arăta și sala în care Ruletistul s-a produs prima dată încărcînd revolverul cu trei cartușe. Avea acum exact atâtea șanse de a supraviețui câte posibilități
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care-ți lasă semne regulate pe îmbrăcăminte; bulevarde unde, seara, când tubele cântă Faust, într-o biserică învecinată încep să bată clopotele mărunt și sonor, anunțând că nu peste mult timp va răsuna tunetul catifelat al aramei în comparație cu care valsul trompetelor ți se pare insuportabil de strident. Mai există bulevarde care par plicticoase, dar nu sunt așa. Aici, nisipul prăfos e plin de atâtea coji de semințe, încât e imposibil să-l mături; tot aici e un pisoar care pare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
într-o echipă îpartie) mare, care cuprindea: patru bumbieri plus un căpitan, doi cazaci, câteva căprițe, un urs cu țiganul aferent, un moș cu baba, un mire cu mireasa și o orchestră de muzicanți după ureche, din care nu lipseau: trompetele îtrupcile), acordeonul, clarinetul, fluierul și doba. Jocul bumbierilor îbumbiereasca) este specific Bucovinei, în special zonei Câmpulungului, avându și originea din armata austriacă. Sărbătorile de iarnă se sfârșeau ca și în zilele noastre, o dată cu Boboteaza și Sfântul Ion, când lumea se
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și jocuri de pereche. 14 Dansurile sunt acompaniate de orchestra în componența specifică zonei noastre, având un număr nu prea mare de instrumentiști. Predomină instrumentele de suflat tradiționale, fluierul și naiul, cărora li se adugă pentru diversitate sonoră clarinetul și trompeta. Dintre instrumentele tradiționale cu coarde, se folosesc cobza și vioara, ele fiind susținute, mai nou, de violă și contrabas. Percuția se realizează cu toba și / sau țambalul. Dar, fără o abordare complexă a fenomenului folcloric românesc, Ansamblul Folcloric Trandafir de la
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]
-
direct aici la închisoare. Și... într-adevăr, e o scrisoare curioasă. S-o las să fie văzută integral. Dragă Howard, Disciplina de-o viață se năruie acum asemenea zidurilor de legendă ale Ierihon-ului. Cine este Iosua și ce melodie cântă trompetele lui? Ce n-aș da să știu. Muzica divină care a făcut asemenea prăpăd cu niște ziduri atât de vechi nu este zgomotoasă. Este estompată, difuză și stranie. Ar putea fi oare muzica propriei mele conștiințe? De lucrul acesta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
aici inovația pe care o constituie înlocuirea menuetului ( partea III ) cu mult mai însuflețitul scherzo. Instrumentele folosite în Simfonia II sunt aceleași ca și în prima: grupul coarde lor, două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete și timpani. Partea I-a. Introducerea (adagio molto), tânguitoare, înlăcrimată, începe cu un semnal, urmat de o melodie cântată de oboi și armonizată plin, ca un coral. Asistăm pe urmă la un dialog între coarde și suflătorii de lemn, construit
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
celelalte instrumente, ca și cum suflul eroic ar aduna mulțimi în juru-i. Accentele dramatice, autentic beethoveniene, care se ridică parcă în calea afirmării temei, nu reușesc să-i împiedice mersul. Ea izbucnește strălucitoare la suflători, a căror sonoritate este domi nată de trompete și corni. Intervin unele momente mai potolite. Elanurile sunt întretăiate de clipe de liniște, care nu curmă însă mersul vijelios înainte. Tensiunea emoțională care trăiește în aceste pagini este covârșitoare. Și totuși, orchestra are aproape aceeași alcătuire ca în primele
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
datează din 1795, când Beethoven a notat, printre altele, și o temă foarte apropiată celei de la începutul scherzo-ului simfoniei. Lucrarea este scrisă pentru grupul coardelor, picolă, două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, un contrafagot, doi corni, două trompete, timpani și trei tromboni; aceștia din urmă intervin, ca și picola, numai la final. Mărirea numărului instrumentelor de suflat, în special al celor de alamă, corespunde necesității redării cât mai convingătoare a ideii de victorie, slăvită în final. Partea I
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
noi, prin orchestrație. Multitudinea combinațiilor de timbre este realizată de compozitor prin mijloace simple, dar de o extraordinară diversitate. Orchestra este alcătuită, ca și în primele două simfonii, din două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpani și grupul coardelor. Partea II este vestitul allegreto. El a sugerat unor comentatori imaginea unui cortegiu funerar care vine din depărtare, se apropie din ce în ce mai mult și se pierde apoi iarăși, către cealaltă zare. Toată mișcarea este clădită pe următoarea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
instrumentelor de suflat, care se împarte la rândul său în două grupe, după materialul de construcție al instrumentelor: 1. Instrumentele pentru suflat construite din lemn: flautul, oboiul, cornul englez, clarinetele și fagoții. 2. Instrumentele pentru suflat construite din alamă: cornii, trompetele, trombonii și tuba. III. Compartimentul instrumentelor de percuție, alcătuit din acele instrumente care cântă prin lovire. Instrumentele de percuție: timpanii, toba mare și mică, tamburina, trianglul, xilofonul, clopotele etc. La toate acestea se mai adaugă harpa, pianul și celesta. EXPLICAREA
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
discutate în studiul plin de informații, din catalogul expoziției, scris de Régine Bonnefoit. Expoziția include ca principal tablou pe cel intitulat Puterea muzicii, realizat între 1918 și 1920. Kokoschka avea să-l explice în memoriile sale vorbind de „sunetul unei trompete, galben și de enorma masă de culoare iradiantă... care începe să tremure asemenea unui organism viu“ , transmițându-i forța copilului ce se află în fața suflătorului din trompetă, prin puterea muzicii. Alte tablouri ce marchează expoziția sunt două portrete ale violoncelistului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
1920. Kokoschka avea să-l explice în memoriile sale vorbind de „sunetul unei trompete, galben și de enorma masă de culoare iradiantă... care începe să tremure asemenea unui organism viu“ , transmițându-i forța copilului ce se află în fața suflătorului din trompetă, prin puterea muzicii. Alte tablouri ce marchează expoziția sunt două portrete ale violoncelistului Pablo Casals cântând, reunite pentru prima dată. Casals, și el în termeni amicali cu Kokoschka, a acceptat să-i pozeze la începutul anilor ’50, pe când violoncelistul dădea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
strigi, disperată, tu. Deschizi gura, te apleci spre ei - iarăși, iarăși ? parcă da, parcă s-a mai întâmplat la fel, dar când ? -, iarăși niciun sunet nu îți iese din gură. în schimb în jur e o atât de mare gălăgie ! Trompetele automobilelor, bătăile pendulei, tropot de cai, de la celelalte trăsuri. — Patru cornuri la un ban ! strigă vânzătorul de ziare care aleargă cu teancul de gazete sub braț. Și trăsura întoarce. Și tu stai pe banchetă, deschizi gura, te forțezi, strigi, dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
văd mai bine. Pe o plăcuță fixată de bara orizontală a grilajului care desparte trotuarul de fluxul necontenit al mașinilor stă scris: Filarmonica din Novosibirsk. Siberia. Plec visător. Rușii își câștigă viața la Paris îmbrăcați în frac și cântând la trompetă Aida. Câteva sute de metri mai departe, postate în fața unui Monoprix, două maramureșence cu priviri umile te scutesc să împingi singur ușa magazinului. Până și în cerșetorie vindem cel mai necalificat produs: un simplu gest, simpla disponibilitate de servitor. Dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la lucrurile astea, nu pot, Cinthia... Pe neașteptate răsunară din nou notele unui cîntec la modă, se repezi să deschidă fereastra, dar cînd se aplecă constată că muzica se dilua În niște acorduri false Încheiate cu un țipăt brusc de trompetă. Închise fereastra și se Întoarse să privească fotografia Cinthiei. Rămase Încremenit cu ochii ia ea. Pentru a treia oară muzicanții atacară primele măsuri ale unui cîntec la modă, dar desigur că abia Își acordau instrumentele și Julius nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de orgă anunța sfîrșitul și că, așa lin cum se auzea, o să-l ajute să adoarmă. Dar deodată, acolo jos, maestrul Lobo Începu să imprime iarăși ritm petrecerii și rînd pe rînd au intrat și celelalte instrumente, acum se auzea trompeta, dansați merengue!, strigă Andy Latino și Julius sări din pat. Se gîndi să se Îmbrace din nou și să coboare, dar se răzgîndi. Nu mai deschise fereastra ca s-o caute. Se uită la poza Cinthiei, nu-și aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pașii pe care urmau să îi învețe. Hal de bărbat, se plânse Joy supărată. —Șșșt! Ashling adora să danseze. În ciuda deficienței sale în ceea ce privește talia, avea un simț nativ al ritmului, așa că, în momentul în care a început muzica veselă de trompetă și Alberto a cerut ca toată lumea să i se alăture, ea nu a stat nici măcar o secundă pe gânduri. Pașii erau destul de simpli. Conta doar energia cu care îi parcurgeai, realiză Ashling, hipnotizată de șoldurile alunecoase ale lui Alberto. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
unul mai bun, surprinse Jack audiența. Apoi, mișcându-se cu o grație surprinzătoare către birou, cântă zgomotos: — Sunt un bărbat SOMNoros. Pamparampananaram. Sunt un bărbat SOMNoros. Ușa biroului său se închise, dar încă îl mai puteau auzi imitând sunetul de trompetă. Toată lumea era uimită. — Ce dracu’ s-a întâmplat cu el? — Aud eu voci? spuse Trix, abia vorbind. Chiar cânta? Bucuria dispăru de pe fața lui Ashling. Tocmai își amintise de sfaturile pe care i le dăduse lui Jack despre relații, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]