1,398 matches
-
se joacă acum fătălăul ăla de Bella erau nemărginirea. Și îmi mai aduc aminte și de ușurința cu care generații întregi de frați savanți au crezut că în secvențele suplimentare ale ADN-ului clonelor era stocată religiozitatea lor. Cam multe trufii pentru ca acum să fim liniștiți, nu crezi? Radoslav se cufundă mai comod în fotoliul său. Știa și el că greșise și nu dorea să le supere pe singurele sale aliate adevărate din adăpostul de pe Kyrall. Nu-și putea însă ascunde
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
gândit vreodată ce s-ar întîmpla dacă într-o zi am decide cu toții să ne sinucidem? Refacerea legăturilor interplanetare ar dura secole întregi! - Și de ce ați face asta? - Îl huliți pe Bella și pe tatăl lui, pe Kasser, dar în trufia voastră ignorați și învățăturile pe care le-ați fi putut desprinde din destinul lor! - Și care ar fi alea? Cum să stai șaptesprezece ani pe o i planetă cultivând rădăcini? o zeflemisi Bârna. - Nu! Ci înțelegînd că, atâta vreme cât ne veți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
alții și că pregătesc un atac. Eu unul mă duc să fixez încărcăturile explozive. E vital să nu captureze psiacul. Și, pe legea mea, n-o s-o facă nici chiar dacă ar fi să murim și noi aici! "Cea mai mare trufie de care a dat dovadă Imperiul este aceea de a fi crezut că Universul întreg este doar o prelungire a structurilor proprii. O asemenea judecată simplistă nu putea decât să-l expună sorții pe care a avut-o în cele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înainte să-ți dai seama de ceea ce ți se întîmplă, înainte chiar ca tu să intenționezi să ne faci vreun rău. Apreciem desigur învățăturile tale, precum și abilitățile incontestabile de care dai dovada cu jucăriile alea dar, crede-mă, pentru noi, trufia ta nu poate fi luată mai în serios decât mersul bălăngănit al unui bebeluș căruia i se pare că aleargă. Nu fi nesăbuit, încheie calm N'Gai Loon. - Chiar că nu vă înțeleg, spuse Xtyn fără să lase pumnalele. Vreți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Arrus, care se apropiase pe nesimțite. Cinstiți oaspeți, vă poftim în adăpostul nostru și suntem pregătiți să împărtășim cu voi și binele și răul pe care ni I-ar putea aduce această unire. Xtyn, preotul nostru, e încă tânăr, iar trufia nu-l lasă să accepte că, în lipsa voastră, acum am fi fost cu toții cenușă. Veniți cu noi! Întrevăd multe feluri în care ne puteți ajuta. Fără o vorbă, Xtyn întinse și el mâna spre satul lor, într-o invitație mută
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că definesc umanitatea. Metodele noastre de tortură sunt mai aprige decât îți poți imagina. - Nu ai de unde să știi ce îmi pot eu imagina, zâmbi calm Alaana. În plus, faci greșeala fundamentală din care nu pot scăpa majoritatea conștiințelor imature. Trufia te împiedică să pricepi adevăratul sens al vorbelor, spuse Alaana fără să-și ridice privirea din podea. - Asta ce vrea să însemne? șuieră cealaltă femeie. - Nu asculți, nu pricepi sau nu vrei. Ți-am spus că violența fizică e ultima
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prevenit despre acest lucru. Iar dacă tu reprezinți o asemenea cunoaștere, poate că ești prea periculos și te voi trimite în podiș, spre vizuina policornilor. - Amenințările nu au prins bine niciodată unui conducător. Dacă le duci la bun sfârșit denotă trufie deșartă și cruzime gratuită, iar dacă nu le împlinești, devin laudă nerușinată, zise Abatele nepăsător. Xtyn, care dăduse să se îndepărteze de grupul lui Kasser, reveni mai aproape de Abate. - Și dacă ești atât de înțelept încît mintea omenească nu mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de-oameni cari [li] sânt sclavi? Gladiatori cu corpul sânt aceia A cărora putere este mare, Gladiatori ai spiritului sunt Acei a căror minte este mare! Tot ce-i străin e-al lor - e gladiator. Și num-acel popor plin de trufie, Leneș și orb și-nchipuit și rece, Acea adunătură de tâlhari Desprețuiesc o lume s-o domină. Ce le [e] lor nobleță și mărire, Ce l-i lor înțelepciune, suflet? La ei chiar însăș ele sânt prostii Și piedici sânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se- nalță, mor, și ce am văzut la cei vechi văd în voi... și ce vană este viața asta a lor. Icoana aceasta a mărirei a turburat sufletul popoarelor... În fiecare e genune, adânc întunecos, demonic. În fiecare este această trufie de nesfârșite dorinți - dar mintea lor era prea săracă pentru o icoană care să împle pe aproape aceste dorinți întunecoasă. Ea se-nălța spre cer, își găsea satisfacerea în omorârea unui inamic, în răpirea unei femei, într-un nimic. Voi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spunea pe bătrînește: Prin puștii și munți sălbateci, Prin prăpăstii, râpi, ponoară) Unde-n albia de stâncă Sună blândele izvoară, Acolo unde natura, Cu puterea ei măreață, Răspîndit-au pretutindeni Bucurie și viață, Unde brazii cei de fală Se înalță cu trufie, Unde zmeura și mura Au a lor împărăție, Unde toate împreună Strigă: "Vino, te oprește" Acolo amorul cheamă, Acolo vin' de iubește, Acolo ochiul zavistnic Nu mai are vo putere: Nu-i jignire în iubire Ci noroc si mângâiere. {EminescuOpVIII
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Prin pustii, prin munți sălbatici, Prin prăpăstii, râpi, ponoară Prin drumuri cu stânci țesute, Unde sunt spre leac izvoară, Acolo unde natura, Cu a sa mână măreață, Răspîndit-au în tot locul Bucurie și viață. Acolo falnicul brad Se înalță cu trufie, Acolo zmeura, mura Au a lor împărăție, Unde toate împreună Strigă: Vino, te oprește, Acolo amorul cheamă, Acolo vin de iubește, Acolo ochiul zavistnic Nu are nici o putere, Nici jignire de amoriu, Fără numai mîngîere. {EminescuOpVIII 352} INFAMIA, CRUZIMEA ȘI
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acele Ce ardeau ca un jăratec lumea gândurilor mele. Și am degustat în pace toate-acele bucurii. Ce, -n mizerie lipsindu-mi, le vedeam cu ochii vii Și-mi sleiau puterea vieții secând inima din mine, Dar acum în răsfățare, în trufie și în bine Eu m-am tolănit. O dulce trândăvie moleșită Lîngezi a mea gândire pân-la starea fericită De tâmpire. Iar încolo, la solemnele ospețe Mă-mbătai din vase de-aur ca s-alung a mea tristețe; Mă culcai pe-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
În spațiul strâmt al momentului premisa libertății În captivitate, dar descopeream mai mult decât atât. În ciuda diferențelor de vârstă și formație culturală, mă regăseam În cerebralitatea asumând realul cu ardentă Înfometare și, deopotrivă, rece luciditate. „Noi intrăm În carte cu trufie/ și spunem:// Un poem de dragoste/ e mai adevărat/ decât o noapte de dragoste.// Un poem al spaimei/ e mai cumplit decât spaima.// Un poem despre moarte/ e mai real decât moartea.” Nu era o eschivă, vreo izbutită acrobație lirică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ce vrea să-și pedepsească o vină”? Vina Îndoielilor, canibalismul cunoașterii, cenușa de după ardere? „Nu știu - răspund - nu știu. Sunt singură/ sunt tristă trufașă vie crispată canibală. Programatic/ răul mă ispitește. Eu/ nu-mi sunt mie prieten./ Visam - cu juvenilă trufie - să port În creier/ cunoașterea deplină a umbrei/ visam/ din fiere și din moarte din boală și din pulbere/ să nasc deplin poemul.” * „Dumnezeu nu poate fi Înțeles decât personal”, spunea Kafka. „Fiecare Își are propria viață și propriul Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sfârșitul războiului și descoperirea ororilor naziste. „Consideram documentele o diabolică minciună confecționată de Învingător pentru defăimarea poporului german.” Intervenea aici o figură tutelară „eliberării de matcă”: preotul protestant și profesor de religie. Un pedagog temerar, care condamnase deschis, În clasă, „trufia nemților”. Hulit, șicanat, batjocorit de elevi, „cu tot sadismul de care era În stare o haită de mici monștri. Orele de clasă trebuiau să fi fost pentru el un adevărat iad - cum erau și pentru mine, căci Îl iubeam, sufeream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
joacă al copiilor. Îmi aminteam, inevitabil, de anii când, student, mă acaparau științele hidraulice, dar și de romanul Atrium, În care destinul eroului central evolua simetric cu cel al râului În care se reflecta. Dinamica și zădărnicia schimbării, melancolia și trufia permanenței, fluiditatea, nemărginirea, senzualitatea selenară nu fuseseră, trebuia să admit, doar obsesii juvenile. A scrie, amintea conferențiarul, Înseamnă a „transcrie” ceva mai mare decât noi Înșine. Revenea, firesc, și În acest context, tema pribegiei, a rătăcirii, a Înstrăinării și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
este chiar sufletul tău. Peste voi se așază, cupolă perfectă, albastrul unui cer de iarnă, căci sus, În tării, unde soarele arde, frigul veșnic pândește cu osânda iernii pe oricare ar cuteza să Îl Înfrunte. Cu foc sau blasfemie și trufie. Deocamdată, Dumnezeu te ocrotește chiar dacă, spre seară, mama ta, decăzută din visul acesta frumos, va constata că paltonul tău a fost dat la Întors și că cealaltă parte, iscusit ascunsă sub căptușeală, e roasă de timp și de molii, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ți-au luat mitra și cârja de păstor și te-au aruncat la mânăstire la Tismana. Cum ai putut să te închizi în chilia din pădure fără să vezi suflet de om atâta vreme? — Speram, visam adică, să ispășesc păcatul trufiei și să mă învrednicească vlădica Varlaam să ajung undeva la o mânăstire de la Sfântul Munte. Doar din când în când mai răsărea câte o vâlvătaie, în rest jeraticul dogorea roșu, lungind umbrele celor doi pe peretele din spatele lor. Se uitau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ferecături de argint aurit pentru șapte evanghelii, la șapte mânăstiri, și reluă în aceeași șoaptă tăinuită: „Iartă-mă, Doamne, pentru mulțimea greșelilor mele”, închise pleoapele și enumeră în minte păcate neștiute de nimeni, începând cu acela de a fi avut trufia să fie doamnă. „Iartă-l, Doamne, și pe el”. Iar închise ochii și-i apăru în față tăblița aceea rotundă din lemn de brad, subțire și mică atât cât un fund de donicioară de cules zmeură în vârf de munte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui, beiul îi spune: „Fiule, spune tot ce ți se cere să spui!”, dar în zadar. Consensul între tată și fiu este de a-și arăta stima față de călăi și urlă și se zvârcolesc de durere fără nici un fel de trufie. Căldura din închisoare, lipsa aerului și țipetele fără contenire ale ghiaurilor valahi l-au adus la nebunie pe rusul Șeremetiev, ostatic tot în Ediculé. Este nebun, nebun furios, fără nici o speranță de însănătoșire. Dacă i-am da drumul beiului și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
țuică mare... Și așa se (mai) scrie istoria, nu?!... CÎnd eram regizor la un teatru din Moldova, aveam un coleg mai În vîrstă care spunea, neplăcut de des :” Teatrul trebuie făcut cu umilință!”. De ce? Nu zic că tre’ să ai trufie, nu zic că oleacă de modestie strică, dar de ce umi lință? Uitasem de asta cînd, zilele trecute, citind Arta timpului nostru de M.Zahar, am reîntîlnit ideea, altfel for mulată :”Dorința de-a cunoaște = act de umilință!”. Poate ești umilit
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să le lasă să lucreze singure. E foarte greu de rezistat și chiar autorul acestor rînduri își mai bagă nasul în propria piesă, realizînd doar stricăciuni". Inutil să mai arăt că avem de a face cu un postmodern get-beget. Deplîng trufia falnicului blazon-pince de nouăzecist, dar Horia Gârbea scrie literatură mai bună decît (își imaginează sau) ne lasă să credem că intenționează. Oricum, am să sugerez autorilor Lexiconului teatrului românesc să consemneze în dreptul numelui HORIA GÂRBEA: comedian... Spectacolul schițelor dramatice din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
făcut Ronald Nimkin felul și de ce a dat dracului pianul? FIINDCĂ NU MAI SUPORTĂM! FIINDCĂ, ALE DRACULUI DE MAME OVREICE CE SUNTEȚI, AȚI DEVENIT DE-A DREPTUL INSUPORTABILE! Am citit ce-a scris Freud despre Leonardo, doctore, și, iartă-mi trufia, dar exact astea-s fantazările mele: îmi tot apare pasărea asta uriașă, înăbușitoare, dând frenetic din aripi, și-mi acoperă fața și gura de nici măcar nu mai pot să respir. Ce dorim noi, eu, Ronald și Leonardo? Să fim lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și-nșirată pe lungul drum al ispășirii. Cum mai flutură vârfurile părului, bătându-i mândrețea de crupe înalte, pietroase, strânse în blugii care nu ascund nimic. Bineînțeles că n-are nimic de ascuns, ci doar de etalat, fesele, agresive, mândria și trufia și dezmățul apocaliptic, toate fețele vrăjmașului scurse prin uitătura aia crucișă, de curvă. Așa a fost să fie, dragostea mea, e un dat și un dar, cine s-o muta în locul nostru să aibă mobilă să bage. Încă două paturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
le capeți tot prin înțelepciune și le păstrezi și le întărești tot cu trudă și răbdare, deși pentru o femeie s-ar putea să fie ceva mai greu... Mai ales pentru una ca Mirela, o femeie dominată de accese de trufie, poate unde n-a suferit îndeajuns pentru a se smeri. Auzi că ea nu ține cu tot dinadinsul să atârne la un bărbat, nu-i trebuie, se poate descurca și de una singură... Trufia și ignoranța s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]