1,393 matches
-
atras în mrejele de foc luminos, dar și pârjolitor al Reginei științelor, de a-și fi propus o țintă de neatins, sisifică. Unchiul Petros și Conjectura lui Goldbach este o carte despre eroismul intelectual ajuns la stadiul de nebunie și trufie, dar și despre frumusețea matematicii ca o revelație religioasă de dimensiunea Graal-ului. Versiunea românească, semnată de Carmen Daniela Ciora, echivalează subtil verva, stilul alert, dialogic, altitudinea spirituală, intelectuală și științifică a scriiturii, climatul analitic și psihologic prin care talentatul Doxiadis
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o dedicare ideilor abstracte care îl consuma pe deplin.“ Fania Pascal, profesoara lui de rusă câțiva ani mai târziu, își amintește: „În expresia lui era ceva sever, ceva care respingea, îndreptată nu numai împotriva altora, ci și împotriva lui însușiă «Trufie satanică» am numit eu acel ceva, exagerând ca de obicei. El părea distant, în afara cazului când se relaxa, era absorbit în studiu sau spunea zâmbind o glumă copilărească. Odată ce începea să vorbească putea subjuga; nu cred însă că era conștient
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sale picioare, Wittgenstein i-a răspuns: „Nu ești un parazit. Pe paraziți nu-i pot suporta. Nu tu ai cerut asta. Este un dar care îți este oferit cu plăcere. A respinge acuma acest dar nu ar fi altceva decât trufie încăpățânată.“83 Lui Norman Malcolm - care, în lipsa unei susțineri financiare, ar fi trebuit să se întoarcă acasă, în Statele Unite, în vara anului 1939 - i-a dat banii care îi erau necesari pentru a putea rămâne încă șase luni la Cambridge
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prietenilor din Viena, precum și lui Moore, Skinner și Drury să le citească. Dorea ca acești oameni, a căror integritate o aprecia în mod deosebit, să nu-l vadă mai bun decât este. A revenit la exerciții menite „să dărâme edificiul trufiei sale“ în anul 1937. Atunci va cere unora dintre prietenii săi, lui Drury, lui Moore, Faniei Pascal, întrevederi pentru a le povesti ceea ce aprecia că sunt faptele cele mai rușinoase din viața lui. Îi scrie în acest sens și lui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pierzîndu‑și credința în ceva, începeau să creadă cu patimă în altceva. Amintiți‑vă de credința fierbinte a lui Diderot, Voltaire...“1 Ei bine, nepotul lui Rameau este, așa cum îl caracterizează Filosoful, partenerul său de dialog, este „un amestec de trufie și josnicie, de bun‑simț și de sminteală ; pesemne că noțiunile de cinstit și necinstit îi sînt învălmășite în cap într‑un mod cu totul neobișnuit, fiindcă omul acesta nu se fălește deloc cînd arată însușirile bune pe care i
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
scris vreodată". I se vor adăuga o serie întreagă de poeme în care "pe șevalet somnolează uitate/ culorile", din moment ce autoarea preferă să asculte Chemarea profunzimilor: "Bolnave îmi sunt mâinile,/ sufocate/ de carnea flămândă a zilei/ de nesațiu de noapte// ...// Cu trufia puținătății îngenunchez/ la icoane/ și te chem iconarule/ Din lumea ta, vino!/ Învață-mă umilința/ și cum ai turnat în bronz/ icoane pentru "Clopotul Țar"/ și clopote în icoanele tale" (text inclus în Jocul cu cercuri). Chiar și într-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de carne, adică sexualitatea frustă, și metafizica erosului, spiritualizarea nevoii de femeie și împlinire; și plăcerea vânătorii ("Ochi și gene și gurițe,/ Obraji rotunzi, albi și rumeni, piepturi, sânuri cu mici țâțe/ Sunt a sale vânătoare, și întru a sa trufie/ Mai are încă un lucru -care-l tac, că lumea-l știe", recunoștea, în Cine-i Amorul?, prea puțin pudibond după canoanele epocii, același Costachi Conachi), și religia unei iubiri care îl apropie pe muritor de esența divină ("Ah! Crede-mă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
liric, din poezia Anei Blandiana este o fată îmbrăcată în alb, fără podoabe, desculță, care vorbește simplu și cu un fel de resemnare tragică"95. De asemenea, conchide același critic literar că nici măcar "cunoașterea nu-i dă Anei Blandiana acea trufie care ne repugnă la alți autori, ca un însemn al parvenitismului în lumea spiritului. Pentru ea, înțelegerea, cu un sentiment tragic, a lumii din jur constituie un mod de a fi"96. A scrie poezie, înțeles ca mod de a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
priză continuă”, preocupat și acasă de problemele și sarcinile de muncă, cărora se străduiește să le găsească soluții de optimizare. Problema morală este aceea de a se găsi modalitățile de recompensare corectă a „lucrului peste program.” Nu În ultimul rând, trufia organizațiilor bazate pe cunoaștere de a considera că spiritul liber, creator, poate Împinge limitele permise ale cunoașterii oricât de mult, face ca laboratoarele de cercetări ale acestor organizații să se preocupe de a găsi soluții la Întrebări ce poate nici
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Loghi această propensiune spre artificialitate care se relevă ca teatralizare a compozițiilor sale, cu un cadru și o recuzită împrumutate adesea din pictura simbolistă germană, și cu un motiv autohton, de obicei de factură folclorică. Ca și în Orientala sau Trufie patriciană, semnătura princiară și marca unei alterități înnobilate de distanță, fie istorică, fie geografică, poate fi localizată la nivelul decorațiunilor care-i împodobesc pieptarul rochiei. Orientala, cât și Prințesa bizantină sunt întrucâtva ipostaze ale vechiului motiv al prințesei îndepărtate, la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în iarna 1945-1946, berlinezii i-au doborît și pe cei rămași. Parcul a devenit astfel o uriașă grădină de zarzavat, împărțită în parcele minuscule, unde statuile rămase intacte ale regilor Prusiei, ale prinților și generalilor cu căști ascuțite contemplau cu trufie straturile de lăptuci și morcovi. În apropiere de Poarta Brandenburg, clădirea Reichstag-ului se înălța ca un spectru de piatră, sfredelit și devastat, al de-mocrației asasinate. Era o vreme blîndă de tot, cerul era albastru, nu se zărea nici țipenie
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
culturi locale, așa cum se întîmplă în Toscana, Elveția, Țările de Jos. Conștiința deținerii unui tezaur cultural de orașe, monumente, castele, palate, peisaje, literaturi, versuri, muzici era mîndria intelectualilor europeni dinainte de război, sau, ca o atitudine mai puțin nobilă, motiv de trufie atunci cînd priveau cu dispreț spre Statele Unite. Însă teama s-a alăturat treptat mîndriei pe măsură ce a devenit tot mai limpede faptul că aceste culturi ale noastre se numărau acum printre culturile amenințate ale lumii. Conștiința diversității Noua conștiință europeană este
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cu ochi negri frumoși... Foarte elegantă [...]. A avut o educație îngrijită, a umblat prin străinătăți [...] impresia generală de melancolie și singurătate [...] era cu totul pe gustul bizarei ființe a lui Matei [...]. Curtea discretă a lui Matei a durat doi ani..." Trufia însă, acea fără margini trufie a lui Mateiu pe care, ca poet, o proclamă și în versuri (" Că margini nu cunoaște păgâna-mi semeție / Afară de trufie nimic n-avut-am sfânt.") a produs și o victimă care, din eternitate, va reprezenta o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
elegantă [...]. A avut o educație îngrijită, a umblat prin străinătăți [...] impresia generală de melancolie și singurătate [...] era cu totul pe gustul bizarei ființe a lui Matei [...]. Curtea discretă a lui Matei a durat doi ani..." Trufia însă, acea fără margini trufie a lui Mateiu pe care, ca poet, o proclamă și în versuri (" Că margini nu cunoaște păgâna-mi semeție / Afară de trufie nimic n-avut-am sfânt.") a produs și o victimă care, din eternitate, va reprezenta o veșnică acuză; redau faptele așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
bizarei ființe a lui Matei [...]. Curtea discretă a lui Matei a durat doi ani..." Trufia însă, acea fără margini trufie a lui Mateiu pe care, ca poet, o proclamă și în versuri (" Că margini nu cunoaște păgâna-mi semeție / Afară de trufie nimic n-avut-am sfânt.") a produs și o victimă care, din eternitate, va reprezenta o veșnică acuză; redau faptele așa cum le-a reconstituit Șerban Cioculescu, reprimîndu-mi orice comentariu: "Mai acum 50 de ani și mai bine funcționa în locuința Margaretei Miller-Verghi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
afară de scarlatul tocurilor, înveșmîntați, împanglicați și împănoșați numai în aur și verde, verde și aur, așteptam ca surghiunul nostru pe pămînt să ia sfîrșit. O lină cîntare de clopoței ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorîse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne redobîndim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborîseră prapurele înstemate și una cîte una se stinseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol." E
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
citat în anii ce vor urma datorită naturaleței unor formulări ca aceea referitoare la personajul Mara "prima femeie capitalist din literatura noastră"45; sau eseul, mai puțin cunoscut, dar nu mai puțin remarcabil, a lui Radu G. Țeposu, Putere și trufie din volumul Viața și opiniile personajelor scos în 1983 de Editura Cartea Românească și reluat ca postfață a volumului Mara ediție școlară apărută doi ani mai târziu. Slavici nu mai este, începând cu această perioadă, credem noi, un scriitor "nedreptățit
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
provenită din mulțimea păcatelor, din împovărarea conștiinței și dintr-o nesuferită tristețe pe care, încercând-o, sufletul acoperit de răni și îngreunat se înneacă în adâncul deznădejdii. Există însă și o deznădejde care ni se întâmplă din mândrie și din trufie când, după ce am căzut într-un păcat, socotim că n-am meritat o așa soartă. Cel care va observa cu atenție va găsi următoarea diferență între aceste două feluri de deznădejde: cea dintâi ne împinge spre nepăsare, iar cea de-
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
către Episcopia Aradului din 7 aprilie 1855168. Deși, în aparență, numele nu sugerează nimic, în spatele acestui hipocoristic putem citi o adevărată legendă. Primul care a vorbit despre ea a fost Radu G. Țeposu în articolul său din 1983 Putere și trufie. În Cartea lui Ruth, soacra acesteia este cunoscută sub două nume: Noemi și Marah. Plecată din Betleem în țara Moabului din pricina foametei care bântuia țara, Noemi își pierde pe pământ străin bărbatul și cei doi fii. După zece ani se
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
1973. Tomuș Mircea, "Proiecția mitologică a unui destin istoric: Mara", în Romanul romanului românesc, vol. I, (În căutarea personajului), Editura Gramar, 1999. Topârceanu George, "Ioan Slavici", în Viața românească, anul XVII (1925), nr. 9.(septembrie). Țeposu Radu G., "Putere și trufie", în Viața și opiniile personajelor, Editura Cartea Românească, București, 1983. Ungureanu Cornel, "Posfață", la Ioan Slavici. Primele și ultimele, Editura "Curtea Veche", București, 2000. Ungureanu Cornel, Slavici monografie, antologie comentată, receptare critică, Editura Aula, Brașov, 2002. Vatamaniuc Dimitrie, Ioan Slavici
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
unei incitante monografii a specificului bănățean, o carte-document pe care Cornel Ungureanu, din postura criticului-reporter, a publicat-o în 1980. 50 Cornel Ungureanu, Slavici-monografie, antologie comentată, receptare critică, Editura Aula, Brașov, 2002, p. 38. 51 Radu G.Țeposu, "Putere și trufie", în Viața și opiniile personajelor, Editura Cartea românească, București, 1983. 52 Idem., p. 275. 53 Cornel Ungureanu, op. cit., p. 8. 54 Iulian Negrilă, Mădălina Lupău, Ioan Slavici contemporanul nostru, "Vasile Goldiș" University Press, Arad, 2004, p. 13. 55 Ibidem. 56
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
martie, 1894. 133 Nicolae Manolescu, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, vol. 1, Editura Eminescu, București, 1991, p. 146. 134 Ovid Densusianu, Vieața nouă, anul II (1907), nr. 24, 15 ianuarie, p. 555. 135 Radu G. Țeposu, "Putere și trufie", în Viața și opiniile personajelor, Editura Cartea românească, București, 1983. 136 Sorin Mitu, Geneza identității naționale la românii ardeleni, Editura Humanitas, București, 1997, p. 360. 137 Keith Hichins, Conștiință națională și acțiune politică la românii din Transilvania (1700-1868), ediție de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
lor de întîlnire corespund tuturor locurilor din lume unde Compania și-a stabilit centrele clandestine de spionaj și de subversiune. Nu degeaba, oprindu-se o clipă să-și dicteze instrucțiunile, privind îndelung globul, "șeful lui Rodin" trăiește o stare de trufie extraordinară: Gîndindu-se, desigur, la puterea sa nevăzută, care pare a se extinde peste întreaga lume, chipul acestui bărbat s-a însuflețit, ochii lui dilatați și cenușii străluciră, nările i se umflară, figura sa bărbătească căpătă o expresie extrem de energică, plină
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
un clește..." Pentru realizarea acestei izbînzi extraordinare, toate mijloacele sînt, bineînțeles, socotite legitime. Și, într-adevăr, sînt folosite toate, primele fiind spionajul și delațiunea. Un alt personaj al lui Eugène Sue, iezuit de rang înalt, nu ezită să-și dezvăluie trufia, "extraordinara bucurie" pe care o resimte pentru că aparține acestei "poliții negre și tăcute", care, la un semn, se răspîndește pe tot globul: Ne strecurăm în intimitatea familiei prin mărturisirile muribunzilor, pe tron, prin conștiința neliniștită a unui rege prea credul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu buze fără de sfârșit <nici un cuțit nu m-a hoțit> ” (Râsu Plânsu) Poetul eoria Zilieru se lasă cucerit de suflul limbajului și tumultului arghezian, preluând, spre exemplu: dislocarea frastică: „redă-mă morții sânge cer / la întuneric fără grai ./ Cu sabia trufiei ieri / nevăzătorii îi strigai...” (6ărutul). Dar Poetul simte nevoia să reînvie și subtilități ale ermetismului de sorginte barbiană (Antonpanescă, Lamento pentru Biba Fâcii) sau implantând, exuberant, reflexe de postmodernitate: Slugă la Prisaca lui Tudor Arghezi (2004) sau Dorința durerii îndrăgostite
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]