9,257 matches
-
reprezentând diferite personalități culturale , sau reprezentative ale unor timpuri de distinsă și memorabilă glorie ale Moldovei. Așa am ajuns în fața teiului lui Eminescu, acum încins cu un rezistent brâu metalic, pentru a nu i se risipi în zeci de bucăți trunchiul secular, ajuns într-un real grad de putrezire. Cum Eminescu va dăinui pentru cultura românească de-a lungul timpurilor viitoare, în pofida faptului că aceasta a devenit o soră vitregă atât pentru guvernanții acestei țărișoare greu încercată în ultimii douăzeci și patru de
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
codru haiducii cu plete sub cușme de miei, lăsând pe bogați ca năucii și fără vreo haină pe ei. Venit-au și furi c-o secure, luat-au câțiva dintre noi, dar ce-nseamnă, dintr-o pădure, o cioată, un trunchi, poate doi? Plecat-au, cu toții, în hume, iar noi, cei cu ramuri în vânt, mai facem, cât suntem pe lume, pe munții din țară, veșmânt. Dar lumea se schimbă și teama a pus stăpânire pe noi, căci țara, de-o
SPUNE NU! de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383517_a_384846]
-
rănite, în genunchi Și soarele e surghiunit în ceață, Copiii plâng, rămași fără povață, Orfani și de părinți, dar și de unchi. Suntem fixați doar cu săgeți de gheață, În inimă, în suflet și-n rărunchi, Copacii se îndoaie dinspre trunchi Și de speranța vieții se agață. Așa suntem cu toții pe pământ, Precum un fir, precum un bob mărunt, Udați de ploi, loviți din greu de vânt, Striviți de timpul care trece crunt. Salvarea o găsim doar în cuvânt: Dacă tu
GENUNCHI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383571_a_384900]
-
cînd nebunii, greieri vor mînca pe străzi, și, cu foi de varză puse peste rană, vom dormi pe zestrea tainică din lăzi. O nevoie oarbă curge peste case, lung e timpul nopții cînd te scalzi în var, sîntem la origini trunchiuri sănătoase, putrezind în ceața unui timp bizar. Mai vegheam cu rîndul, se schimbau istorii, tot cei buni, desigur, se-ascundeau în fîn, căci cei răi și-atuncea beau din gușa ciorii și-adormeau prin șanțuri fără de stăpîn. Le-am lăsat
OARBA NEVOIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382829_a_384158]
-
Apoi, se mișcă și observă că gesturile sale erau aceleași cu cele făcute și de ființa din fața ochilor săi. “Acesta sunt eu ?”, se întrebă Dino. „Se pare că da. Ce enorm sunt, ce coadă lungă mi-a crescut ! Și ce trunchi gros am ! Oare așa am fost dintotdeauna? ”, se gândi Dino, „sau atât mare am crescut, de când sunt aici?„. Printre lemnele construcției apăreau timid primele raze strălucitoare ale soarelui de primăvară. “Voi ieși acum și eu la plimbare”, se gândi Dino
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
te-aș întreba, are o legătură tabăra asta creștină în care tu ai fost, cu faptul că Oana este în clasa a doua la Seminarul Teologic Ortodox...? - Bineînțeles că are ! Cea mică , o țandără care n-a sărit departe de trunchi, se răsuci pe călcâie și rosti scurt, mai mult pentru sine, o concluzie ce țâșni ascuțit, precum un fulger. -O să mă gândesc, să văd cum pot rezolva să avem și noi la Seminar, „Sarment de Beaujo-lais, la, la, le
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
vedea că singură ai să-l cauți cu amintirile tale în nopțile de nesomn sau în momente de cumpănă. El e singurul care nu te va înșela, chiar dacă i-ai întors adesea spatele. Și să mai știi ceva: eu sunt trunchiul din care a sărit așchia! Esența e bună, chiar dacă nu e perfectă. Iată de ce legătura noastră - vrei, nu vrei - rămâne adâncă și urcă până la Dumnezeu” (p. 38). Pe acești doi piloni se clădește istoria, contemporaneitatea: incertă, agitată, plină de neprevăzut
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
o să fiarbă Pîn-o să-și afle, răul, în lege nimicirea. Și, uneori, vremelnic, m-ascund într-o pădure, Să-mi oblojesc cu plante acest necaz și soartă, Dar nici n-ajung prea bine, și-aud cum o secure Lovește-n trunchi, și carnea, în mine, i-o simt moartă. Parcă dormim adesea pe-un abator de vise, Și-o cioară din pustie tot croncăne pe viață... De ce miroase-a febră cînd geamuri sînt deschise? De ce simțim din suflet urcînd un fel
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CHEF ÎN SECȚIA DE NUIELE Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017 Toate Articolele Autorului V-am spus de mult, nu ciocăniți în trunchiuri goale de copaci, în vremurile astea se poate interpreta orice, mai ales că bătrînii boieri ai speculației mai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină, îmbibate de igrasia mucedă a filozofiei, strînși în halatele de mătase ciuruite de
CHEF ÎN SECŢIA DE NUIELE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383066_a_384395]
-
îmbărbătare ale lui Brâncoveanu: „Fiii mei, fiți curajoși, am pierdut tot ce am avut în această lume, cel puțin să salvăm sufletele noastre și să ne spălăm păcatele cu sângele nostru”. Imediat au fost aliniați și așezați cu capetele pe trunchiuri. Cel dintâi a căzut capul sfetnicului Ianache, sub necruțătoarea secure a călăului. Au urmat apoi capetele fiilor Constantin, Șerban și Radu. Când veni rândul lui Mateiaș, mezinul de numai 11 ani, îngrozit de trupurile care se zbăteau, împroșcând cu sânge
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
sută de ori, decât să-ți lepezi credința”, auzi Mateiaș, printre suspine, glasul părintelui său. În acel moment simți o forță și o liniște necunoscute până atunci. Se ridică în picioare, și merse direct către călău, așezându-și capul pe trunchi. „Vreau să mor creștin! Lovește!” În doar câteva clipite capul destrupat al lui Mateiaș avea aceeași expresie rece, parcă nepăsătoare ca a fraților săi. La urmă, lângă balta de sânge a fiilor săi, ce lucea sub razele amiezii, a fost
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
o prioritate înainte de a-și explica toate câte le simțea și le gândea în acel moment: să decidă dacă se întoarce sau nu. Își amintea că în cele câteva clipe de ezitare privirea îi înregistrase un amănunt frapant: dintr-un trunchi noduros de copac, agonizând pe o rână, fără crengi, invadat de mușchi și licheni, răsărise o mlădiță, un lujer înalt, la capătul căruia se legăna o eflorescență de un alb imaculat. Fusese surprins, nu-și amintea să mai fi văzut
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > RĂTĂCIND CĂRĂRI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului O să te aștept prinsă-ntr-o pânză de ger nemiloasă, pe un trunchi schilodit de copac fără ram, o să mușc din zăpada topită,sfioasă, și-o să-ți înfloresc în colinde,la geam. O să mă prefac într-un pumnal cu tăișul de gheață, și-o să-l împlânt într-o înfrunzire de veri, o să-mi
RĂTĂCIND CĂRĂRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383201_a_384530]
-
un pumnal, Ca pe-un deșert, pe-aici să bată vîntul. Spre tine inclusiv ei au pornit, S-aducă jaf pădurii tutelare, Arînd c-un plug de fier nenorocit Întreaga verde-a munților splendoare. Cînd te lovește fieru-n miez de trunchi, Eu simt la mine-n oase lovitura, Și mi se taie vlaga din rărunchi, Și capul meu parcă o ia de-a dura. Căci tu mi-ești ... Citește mai mult Cum stai, copac bătrîn, copac frumos,Înalt, pe-o coamă
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
un pumnal,Ca pe-un deșert, pe-aici să bată vîntul.Spre tine inclusiv ei au pornit,S-aducă jaf pădurii tutelare,Arînd c-un plug de fier nenorocit întreaga verde-a munților splendoare.Cînd te lovește fieru-n miez de trunchi,Eu simt la mine-n oase lovitura,Și mi se taie vlaga din rărunchi,Și capul meu parcă o ia de-a dura.Căci tu mi-ești ... XIX. FIȘA DE CADASTRU, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2295 din
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
cu carnea mea...Atunci mă dărui ție în crispare,Îmbogățind cu mine seva ta.... XXVIII. CHEF ÎN SECȚIA DE NUIELE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. V-am spus de mult, nu ciocăniți în trunchiuri goale de copaci, în vremurile astea se poate interpreta orice, mai ales că bătrînii boieri ai speculației mai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină, îmbibate de igrasia mucedă a filozofiei, strînși în halatele de mătase ciuruite de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
vișină trasă în ciocolată, dar nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înflori pe mormîntul făgăduinței. Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje ... Citește mai mult V-am spus de mult,nu ciocăniți în trunchiuri goale de copaci,în vremurile astea se poate interpreta orice,mai ales că bătrînii boieri ai speculațieimai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină,îmbibate de igrasia mucedă a filozofiei,strînși în halatele de mătase ciuruite de molii
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale. Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care dormea buștean, sforăind infernal. Horcăiturile lui cădeau ca o ploaie cu răpăieli în melodia pasionalului tango. Toți erau plăcut surprinși, însă erau curioși care va fi alesul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale.Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care dormea buștean, sforăind infernal. Horcăiturile lui cădeau ca o ploaie cu răpăieli în melodia pasionalului tango. Toți erau plăcut surprinși, însă erau curioși care va fi alesul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de afișe, se împletesc ghirlande din flori târzii de munte. Se croiesc și se pictează măști. Garnizoana își completează stocul de artificii și repară șeile cailor; trompeții își lustruiesc alămurile, iar fanfara Gărzilor Reunite, impresionantă, repetă valsuri și marșuri triumfale, trunchiurile arborilor sunt văruite. Se perfectează angajamente cu circari ambulanți și se suplimentează proviziile de șampanie și de lichioruri. De coniac alb. Actorul se pregătește și el. Va prezenta în Piața Teatrului spectacolul de autor Eșecul lui Socrate. Text, regie, interpretare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
apăreau Înjumătățite de o prăbușire străveche. Numai un colț al fostei construcții, rămas În picioare și transformat Într-un masiv turn crenelat, mai oferea o idee asupra Înălțimii inițiale. Restul era În ruină, iar peste acele rămășițe, ca peste un trunchi veștejit, Își făcuse cuibul acel fragment de Răsărit sub semnul cetății sfinte. Era ceva sordid În acea clădire și În cocioabele din lemn care o Înconjurau. În jur, pajiști Întinse curmau partea clădită a orașului, care reîncepea abia dindărătul zidurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
când auzi un râset aspru. Se Întoarse brusc În direcția sunetului. În picioare, lângă pat, era o umbră. Îl recunoscu pe Guido Cavalcanti, Îmbrăcat Într-o tunică lungă. Trupul său părea alcătuit dintr-o materie subțire și luminoasă, asemenea unui trunchi gol pe dinăuntru, căruia i se dăduse foc. Flacăra interioară mătura suprafața și Începea să transpară În brazdele subțiri, neobișnuit de clare, de pe chipul din umbră. Guido Îl privea și continua să râdă. Parcă Îi citea gândurile. Dante se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prin Întregul spațiu de rezidență templieră prinde să se răspândească vestea abominabilă că soldații-călugări Îl reneagă pe Hristos și se Închină unui idol păgân cu nume exotic: Baphomet. Trebuie știut că prima parte a zvonului se altoia de minune pe trunchiul mai vechii legende care spunea că, după cucerirea Ierusalimului, cruciații primiseră permisiunea de a locui În apropierea palatului regelui Balduin, construit pe ruinele templului lui Solomon, ale cărui subterane părăsite sunt exploatate cu sârg de către cavaleri. Ei află aici dovezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gândirea de pe umeri. — Cap ai, gândire ce-ți mai trebuie? - zise viziriul. Fă și tu o pauză. Eu, spătare, te apreciez cât te apreciez pentru că încă te văd om cu cap. Nu mă face să-ți apreciez gândirea desprinsă de trunchi. Lăsați ce-ați adus aici și mergeți liniștiți la Moldova. — în ce calitate? - îndrăzni Barzovie-Vodă. — Nu calitatea contează - zise viziriul. Contează s-ajungeți, localitatea o trimit eu p’ormă, cu ienicerii. Drum bun! Episodul 41 DIN NOU îN MOLDOVA Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în vârful stejarului multisecular sub care fusese aprins focul, două veverițe săreau poznașe din creangă în creangă, desfătându-se cu fumul de iepure. Ciocănitoarea ciocănea copacii în căutarea omizilor, încercând să prevină infestarea țesuturilor lemnoase. Sevele urcau neabătut prin rădăcini, trunchiuri, crengi, iar la nivelul celulei vegetale, sub acțiunea clorofilei, plantele sintetizau pe deplin substanțele organice din bioxidul de carbon și din săruri minerale. în fața unei asemenea armonii a Firii, și călugării și lotrii se simțiră adânc tulburați. îmbujorat, cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]