2,214 matches
-
purpurii dispuse simetric, înfloresc din iunie până în iulie. Frunzele au culoarea verde închis și pe fața superioară, au numeroase pete brune și sunt strânse în jurul tulpinii având un aspect pestriț. În scop terapeutic se folosește planta întreagă, iar ca afrodiziac tuberculii, recoltați în perioada de înflorire. Tuberculi conțin mucilagii, amidon, dextrine pentozane, fosfat de potasiu, clorură de calciu. ul conține uleiuri volatile, fitosteroli, rezine, principii active, furocumarine, colina, mucilagii, taninuri, acizi organici. Este renumită mai ales pentru efectele sale afrodiziace și
Poroinic () [Corola-website/Science/329424_a_330753]
-
capului și spatele sunt albastre-cenușii, flancurile și abdomenul albe-argintii, cu reflexe metalice. Înotătoarele sunt cenușii deschise sau albe-gălbui, cele nepereche cu o margine neagră sau cenușie-argintată, destul de largă. Irisul ochiului argintiu. Dimorfismul sexual este slab pronunțat: masculii, în timpul reproducerii, au tuberculi albi pe cap; la mascul, înotătoarele pectorale sunt puțin mai lungi ca la femelă. Se hrănește în principal cu nevertebrate bentonice: viermi, larve de insecte acvatice, moluște, crustacee, dar și cu detritus organic și substanțe vegetale. Se reproduce și iernează
Cosac cu bot turtit () [Corola-website/Science/331443_a_332772]
-
le ("Solanaceae") este o familie de plante superioare angiosperme dicotiledonate din ordinul lamiale ("Lamiales"), care cuprinde 98 de genuri cu circa 2.700 de specii de plante anuale, bienale, perene, erbacee, rar lemnoase, uneori cu tuberculi subterani, tulpinali, răspândite în regiunile calde, tropicale, mai puțin în cele temperate. Au frunze simple sau compuse, alterne, rar opuse, fără stipele. Florile sunt hermafrodite (bisexuate), actinomorfe, rar zigomorfe, grupate în cime, rareori sunt solitare. Periant de obicei pentamer, gamosepal
Solanacee () [Corola-website/Science/303426_a_304755]
-
aparțin la 12 genuri, iar flora Republicii Moldova conține 22 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 11 genuri. le reprezintă una din familiile de plante cu o mare importanță agricolă, industrială și medicală. Ca plante alimentare se cultivă : cartoful (tuberculi), pătlăgelele vinete (fructe), pătlăgelele roșii (fructe), ardeiul (fructe). Ca plante industriale pentru frunze: tutunul, mahorca. Întrebuințările medicinale se bazează pe alcaloizii pe care îi conțin: atropina, hiosciamina, scopolamina ș.a. în mătrăgună, măsălariță, ciumăfaie, mutulică; nicotina în tutun, capsicina în ardei
Solanacee () [Corola-website/Science/303426_a_304755]
-
de la tuberculul lateral al procesului posterior al talusului la fața superioară a calcaneului; el trece ca o punte peste tendonul mușchiului flexor lung al degetului mare ("Musculus flexor hallucis longus"). Acesta poate fi scindat în două fascicule cu originea pe tuberculii medial și lateral ai procesului posterior al talusului. Dacă osul trigon există, acest ligament se inseră pe el și se numește în cazul acesta ligamentul calcaneotrigonal. Ligamentul talocalcanean interosos ("Ligamentum talocalcaneum interosseum") este o lamă fibroasă transversală scurtă, groasă, rezistentă
Articulația subtalară () [Corola-website/Science/336027_a_337356]
-
apă ("Arvicola amphibius") este mai mare, cu blana aspră și incisivi ortodonți, și este dependentă de mediul acvatic; șobolan de apă de munte ("Arvicola scherman") este mai mic, mai puțin dependent de prezența cursurilor de apă, are blana mai moale, tuberculii plantari și palmari mai reduși, iar incisivii superiori proeminează puternic înainte și are un comportament scormonitor. Astfel șobolanul de apă de munte ("Arvicola scherman") are următoarele dimensiuni: lungime cap + trunchi: 135-165 mm; membrele posterioare: 22-27 mm; coada: 55-70 mm, greutate
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
cu sol mai umed: pășuni și pajiști, cu un strat ierbos bine dezolat și cu sol afânat sau cu trifoi, lucernă și în livezile cu pomi fructiferi. Este predominant erbivor, hrănindu-se cu vegetație vara și cu rădăcini, bulbi și tuberculi în timpul iernii. În România hrana constă din părțile subterane ale plantelor spontane (pășuni și fânețe) și ale plantelor cultivate precum, și a pomilor fructiferi (în terenuri cultivate și livezi). Pagubele cele mai însemnate le aduce livezilor de măr, cais, prun
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
pe sol, însoțită de un trosnet auzibil sau palpabil, indică ruperea atât a ligamentului talo-fibular anterior, cât și ruperea ligamentului calcaneo-fibular. Ligamentul talo-fibular posterior este rareori afectat (cu excepția luxației complete a gleznei). Ligamentul calcaneo-fibular conectează vârful maleolei fibulare cu un tubercul mic de pe partea postero-laterală a calcaneului. El trece peste 2 articulații: fibulo-talară și talo-calcaneană. Inserția calcaneană a ligamentului calcaneo-fibular se face la 13 mm sub articulația subtalară. Ligamenul este în contact strâns cu teaca mușchilor peronieri. Fibrele sale trec peste
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
se hrăneste cu o varietate de alimente, deși insectele reprezintă peste 80% din regim. Rozătoarele și alte mamifere mici, reptilele și ouăle lor, amfibienii, păsările și ouăle lor, precum și toate tipurile de insecte și de materie vegetală, frunze sălbatice, frunze, tuberculi și rădăcini de ierburi sunt hrană pentru manguste. Ele preferă prada proaspăt răpusă, dar ocazional consumă și stârvuri. Mangusta de baltă este una dintre cele mia specializate animale în ceea ce privește hrana, aceasta prinde pești, jefuiește cuiburile crocodililor pentru ouă și în
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
36-42 de dinți. Incisivii ursidelor sunt relativ mari, cu o coroană crestată, iar caninii deosebit de puternici. Măselele sunt adaptate pentru mestecarea hranei vegetale. Premolarii sunt de tot reduși, iar molarii bine dezvoltați, având o suprafață triturantă complicată și prevăzută cu tuberculi lați. Măselele carnasiere (ultimul premolar superior și primul molar inferior), în special cea inferioară, și-au pierdut caracterul de dinți tăietori, devenind tuberculate. Limba ursidelor este netedă, stomacul simplu, intestinul subțire puțin diferențiat de intestinul gros, iar cecul lipsește. Craniul
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
dorsală și caudală sunt cenușii bătând în violaceu sau portocalii. Înotătoarele perechi și înotătoarea anală sunt portocalii sau roșii. Irisul ochilor este portocaliu sau roșu, cu mici pete întunecate. Dimorfism sexual apare numai în timpul perioadei de reproducere, când masculii au tuberculi nupțiali pe cap și pe partea antero-superioară a corpului. Este un pește omnivor, cu o compoziție variabilă a hranei în funcție de vârsta și de ciclurile sezoniere. Hrana include insecte acvatice și larvele lor, nevertebrate bentonice (viermi, moluște, crustacee), alge, plancton și
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
din genurile "Landolphia", "Clitandra", "Cryptostegia", "Hancornia", "Urceola" se folosește pentru extragerea cauciucului. "Apocynum cannabinum" originară din America de Nord, are importanță practică datorită fibrelor tulpinale folosite în industria textilă. Fibrele din tulpina de "Calotropis" și "Leptadaenia" sunt utilizate pentru fabricarea de parâme. Tuberculii de "Ceropegia" sunt comestibili. Flora spontană a României conține 5 specii: Flora Republicii Moldova conține 2 specii:
Apocynaceae () [Corola-website/Science/303422_a_304751]
-
sunt rotunzi și foarte mici, cât gămălia de ac, iar urechile de asemenea foarte mici, abia se văd din blană și reprezintă un exemplu de organe involuate ca urmare a vieții subterane. Membrele sunt scurte și subțiri, cu câte 5 tuberculi (pernițe elastice) plantari pe tălpile picioarelor. Tălpile anterioare sunt mai late și au gheare mai puternice, ca adaptări la săpatul galeriilor. Femelele au 2 perechi de mamele. Șoarecele subpământean se întâlnește în Europa de la coasta atlantică a Franței până în Rusia
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
se termină în sus cu tuberozitatea tibiei), medială și laterală sau interosoasă. Epifiza superioară este mai voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața superioară sau platoul tibiei prezintă două suprafețe articulare separate printr-o eminență intercondiliana cu doi tuberculi, unul medial iar celalalt lateral. Suprafețele articulare servesc la articulația cu condilii femurului. Anterior și posterior de eminența intercondiliară se află două suprafețe denumite arii intercondiliare (anterioară si posterioară). Pe partea laterală a circumferinței se găsește o suprafață articulară pentru
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
și o margine mediană (sau o margine axială în raport cu axul osului), care este convexă pentru fața articulară laterală, și aproape rectilinie pentru fața articulară medială. Această margine mediană, la nivelul porțiunii sale mijlocii, se înalță de-a lungul celor doi tuberculi intercondilieni, mărind în aceeași măsură diametrul transversal al fețelor articulare. Această margine mediană, ridicată în sus, a celor două fețe articulare este înclinată cu 45° pentru fața articulară laterală și aproape verticală pentru fața articulară medială. Marginea mediană a fețelor
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
rugoase, una anterioară și alta posterioară, situate în planuri diferite, numite respectiv aria intercondiliană anterioară ("Area inercondylaris anterior tibiae") și aria intercondiliană posterioară ("Area inercondylaris posterior tibiae"). La nivelul eminenței intercondiliene, marginile fețelor articulare superioare se ridică și formează un tubercul de fiecare parte, tuberculul intercondilian medial ("Tuberculum intercondylare mediale") și tuberculul intercondilian lateral ("Tuberculum intercondylare laterale"). Aria intercondiliană anterioară a tibiei sau aria intercondilară anterioară a tibiei ("Area inercondylaris anterior tibiae"), numită și suprafața prespinală a platoului tibial, este porțiunea
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
anterioară a tibiei sau aria intercondilară anterioară a tibiei ("Area inercondylaris anterior tibiae"), numită și suprafața prespinală a platoului tibial, este porțiunea anterioară a spațiului intercondilian al platoului tibial și se află anterior de eminența intercondiliană (spina tibiei) și de tuberculii intercondilieni, între fețele articulare superioare (cavitățile glenoide). Ea are o suprafață neregulată și rugoasă, mai lată anterior, de formă triunghiulară cu baza anterioară și este situată într-un plan aproape orizontal; ea este mai largă decât aria intercondiliană posterioară. Aria
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
cu fața corespunzătoare de pe maleola fibulară, cea medială cu fațeta corespunzătoare a maleolei tibiale și cea anterioară (formată din colul și capul talusului cu cu osul navicular. Aceste fețe prezintă pe lângă porțiunile articulare și suprafețe rugoase ori proeminențe (procese și tubercului) pe care se prind (inseră) diverse ligamente, precum și o serie de șanțuri sau adâncituri, cu rol de suport pentru anumite structuri ligamentare. Se articulează superior cu gamba prin intermediul articulațieie "talo-crurale", inferior cu calcaneul prin intermediul articulației "talo-calcaneene" ("subtalare") și anterior în
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
laterală care se articulează cu maleola laterală a fibulei, iar pe fața medială se află fața maleolară medială care se articulează cu maleola medială a tibiei. Pe fața posterioară a corpului talusului se află procesul posterior al talusului cu 2 tuberculi: tubercul medial și tubercul lateral, separați prin șanțul tendonului mușchiului flexor lung al halucelui. Fața superioară a talusului este formată în cea mai mare parte de partea superioară a corpului talusului, pe care se află o suprafață articulară netedă în
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
care se articulează cu maleola laterală a fibulei, iar pe fața medială se află fața maleolară medială care se articulează cu maleola medială a tibiei. Pe fața posterioară a corpului talusului se află procesul posterior al talusului cu 2 tuberculi: tubercul medial și tubercul lateral, separați prin șanțul tendonului mușchiului flexor lung al halucelui. Fața superioară a talusului este formată în cea mai mare parte de partea superioară a corpului talusului, pe care se află o suprafață articulară netedă în formă
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
cu maleola laterală a fibulei, iar pe fața medială se află fața maleolară medială care se articulează cu maleola medială a tibiei. Pe fața posterioară a corpului talusului se află procesul posterior al talusului cu 2 tuberculi: tubercul medial și tubercul lateral, separați prin șanțul tendonului mușchiului flexor lung al halucelui. Fața superioară a talusului este formată în cea mai mare parte de partea superioară a corpului talusului, pe care se află o suprafață articulară netedă în formă de scripete, numită
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
axul lung. Marginile medială și laterală sunt scurte. Marginea medială este dreaptă și orientată posterolateral și sprijină procesul posterior al talusului. Marginea laterală este convexă și sprijină baza procesului lateral al talusului. Fața articulară calcaneană posterioară se prelungește posterior cu tubercul lateral al procesului posterior. Fața articulară calcaneană posterioară este acoperită cu cartilaj hialin și corespunde cu o fațeta similară care se găsește pe fața superioară a calcaneului, fața articulară talară posterioară a calcaneului ("Facies articularis talaris posterior calcanei"), cu care
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
corpul, această parte a colului este turtită și corespunde cu orificiul lateral al sinusului tarsului, vizibil pe fața inferioară. Pe ramura posterioară a acestei creste se inseră ligamentul talofibular anterior ("Ligamentum talofibulare anterius"), această inserție se extinde și pe doi tuberculi, aflați de-a lungul marginii anterioare adiacente a feței laterale a corpului talusului; tuberculul inferior este mai puțin pronunțat. Uneori, tuberculii sunt înlocuiți cu o depresiune sau un șanț. Pe fața laterală a colului se poate insera rădăcina medială a
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
posterioară a acestei creste se inseră ligamentul talofibular anterior ("Ligamentum talofibulare anterius"), această inserție se extinde și pe doi tuberculi, aflați de-a lungul marginii anterioare adiacente a feței laterale a corpului talusului; tuberculul inferior este mai puțin pronunțat. Uneori, tuberculii sunt înlocuiți cu o depresiune sau un șanț. Pe fața laterală a colului se poate insera rădăcina medială a retinaculului inferior al extensorilor piciorului ("Retinaculum musculorum extensorum inferius pedis"). Fața laterală a corpului talusului, situată înapoia feței laterale a colului
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
talusului situată posterior și inferior față de trohleea talusului; el are un relief complex rugos și este străbătut de un șanț orientat oblic în jos și medial, șanțul tendonului mușchiului flexor lung al halucelui. Acest șanț este delimitat (mărginit) de 2 tuberculi: tubercul medial mic și tubercul lateral, care este mai proeminent. Șanțul tendonului mușchiului flexor lung al halucelui ("Sulcus tendinis musculi flexoris hallucis longi") este curbat anterior și străbate oblic de sus în jos și medial porțiunea mijlocie a procesului posterior
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]