1,997 matches
-
mașină și ajunse pe dealurile din Pasadena, unde parcă mașina într-o râpă complet întunecată a canionului: „Cordite Alley”, locul unde generația lui de boboci LAPD se amețea cu alcool, discuta tot felul de rahaturi și trăgea la țintă, folosind tufele înalte pe post de infractori. Pe jos se vedea un strat gros de cămăși de cartușe. Punând farurile pe faza lungă, Mal observă că și alte generații de polițiști făcuseră tufele una cu pământul, trecând la trunchiurile de pini: copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tot felul de rahaturi și trăgea la țintă, folosind tufele înalte pe post de infractori. Pe jos se vedea un strat gros de cămăși de cartușe. Punând farurile pe faza lungă, Mal observă că și alte generații de polițiști făcuseră tufele una cu pământul, trecând la trunchiurile de pini: copacii erau scalpați de scoarță și perforați de gloanțe. Se dădu jos din mașină, își scoase revolverul din dotare și lansă șase gloanțe în întuneric. Ecoul făcea să-i țiuie urechile, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se facă foame. Aruncă câteva crengi deasupra mormântului și se pișă pe el: un epitaf pentru un camarad polițist corupt, care îl băgase în cel mai mare necaz al vieții lui aducătoare de necazuri. Îngropă arma lui Niles sub o tufă de spini, apoi se întoarse cu mașina în Valley, o șterse bine de amprente, smulse distribuitorul și o lăsă într-un garaj abandonat de pe Suicide Hill, locul de întâlnire a unei găști de tineri de lângă spitalul Sepulveda VA. Cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mi-am făcut studiile la Liceul Francez, Academia Ronsard din București) detestam matematicile, așa că mai mult chiuleam de la cursuri și mă ascundeam în podul liceului, împreună cu o prietenă cu care împăr tășeam aceeași aversiune față de cifre. La chimie eram total tufă, iar profesorul, un tânăr cam frumușel, se lupta cu o fetiță zurlie, căreia numai de învățat nu-i ardea. Exa sperat de ignoranța mea, a luat o decizie drastică. Întâlnindu-mă pe culoarul școlii, m-a întrebat rapid care-i
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
gazde se învârtea în jurul problemelor complexe ale vieții, apropiindu-se tot mai des de adevărul zicalei că omul sfințește locul. „Când am cumpărat acest teren - își amintește amicul meu - era inundat de bălării, de lăstari de oțetari și salcâm, de tufe de cătină și mărăcini. Cu ajutorul tatălui meu și animat de dorința de a mi crea o ambianță plăcută, am reușit în câțiva ani buni să-mi edific această oază de liniște și tihnă”. Pe tatăl interlocutorului meu, tehnician horti viticol
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Ținutul i se pare dezolant. Până și vânătoarea e sporadică. În afară de câteva culturi răzlețe ale localnicilor, cu greu irigate de o rețea de canale și diguri, singurele forme de vegetație care rezistă pe meleagurile acestea sterpe sunt iarba îngălbenită și tufele ofilite de mărăcini. Într-o asemenea atmosferă de uscăciune se simte stingher, nefiresc, nu-și găsește locul. De dimineață, pe măsură ce soarele îi încălzește cortul, Forrester are visuri agitate, cu soldați mărșăluind în ritm susținut, alert. Sau visuri cu copaci. Regimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mi-am făcut studiile la Liceul Francez, Academia Ronsard din București) detestam matematicile, așa că mai mult chiuleam de la cursuri și mă ascundeam în podul liceului, împreună cu o prietenă cu care împăr tășeam aceeași aversiune față de cifre. La chimie eram total tufă, iar profesorul, un tânăr cam frumușel, se lupta cu o fetiță zurlie, căreia numai de învățat nu-i ardea. Exa sperat de ignoranța mea, a luat o decizie drastică. Întâlnindu-mă pe culoarul școlii, m-a întrebat rapid care-i
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
bine, An-te-hai, aș putea să beau niște apă, te rog? El scutură din cap: Nu pot să vorbesc. Te rog să nu-mi pui întrebări. M-aș opri dacă... — Îmi pare rău. Se răsucește pe călcâie și dispare repede în spatele tufelor de bambus. Cât aș mai putea să stau așa? Privesc în jur și aud cum celorlaltor fete le chiorăie stomacul. Susurul apei de la un pârâu din apropiere mă face să mă simt și mai însetată. Fetele încremenesc încet ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Toamna târziu, plantele îmi ajung până la umăr, și nu mă plictisesc niciodată să le privesc. Când nu pot dormi noaptea, îmi vizitez grădina, unde merg să ascult sunetele copilăriei mele. Aud cum vorbesc peștii în apă. Ador să hoinăresc printre tufe, mângâind cu mâinile frunzele și florile. Îmi place la nebunie să simt roua pe vârful degetelor. Mulți ani mai târziu, se va spune o poveste despre un eunuc care a văzut cândva o zână la miezul nopții în grădina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Anotimpul furtunilor începe devreme anul acesta și florile sunt scuturate. Petale albe acoperă pământul, și parfumul lor e atât de puternic, încât îmi umple camera. Rădăcinile bujorilor mei sunt înecate de ploile care țin toată ziua și încep să putrezească. Tufele sunt bolnave, au pete maronii pe toată suprafața frunzelor. Peste tot sunt băltoace. Renunț să mă mai plimb pe afară după ce An-te-hai calcă pe un scorpion de apă. Călcâiul lui s-a umflat cât o ceapă. Petrec fiecare zi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și eleganta capitală imperială, Peking. Dealul este de fapt o movilă artificială ridicată ca obstacol pentru coborârea în Orașul Interzis a spiritelor nocive și nefavorabile din nord. De pe creasta sa, orașul arată ca o pădure magică înțesată cu copaci și tufe cu flori, mai verde chiar decât zonele de țară. Prin frunziș se ițesc strălucind plăcile vechi, din ceramică galbenă ca aurul, precum și acoperișurile smălțuite ale templelor, gheretelor de pază și palatelor. Pavilioane stacojii sau de un verde-smarald își expun ștreșinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în camera mea. Ultimele lui vorbe îmi răsună în minte cât e noaptea de lungă: — Încă un cuvânt și vei fi răsplătită cu o funie ca să te spânzuri! Nuharoo m-a invitat la o plimbare prin grădina ei. Spune că tufele, pălite de o brumă înghețată, au atras o specie rară de fluturi. Îi spun că nu am chef de fluturi. S-ar putea să fie molii. Oricum, sunt frumoși. Fără să-mi acorde atenție, ea continuă: Hai să mergem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Până la urmă, ne-am oprit ca să i se potolească tusea. În zori privesc afară din cort. Suntem aproape de Jehol și peisajul e de o frumusețe extraordinară. Pământul e acoperit de trifoi și flori sălbatice, iar dealurile domoale sunt împânzite cu tufe dese. Căldura toamnei e suportabilă în comparație cu Pekingul. Parfumul păpădiilor de munte e dulce. După masa de dimineață pornim din nou la drum și traversăm câmpuri unde iarba e înaltă până la brâu. De câte ori Tung Chih e cu mine, încerc să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
său. Cu toate că Hsien Feng fusese un împărat, el fusese privat de înțelegerea elementară a propriei sale vieți. Nu fusese crescut în adevăr și murise în confuzie. Privind afară, zăresc pietrele imense, în formă de căpățâni, înconjurate de un desiș de tufe sălbatice. Mile în șir fără nici un acoperiș. Parada noastră fastuoasă este doar pentru ochii Cerului. Știu că nu ar trebui să-mi displacă, dar nu mă pot abține. Stând în palanchin, mă pătrunde umezeala și mă dor toate cele. Cărăușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
albă. Bolovănind ochii, animalul scotea limba, cum fac cîinii pe arșiță. Fugisem de acasă în nădejdea că mama, care lega bagajele, va pierde trenul. Plîngeam de mila boului în boziile de lîngă mal. Cu multă gălăgie, am fost scos de sub tufe și escortat la gară. Pentru mine școala nu începea atrăgător. Ulițele pe care le băteam acuma zilnic îmi păreau murdare. Cu vremea însă a început să-mi placă așezarea de pe colinele cu livezi în care munca, dacă nu era grea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un ideolog. Amîndoi paralizau în cenacliști dorința de împotrivire. Înăbușiți de frică, mulți își puneau masca convertirii, renegându-i și pe părinți, așa cum făcea Ovidiu. Acesta poza în poet damnat. Mic, jegos, pîntecos și cu o chelie timpurie între două tufe de păr, la Ovidiu umbra entuziasmată de lecturi a nasului fîlfîia între două lentile cu cerculețe de cristal. Zicînd că nu suportă mediul mic-burghez din familie, el își statornici boema într-o cămăruță de plafonul căreia atîrnau stele de staniol
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bebé. Numai imbecilii publică, poeții scriu. I am recitat un catren mai vechi. - Tu nu știi să tai? făcu el sever. Îmi scutură mîna cu efuziune și țocăi de plăcere din botul său de știucă. Ovidiu își agită cu dispreț tufele ascuțite în jurul cheliei ca niște urechi de lup. - Acest imberb refuză să scrie versuri publicabile. Face parte din soiul de poeți care nu merită să trăiască decît după ceau murit. - Bravo lui dacă refuză arta mîrlănească. Cînd scrii, faci meserie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că În ochii neînduplecați mi se putea citi demnitate și dârzenie. Și cum mergeam eu țanțoș, dar cu oarece aristocratică reținere - adică nu mă dădeam mare ca târlanu’, ci-mi struneam cât de cât atitudinea -, am văzut mișcându-se niște tufe de zmeură Într-o curte și, până să apuc să mă feresc, am și Încasat câteva invizibile În spinare. (Îți amintesc sau, dacă nu știi - că tu ai fost un copil model, presupun -, Îți aduc la cunoștință că invizibilele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ea Lică așeză ce avea În traistă: mămăligă, câteva ouă fierte, roșii, ceapă, o bucată de brânză și niște sare Înnodată Într-o batistă. Verii Îl văzură cu coada ochiului pe rudar cum, fără noimă, ascundea traista vărgată sub o tufă. Dar uitară repede Întâmplarea, copleșiți de nerăbdarea de a sfârși pregătirile și de a se așeza, În cele din urmă, la acea boierească masă. Soarele era sus de tot pe cer și puterea lui alunga țânțarii către umbră. Băieții se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Europei se scurge În unda lină - așa zicea el - și Încăpătoare a Danubiului. Dar nu știu câtă dreptate avea, iar treaba cu scursul n-o aruncase degeaba În vorbă. Stați să vă spun.” Se ridică dintr-odată și se repezi spre o tufă. Din traista țesută În casă de maică-sa scoase o sticlă cu vin, astupată cu un vârf de cocean, și un pachet de țigări fără filtru. Verii rămaseră cu gurile căscate de uimire și Încântare. Lică se prefăcea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poată face ceva. Au boșorogit de tineri. E a treia oară când venim aicea și, În afară de două ore de țopăit pe mese, altceva nu facem”. „Aha” - se dumiri din nou soldatul cel priceput la femei. În spatele lui, ascunși după niște tufe de merișor, ceilalți așteptau chinuiți de nerăbdare și de dureri ascuțite În vintre. „Suntem și noi câțiva băieți și ne gândeam că poate ne simțim bine Împreună, dacă tot ziceți că nu v-au obosit ăia prea mult...” Fără altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dintre fete. După ce numără banii, ea Îl Întrebă pe mijlocitor: „Câți sunteți?”. „Șase”, răspunse cam tare și cam repezit soldatul și se temu ca nu cumva vocea să-l fi dat de gol. La fel și ceilalți douăzeci, ascunși după tufele de merișor. „Păi doar atât pentru șase hăndrălăi? O să ne rupeți, n-o să putem lucra o săptămână. Mai scoateți niște bani ori dați cu zarul și veniți numai doi”, Încercă o fată să se tocmească. Dar se lămuri Îndată, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că soarele apuca să o vadă numai vreo oră, În timpul dimineții, după care se pierdea dincolo de culmea malului dinspre Miazăzi. Nici În acel singur ceas soarele nu atingea fundul Văii: oamenii lăsaseră să crească acolo În neorânduială o grămadă de tufe dese și țepoase, tecari cu spini cât degetul, cuiburi de cucută rău mirositoare, bozii și lipani. Mulți Își azvârleau acolo gunoaiele, Împuțiciunile și mortăciunile de prin curte. Se prăsiseră fel de fel de jigănii: șerpi, broaște, șobolani, gâze nemaivăzute, șopârle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum arătau ochii, căci nu Îndrăznea nimeni să le caute privirile. Oricum, cei cărora le era dat să-l vadă nu se temeau de el și-l considerau destul de cumsecade. Până și năprasnica bărbăție și-o ținea ascunsă Într-o tufă de păr ca un șorțuleț albăstrui. Nea Mitu cobora cărarea și Iedul bocănea Înfundat În urma lui. Se opriră lângă Cap de Șobolan care, cu mare trudă, se ridică să dea mâna cu bătrânul. Se așezară apoi În iarbă, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
facem, părinte, cu ăi de cred că există cineva numit Cel ce Doarme și care, visând, Înrâurește lucrurile ce se Întâmplă aievea? Oamenii ba ar crede, ba n-ar crede, n-avem de unde ști dacă Într-adevăr doarme cineva sub tufe de urzici În Codrul de la Miazănoapte și ne visează Întâmplările. De la o vreme Încoace, mintea aceluia a Început s-o ia de tot razna și ne trimite semne de tulburare. Eu Însumi, nu mă sfiesc să recunosc, mă izbesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]