3,247 matches
-
poet, eseist, editor de remarcabilă amintire. La Deva, între 70-80, ne-am întâlnit în boema literară...Am cântat ambii la chitară, cântece sudamericane cărora le improvizam texte. El cânta în acord spaniol, eu în cel rusesc. în mod cu totul tulburător, la o tabără de creație de la apele lacului Cinciș, Hunedoara, aveam să-l reîntîlnesc, să dialogăm molcom evocator și să facem schimb de cărți...Pe “ Elogiul tinereții” și “ Defăimarea bătrâneții” ( antologice), autografele sale amicalgeneroase aveau să fie fatidic ultimele: după
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și l-a revendicat și el, nu, o să pun eu în el pixurile și mai ales stilourile, și tot ce-mi mai trebuie când scriu. S-a discutat despre orice, Mircea Martin a pomenit Elogiu mamei vitrege, ultima carte citită, tulburătoare prin factura-i erotică, excelentă în traducerea Almei Maria Moldovan, Mariana Sipoș considera însă că tot Războiul sfârșitului lumii și Conversație la Catedrala rămân scrierile lui majore; chiar și Mario crede același lucru, sunt copiii - cărțile - care i-au dat
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
ar zice, ultimul paragraf. Târziu în noapte suntem invitați la o cramă, se servesc sarmale, se bea țuică, Craig Czury, un poet american, cântă la muzicuță orice, tango, jazz, uluind asistența, iar Israel Bar Kohav cântă în ebraică un cântec tulburător. Se încinge o horă frenetică, Patricia și Mario privesc încântați îi invit pe amândoi, dar refuză, nu știu pașii, zic ei. Sunt impresionați totuși de dansurile noastre, mult timp vor vorbi despre scriitorii români și străini înlănțuiți în dans. Am
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
diavol. Iar comentând geneza ,marii literaturi", consideră că aceasta apare în țări cu multă mizerie și probleme sociale, cum e cazul Americii latine, în vreme ce țările democratice și prospere produc, de regulă, literatură ,mediocră și nesemnificativă". Discuția finală Liiceanu-Llosa a fost tulburătoare. (Poate fi citită în nr. 11 al revistei "Orizont", așa că nu o mai rezum aici.) După masă ceainăria cu cărți, muzică și dichis, Cărturești, a găzduit expoziția Fotografii din Paradis a Morganei Llosa și lansarea seriei de autor, 11 titluri
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
să nu putem oferi un mare corupt întreg, ci doar o falcă, două vertebre, pixul - procente. De ce s-a ales aceeași dată pentru capturarea pașnicei Nessie din negurosul ei lac scoțian nu ne putem pronunța. Rămâne că există o asemenea tulburătoare, misterioasă sincronizare, o nemaipomenită potriveală, un uluitor decalc vădind, că viața e plină de necunoscut, că trecutul a fost o realitate, prezentul, tamponat între trecut și viitor, există și că, dacă nu dăm, din neatenție, colțul, multe și năstrușnice surprize
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
urmărind a o restitui pe o gamă cît mai amplă. în unicitatea personalității lor se percepe rezonanța categorială a omului generic. în loc de-a simplifica, ei complică. în loc de-a restrînge, ei multiplică, însoțind prolificitatea, impredictibilul devenirii existențiale cu un tulburător simțămînt al informului ce trebuie învins, opus spiritului geometric. în loc de-a fi un corp inert, precis delimitat de muchii și suprafețe, opera lor e un seismograf al succesiunii dezordonate a clipelor, al șirului lor de verigi părelnic impure, de
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
poate să însemne cozi interminabile, liniștite, în care turci de peste tot și străini de peste tot pot vorbi despre Picasso, Istanbul, Londra, Madrid, Malaga, Paris, Tokyo, București, New York, Barcelona, Madrid, Avignon, Washingthon, Cannes. Poate să însemne chiar vizita aceasta. Scurtă și tulburătoare. Visul unei nopți de iarnă la Istanbul. Și poate că totul ar fi fost mai puțin reușit dacă ghidul nostru nu era profesorul de istorie, turcologul Mihai Maxim, directorul Institutului Cultural Român de la Istanbul. Tobă de carte, scormonitor de documente
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
Stat, pe urmă, la ani buni distanță, la Fundația Culturală Română) al lui Costache Olăreanu îl pomenește, citîndu-l și înțelegîndu-l, explicîndu-l în ?definiții? de-o delicatețe rară, la trei ani de la despărțirea, incredibil, definitivă. La fel, deschizîndu-i, Ioanei Em. Petrescu, tulburătorul jurnal postum, ?invită?, addenda la un dicționar literar, omul în grila operei. De ce? Fiindcă ?posteritatea este îndreptățită să cunoască orice document pe care un scriitor l-a lăsat în urma lui, fără să-l fi distrus, deși ar fi putut s-
la Povești, povestiri, amintiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10883_a_12208]
-
către seninul ceresc, la care nefericitul autor n-a mai avut acces, sfîrșindu-se doar cu trei luni înaintea răsturnării din decembrie. Răsturnare ale cărei premise morale se găsesc în opera sa ca într-una din cele mai reprezentative și mai tulburătoare prefigurări ale marelui eveniment justițiar. Demnă de semnalat ni se înfățișează conștiința integraționistă a lui I. D. Sîrbu, care (spre deosebire, de pildă, de unii scriitori tineri de azi care pun cu superbie accentul pe "autonomia culturală" a discursului lor) se
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
va fi în stare să admită derogări esențiale în compararea caracterologică a unei opere muzicale cu temperamentul unui individ, consimțind că cele patru descrieri ale părintelui medicinei pot fi transferate din domeniul umanului în teritoriul artei sunetelor. în consecință, pe parcursul tulburătoarei lui aventuri, fenomenul muzical a relevat patru tipologii sonore capabile să stabilească remarcabile corespondențe cu categoriile temperamentale evidențiate în antichitate de către Hipocrate. Există, prin urmare, muzici sangvinice, muzici colerice, muzici melancolice și muzici flegmatice. Patru varietăți, specimene, modele care, oricum
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
n-a jucat niciodată într-un thriller, „dar m-am gândit că ar putea fi amuzant. Să fiu sinceră, am fost tulburată de acest film deoarece creează o realitate foarte convingătoare, în care se petrec evenimente paranormale de-a dreptul tulburătoare.” **Leonetti afirmă**: „Există tărâmuri dincolo de percepția noastră, pe care nu le putem înțelege, și există entități pe care nu le putem cerceta. Mitologia demonilor va fascina și deruta întotdeauna oamenii... în special o păpușă posedată, care e frumoasă și înspăimântătoare
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
împreună, drept Mia și John, se potrivesc perfect și dau impresia de autenticitate. Vă puteți raporta la acest cuplu drăguț și-i veți însoți în înfricoșătoarea lor aventură. Vă veți implica emoțional, deci panica lor va fi cu atât mai tulburătoare. Cred că asta oferă Annabelle și Ward, cu adevărat, filmului.” Cei doi au simțit o legătură instantanee. Wallis spune despre soțul ei din film: „Este foarte important să reușim să convingem că cei doi se iubesc, ca să atragem publicul de
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
sticlă s-a dezechilibrat și s-a făcut fărâme pe pământ. **Leonetti a observat zgârieturi pe exteriorul unui geam de la blocul lui Langham, la etajul opt. Arăta ca o mână care și-a înfipt ghearele în geam. „A fost destul de tulburător, dat fiind că păpușa Annabelle își zgâria victimele”, ne atrage atenția regizorul. „Toți au făcut poze, poate pentru că s-au gândit că n-o să-i creadă nimeni, sau poate pentru că, cred eu, i-a cutremurat atât de tare încât nu
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
Marina Constantinescu Mi se pare că ar trebui să spun așa: La Teatrul ,Bulandra" sala "Toma Caragiu" se joacă un spectacol tulburător. Făcut simplu, foarte simplu. După care nu poți vorbi ușor. După care se poate întîmpla să vezi puțin altfel lumea. Și pe tine însuți. Se numește Molly Sweeney. Piesa este magnifică, cum spune Peter Brook, este scrisă de dramaturgul irlandez
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]
-
Marina Constantinescu Mi se pare că ar trebui să spun așa: La Teatrul "Bulandra" sala "Toma Caragiu" se joacă un spectacol tulburător. Făcut simplu, foarte simplu. După care nu poți vorbi ușor. După care se poate întîmpla să vezi puțin altfel lumea. Și pe tine însuți. Se numește Molly Sweeney. Piesa este magnifică, cum spune Peter Brook, este scrisă de dramaturgul irlandez
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
intimităților, a tainelor, a pedepsei, bucuria mărturisirii iubirii au parte de o punere în pagină plină de anvergură și subtilitate din partea regizorului și de un impact vizual extrem de puternic. Decorurile, costumele și machiajul scenografului Helmuth Sturmer amplifică, într-o concepție tulburătoare, jocul cu travestiul, povestesc într-un limbaj amplu, luxuriant despre aristocrație și despre norme, despre forța unui costum, despre bogățiile detaliului, despre accesorii - peruci, bijuterii - despre spiritul unor convenții ale timpului și nu numai. Panouri pictate, mici budoaruri, costume cu
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
arestările se țineau lanț: doi frați ai mamei, sora tatălui și un cumnat, toți au ajuns după gratii. Iată de ce, după acest „război de 50 de ani”, cum sugestiv numea cineva această perioadă, Micaela e perfect îndreptățită să ne vorbească. Tulburătoare e însă motivația ei: Eu nu aș vrea să plătească cineva, nu mă interesează asta. Dar să recunoască, măcar, asta aș vrea. Să recunoască ce au făcut, așa cum aș vrea să se recunoască ce s-a întâmplat și la mineriadă
Între memoria ei și uitarea noastră by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3990_a_5315]
-
Impecabil scris, gîndit, construit, interpretat, un spectacol care a găsit tonul just pentru a povesti o oroare, o eroare din istoria comunismului. O parte dintr-un întreg odios al unui trecut necercetat, încă, nerezolvat moral și nu numai. Un spectacol tulburător. Care s-ar cuveni să dea de furcă prezentului, memoriei, istoriei recente, de după 1990. Un spectacol care nu dă verdicte, care nu judecă și care nu pune etichete. Poate că, și de aceea, este mai valoros. Mai greu de digerat
Elevul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3058_a_4383]
-
europeni, ca să nu mai vorbim de popularitatea sa în rândul cititorilor. O proiecție reușită, datorită calității selecției poemelor și, deloc în ultimul rând, a traducătorilor. Cel puțin pentru grupul limbilor romanice, ediția face posibilă și o comparație care e mereu tulburătoare. Traducerea latină realizată de Liviu Franga ne permite să efectuăm observații pertinente asupra evoluțiilor paralele ale idiomurilor romanice, chiar și în condițiile în care, în chip evident, personalitatea traducătorilor și-a pus amprenta asupra înfățișării lingvistice a poemului. Totuși, rezistă
Kavafis plurilingv by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4120_a_5445]
-
repetiție, devenită o practică, un fapt cotidian așa cum crima se naște spontan în Casa rea, și nu conjunctural pentru că ea se află deja acolo și intră pe poarta ospitalității și a prieteniei. În acest coșmar, dragostea este intrusul, de o tulburătoare fragilitate, cu atât mai stranie cu cât există un crescendo al ororii și al morții în jur. Valul de violență și oroare nu poate fi decât temporar oprit, așa cum nu poate fi oprit cancerul Rozei ca urmare a unor avorturi
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]
-
Cronicar Performanță și audiență În revista LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ, Invitatul lunii noiembrie este poetul Adrian Popescu. În pagina pe care lunarul bucureștean i-o rezervă, autorul Umbriei publică versuri care ne-au reținut atenția. Reproducem aici un fragment din tulburătorul poem Nu sfătuiesc pe nimeni, meditație gravă și ironică despre condiția poetului: „Dar să scrii poezie adevărată-i riscant,/ Calea Binelui dac-o urmezi,/ Devii greu de suportat./ Scriind poezie,/ Ai lumea împotriva ta,/ „De ce nu ești ca toți ceilalți
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4134_a_5459]
-
al actualității, cu șanse mici să impună ceva în plus, oricât de mărunt, edificiului Nostalgiei ori Orbitorului. Volumul aduce în prim-plan un Cărtărescu matur și resemnat, ce privește fără seninătate tinerețea sfârșită laolaltă cu lumea care „s-a schimbat tulburător” (O treime de sabie, o treime de scut). Se găsește, cum ar spune Stanzel, în ipostaza unui narator „întrupat”, pentru care mărturisirea prin scris fixează viziunea de ansamblu, în căutarea unui sens de către un „eu” deplin, reechilibrat, care a depășit
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
aflați în WTC și care aveau să moară în curând. Ceea ce urmează, o scenă de tortură în mai multe reprize, pare să constituie contrapunctul justificativ a ceea ce a reprezentat multipla dramă a celor uciși și a familiilor lor, însă întrebarea tulburătoare rămâne agățată de conștiința spectatorului. Cât de justificată este tortura atunci când urmărești liderul celei mai mari organizații teroriste? Pe faimosul bin Laden? Filmul ne pune în fața acestei dileme, ba mai mult, a recunoașterii implicite că au existat mai multe centre
O epopee americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3843_a_5168]
-
primul rând construcția romanului: o biografie a eroului titular, naratorul transformându-se într-un biograf care se vrea obiectiv și se consultă întruna cu cititorii, întreținând cu aceștia un raport cvasiinteractiv. Atipic este acel happyend al romanului, foarte diferit de tulburătoarele, melancolicele sfârșituri ale celorlalte romane. Total atipice sunt umorul - subtil englezesc - și satira acidulată, îndreptată spre ținte multilaterale, care permeabilizează întreaga carte. Atipice pentru spiritualitatea atât de sublimată a Virginiei Woolf sunt scenele de incitantă senzualitate trăite de Orlando în
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
morții cu bucate în noaptea sărbătorii Tuturor Sfinților. Într-o asemenea noapte se arată misterul ce-nvăluie existența Bonariei Urrai: ea este o accabadora, o femeie care-i ajută să sfârșească pe cei aflați în pragul morții. Când descoperă ea însăși tulburătoarea taină, Maria fuge de-acasă, fuge chiar de pe insulă, refugiindu-se într-un oraș de la poalele Alpilor, pentru a nu se mai întoarce decât spre a asista înmărmurită la agonia fără sfârșit a accabadorei. Și abia suferința ei, pe care
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]