8,428 matches
-
femeie. Bărbatul are la mână un ceas mare care sclipește. Adam Îi aude ticăitul, chiar dacă cei din orfelinat vorbesc. Vorbesc despre el. Da, e la orfelinat. Recunoaște locul. El e bine? Întreabă femeia. E bine, da, e bine. Însă Îl tulbură lumina, nu ridicați storul. Respiră Adam, așa, ușurel. Ești bine. Pe deasupra celorlalte glasuri e unul pe care Îl aude distinct. 26 Unul dintre cele mai vestite tablouri indoneziene poate să fie confundat cu ușurință, la prima vedere, cu o lucrare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
serii Începea să plutească Îngrijorarea. Margaret credea că nu mai asociase niciodată Întunericul cu frica. Ba nu, o făcuse când era mică. — Îmi pare rău că n-am gândit decât negativ despre ea, a zis Margaret. Judecata mi-a fost tulburată de tot ce se Întâmplase cu Din. N-am mai avut Încredere În nimeni. El a Încuviințat. — Pentru că Din nu era un băiat rău, a continuat ea. Am Împărțit biroul cu el, pentru Dumnezeu, nu puteam să mă Înșel În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mult decât Îl Înspăimântau marea și vietățile primejdioase care stăteau la pândă În noroi. Johan nu s-a mișcat din loc. — Nu te mai uita la mine, Adam! Pleacă! Te rog. Adam nu voia nici să plângă, nici să-l tulbure mai tare pe Johan, dar ochii Îi erau Împăienjeniți de lacrimi. A Încetat să se mai străduie să ajungă la Johan. N-o să poată niciodată să-l ajungă din urmă. Asta a Înțeles acum. Fratele lui voia să plece de lângă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu care era obișnuit, că ea va face neapărat un băiat. Fusese surprins, neliniștit chiar, când i se comunică rezultatul. Avea tot o fetiță. Se gândi dacă nu era un semn rău, un rău biologic care să vină să-i tulbure lui existența. A treia oară, când această pretinsă anomalie se repetă el se gândi că nevasta lui făcuse numai fete ca să fie sigură că urmașii lor nu vor moșteni urâțenia ei. Într-adevăr, fetele îi semănau lui toate, fără ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
decât ceilalți, de ce să nu-i lăsăm să salte capul? De ce să-i strivim în marea asta lașă, să aruncăm deasupra lor toate păcatele noastre, toate nemulțumirile? Am impresia că nu vorbim aceeași limbă, mă, o întrerupse Alexe. Albastrul devenit tulbure în ochii lui era un semn de enervare. Am spus și susțin că acei oameni, de care faci atâta caz, există și ei nu pot fi incluși în marea celorlalți, pentru simplul motiv că ei stau ca uleiul deasupra, înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe la Fana, acceptă Carmina și-și luă, zâmbitoare, rămas bun. În timp ce cobora scările avu senzația că ea era cea victorioasă, dar nu-și preciză în ce anume consta izbânda ei. Întâlnirea cu Sidonia și Ovidiu avusese un farmec aparte, o tulburase. Dintr-odată își dădu seama că fusese privită ca o femeie, ori ea aproape că se sălbăticise, uitase cu desăvârșire de sine, se abandonase pe plan erotic aproape că nu mai avea fantezii. Simțise că în casa familiei Alexe cochetăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se lase purtată de acolo-acolo, cu mașina și seara să fie lăsată în fața scării, sub ochii încinși ai vecinei de la etajul trei, curioasă? Ce anume era esențial și demn, la ce anume merita să cugeți? Toate aceste gânduri o tulburau, o umpleau de mâhnire, se lăsa copleșită de inutilitatea acelor demersuri, neliniștea și îndoiala păreau să-i macine curajul și dramul de inițiativă, ca dintr-odată, apelul unui telefon, un scrâșnet de frână, pași cunoscuți urcând scara, să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Slăbise foarte mult, i se ascuțise bărbia, pielea piciorului i se lipise de os, lăsa să se vadă o încheietură de-a dreptul fragilă. Avea o paloare atât de accentuată încât figura ei căpătase o frumusețe stranie, ireală, care o tulbura. Își aminti de-o fostă colegă de liceu, era obsedată de șoldurile ei cam late și permanent făcea cure de slăbire dintre cele mai năstrușnice, le încercase pe toate, erau pentru ea deja o distracție, un mod de viață. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
respirația, sacadată, șuierată, tot mai zgomotoasă, mai chinuită, aveai impresia că va exploda ca un cazan de abur, căruia nu-i mai rezistă pereții. Tema aceasta, a căutării, revenea obsedant de-a lungul întregului film, era foarte bine realizată, te tulbura. În sală perechile de îndrăgostiți se sărutau, aici își mutaseră sălașul de când frigul îi gonise din parcuri. Unii vizionau cu răbdare. Câțiva băietani dornici de acțiune și de cavalcade picante începură să fluiere. Puțini înțelegeau ceva, cu adevărat din filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcut să nu mă aleg cu nimic din asta, sau mai bine zis să nu descopăr nici una. Pentru unii oameni fericirea este imposibilă. Îi zâmbi și săltă umerii. Trebuia să plece, totuși, era nerăbdător. Întâlnirea cu doamna avocat Trofin îl tulburase. Fără să vrea răscolise amintirile și asta pentru el era mai mult decât suficient. Îi plăcea să trăiască simplu, cu picioarele pe pământ, ori ea îl îmbia către plutiri ireale, către fantasme. Poate ar trebui să gândiți mai puțin, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și-a încetat ironiile. Îi privea acum pe cei doi cu încântare, așa cum privești un pisc de munte, un izvor sau un asfințit de soare. Își însușise observația lui Alexe fără să crâcnească. Nici măcar instinctul ei de femeie nu fusese tulburat, nici nu-i trecuse prin minte să facă o comparație, vorbele lui Alexe trezeau în ea resorturi oarbe. Nina devenise un mecanism foarte bine pus la punct. Carmina se întrebă cum se desfășurase transformarea ei, cât de anevoioasă fusese, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că îți dă ea bani pentru facultate în continuare anul ăsta, spune Dragoș, nu mai vreau nimic, mă întorc spre ferestre și-mi pun ochelarii de soare ca să nu mă vadă, de ce, nu știai că îmi dai banii, de ce te tulbură acum așa de tare, nu-i vorba de asta, e... eu îi dau banii înapoi lui Dragoș, nu mai vreau nimic de la el și mă voi duce la un studio de unde voi câștiga 200 de euro, iar seara sora lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
acestuia în cadrul operei, precum și în sfera mai largă a întregii creații literare. Vom încheia cu reintegrarea motivului în opera văzută ca unitate. Dorim, deci, în încheiere să precizăm ca acest tip de compoziție axată pe un motiv nu trebuie să tulbure unitatea operei respective și că el se utilizează doar în scopul cunoașterii mai exacte a textului și al formării unui limbaj de specialitate. Motivul morții în poezia Vara, de George Coșbuc Sentimentul dominant din poezia ,,Vara” de George Coșbuc este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ideea morții este impusă de planul ucigaș al celor doi ciobani, sau de ,,Mai am un singur dor”, în care aceeași idee vine într-un moment al deznădejdii, poetul nemaicrezându-se în stare să facă față ,,patimilor” care asaltează și tulbură ,,al mării aspru cânt” (metaforă a vieții agitateă, în ,,Vara”, gândul sfârșitului apare într-unul din cele mai fericite momente ale vieții sale. Poate, de aceea, nota elegiacă este mai profundă în poezia lui George Coșbuc. La baza ei stă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
umbla desculț Nică, nu mai alerga peste pietre rotunde! Nică..., Nică... Pașii, taina au coborât în suflet și se aud: lipa-lipa, de parca-i trece râzând cu ,,părul bălai” peste copilăria fiecăruia. Mai ieși și mai râzi la soare până se tulbură soarele de râsul tău, nu te duce departe, că-n sat Smărăndița popii și-a pus basma înflorită și teașteaptă să vii. Copilăria blondă, tărâm inefabil al primelor miracole e toată în amintirile lui, adică amintirile noastre. Și dacă asculți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
despletesc în cărările de argint peste întinsele șesuri blânde, luminând frumusețile țării. Miresme dulci, îmbătătoare, înconjoară numeroase văi depărtate pe care sclipesc râuri de argint. O zână a acestui paradis mă plasează în mijlocul altei minuni. În fața mea, o cascadă uriașa tulbură liniștea deplină; în stânga, un râu dă viață peisajului, iar animale felurite cum sunt cerbii, căprioarele, iepurii se adapă în apa limpede și cristalină a acestuia; în dreapta, florile înmiresmate de un parfum de vrajă fac trecerea spre pădurile dese, iar în spatele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în apa limpede și cristalină a acestuia; în dreapta, florile înmiresmate de un parfum de vrajă fac trecerea spre pădurile dese, iar în spatele meu, doi pui de ursuleți se joacă în iarba moale și pufoasă a țărmului râului. Un glas puternic tulbură atmosfera plăcută. Cele două mici vietăți își continuă însă joaca, nepăsătoare. Deodată, unul din ei alunecă de pe una din înălțimile malului, iar apa îl duce la vale, până în spumele altei cascade prăpăstioase. Celălalt ursuleț îl urmărește cu privirea întristată de pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de la poalele Ceahlăului. Urcând o treaptă mai sus, cămașa vegetației alpine acoperă umerii albi și goi ai muntelui, fiind parcă o pătură verde ce se întinde singură peste acele locuri, lăsând mai sus niște tufișuri de jneapăn și ienupăr să tulbure turnurile de catedrală ale muntelui. Spre piscurile albicioase, puternice miresme de aer curat îți inundă sufletul; te simți parcă în edenul divin, inima fiindu-ți plină de o bucurie nemaiîntâlnită și de o adâncă mulțumire sufletească. Ești numai tu și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
era pustie. Cinematograful, Închis pentru renovare și, eventual, privatizare. Puțin mai la dreapta, biserica. Dincolo de ea, nimic. Degetele sale lungi Încercau câteva acorduri dintr-un concert de Giuliani. O muzică pe care șefa nu o pricepea, dar nici nu o tulbura decât arareori prin Întrebări scurte la care el răspundea clătinând din cap: „da”, „nu”: N-ați mai plecat, dom' profesor? Aveți vreo veste? E adevărat că...? și așa mai departe. Într-un târziu, după un oftat prelung, femeia zise: Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Precis dă o groază de bani pe cărți. La peste 30 de ani te poți opri din citit. Dacă nu ții cu tot dinadinsul să orbești... Se Îndreptă spre cuierul cu picior din verandă Înainte ca obișnuitele ei reproșuri să tulbure bucuria serii. Fularul, pus neglijent În mâneca paltonului, mătura dușumeaua de brad precum coada leneșă a unei vulpi purpurii un drumeag uscat de țară. Sunt gata, zise Flavius-Tiberius, punându-și ochelarii. Acum... Tăcu mirat: bătrânul adormise cu țigara stinsă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înălțarea prin jertfă a lui Eustațiu din cușca sufleorului pe crucea izbăvirii naționale. Vorbind de crucificare, preotul Își odihnea ochii obosiți pe gâtul lung, cu puține riduri, al Agathei, rămasă fără mângâieri și cu o rezervă de energie care Îl tulbura, cu atât mai mult cu cât vocația sa ecumenică, de mult cunoscută, putea Înlătura la o adică orice piedică În calea apropierii de trufașa reformată. Dumneavoastră nu ați spus nimic, domnule Cain. Vocea guturală, intonația specială a frazei, care amesteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
răsturnați În iarbă sub tufele de liliac Înflorit cu câte o bere În mână au putut vedea, cu destulă mirare și spaimă, conturul incandescent și intact al clădirii pe care tocmai o lichidaseră. După o vreme, liniile precise s-au tulburat, s-au amestecat Într-un vârtej orbitor care s-a desprins de pământ fără greutate și, după un zbor lin, s-a lipit de cer ca un ochi palid de argint. Ce chestie, zise tovarășul Capră de la Sistematizare, nădușit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de cer ca un ochi palid de argint. Ce chestie, zise tovarășul Capră de la Sistematizare, nădușit de transpirație, e primul ozene jidănesc pe care Îl văd! Poate fi și altceva, tov. Cain? Zâmbi fără să răspundă. Se temea să nu tulbure armonia cântecului ce răsuna domolitor În el și care Îi amintea că numai Dumnezeu poate ști “ Cine va trăi, cine va muri, Cine a ajuns la capăt, Cine n-a ajuns Încă”. Se uită la cușca lui Eustațiu: el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
făcu frig. „Trebuie să pleci, dacă vrei să scapi de frig...” Nu se miră, nu tresări: cel ce Îi vorbea avusese Întotdeauna dreptate. Și iată-l Înaintea plecării. Fixă arătătorul mâinii drepte pe un geam apoi, respirând prudent, ca să nu tulbure linia, desenă un cerc. Ștearsă abia ieri, sticla adunase deja un strat subțire de praf. Luă un tifon aflat la Îndemână pe un raft al bibliotecii și, cu aceeași grijă pentru contur, Îndepărtă praful. 35. Mulțimea din piață aștepta nerăbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Exact, a zis Monika: L'enseignement du français langue étrangère, un échec assumé. Au băut cafeaua și au ieșit În ninsoare.” Nu voi ști niciodată ce a făcut Petru Între 14 și 17 decembrie 1993. De atunci Însă, ninsorile mă tulbură mai mult ca de obicei, ca și numele de Monika. Mă mai liniștesc doar la lectura poticnită a rezumatului comunicării pe care l-am transcris aici din preactele colocviului și pe care Îl și socotesc fără noimă, un vis fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]