1,575 matches
-
scrisoarea l-aș fi omorât oricând, cu dragă inimă. Sau, și mai bine, l-am fi putut trimite la elvețieni. Pe urmă, n-aveau decât să-și bată ei capul ca să vadă ce pot face cu el. M-am trezit tulburat. Nu era de mirare, după un asemenea vis. Încă o zi, apoi mama va fi mulțumită. Vom fi ieșit pentru totdeauna din balamuc. Era duminică dimineața. În oraș domnea liniștea, la fel ca în serile calde de vară. Pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să plece. Spune-mi, când trebuie să naști? Mă așteptam la asta. De fapt, nu, nu mă așteptam. Numai în momentul în care a spus-o mi-am dat seama că era concluzia logică. Nu sunt gravidă. Maria mă privi tulburată. — Dar planificasem totul. Tu ai fi insistat că nu poți bea mult, iar eu te-aș fi convins că e momentul cel mai potrivit să o familiarizezi pe viitoarea mea fină cu viața pe care i-am pregătit-o. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ce intrau pe geamul imens din fața noastră, dând impresia că poartă o coroniță aurie. Mulțumesc mult, am spus recunoscătoare când am terminat. Parcă mă simt iar ca un om. Nu știu de ce îți faci asta, a spus ea, mai degrabă tulburată decât intrigată. Pentru că e la îndemână! am sugerat eu. S-a uitat la mine inexpresiv. Nu aveam chef de diplomație, așa că am trecut direct la subiect. —Uite, Judy, Tom mi-a spus că vrei să vorbești cu mine în legătură cu Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la casa mea ca un domn, am trăit cum am vrut, nimic nu mi-a lipsit și domnia aceasta eu nu o pohtesc, ci dumneavoastră m-ați pohtit și, fără voia mea, m-ați pus domn în vremi ca acestea tulburate, înconjurați de oști de vrăjmași; ci dar acum iar vă întreb: este-vă cu voia tuturor? — Toți vrem, toți pohtim! Dacă pohtiți toți, mi-e voia și mie să-mi dați un jurământ înaintea lui Hristos că veți fi cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru că de fapt nu ești singură, nu? EMMA: Promite-mi că-mi oferi toate aceste bucurii! BĂRBATUL: Îți promit! Chiar și pe aceea de a mă ucide din cînd în cînd. De plictiseală, de ură, de milă, din capriciu! EMMA (tulburată rău): De a te... De a te ucide? Cum așa? BĂRBATUL (sare în picioare): Așa. Pur și simplu ( Scoate de undeva spada și i-o oferă, ținînd-o de lamă, ca ea să apuce mînerul.) Ia-o! EMMA: Dar... BĂRBATUL: De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
act prin altul, este satisfacția oricui să perceapă faptul de cultură ca și cum s-ar situa într-o imensă cutie de rezonanță. Rezon. E drept că rețeta n-a inventat-o la noi Horia Gârbea, ci Paul Georgescu în romanul Solstițiu tulburat, în care populează același spațiu Otilia lui Călinescu, Tănase Scatiul... Dar se poate ca el s-o consacre. Dincolo de ironia și comicul pieselor lui Gârbea (cele mai multe sînt comedii) și de aspectul lor manifest autoreferențial (finalurile asigură de fiecare dată faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
visase pe Lizzi purtându-și cu nonșalanță pe chip un surâs zeflemitor. Imagini fugare se înșirau ca mărgelele pe ață, dar în mod haotic, fără vreun sens deocamdată. Richard o lua în brațe și o liniștea de fiecare dată. Era tulburată, dar nu știa de ce, și-n cele din urmă a renunșat să mai înșeleagă ceva. - Indiferent de pot, ce am, ce știu - viața mea va depinde mereu de Dumnezeu, își spuse Lotti. Rămpsese aceeași femeie delicată, frumoasă și cuminte. Roșea
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
rece, străin de tot ceea ce însemnaseră discuțiile lor de până atunci. Acest lucru îl întristează și îl sperie în aceeași măsură. Au ajuns pe poziții atât de diferite? Cum să-i explice, cum să o facă să înțeleagă? Cu sufletul tulburat, rătăcește cu privirea peste fațadele întunecate ale clădirilor. Sub tăcerea grea, nici unul dintre ei nu mai îndrăznește să vorbească. În sfârșit, când oprește mașina în fața blocului unde locuiește Marius, Smaranda întoarce spre el ochii tiviți cu dantela fină a lacrimilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
docili grindina de foc și moarte, pe trunchiurile lor se văd, asemeni unor răni dureroase, urmele albe ale oțelului. Mugurii fragezi se sfârșesc înainte să înflorească, sufocați de fumul negru și împuțit al incendiilor. Deasupra orașului stăruie o tăcere sinistră, tulburată doar de trosnetul neîntrerupt al flăcărilor sau a zidurilor care se prăbușesc la pământ. Cadavrul unui cal, rupt în două, fusese proiectat pe balconul unei case ruinate. În mijlocul a ceea ce fusese odată strada, caroseria transformată într-o uriașă armonică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
știe de la mama ei, dacă medicina alopată are tratamente pentru aceste boli, și răspunsul pe care îl primi o șocă : da, frecții la un picior de lemn. Bolile au luat-o înaintea medicinei, Arm, credeam că ai înțeles asta ! Închise tulburată telefonul, cu senzația că făcuse o descoperire cumplită. Bart, vieux copain courageux, tu ai nevoie de mine, gândi Arm, dacă medicina alopată nu te poate ajuta, am să te ajut eu cu qigong-ul. Apoi, cu sinceritatea care o caracteriza, clătină
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
care știa bine ce voia de la un bărbat și mergea drept la țintă, nu-i trebuia mult protocol, cum nu-i trebuise nici lui Groza ca să-i pună în față Regelui actul de abdicare benevol-silită. Bart era, însă, cu adevărat tulburat și nu ar fi putut să respingă ceea ce i se oferea cu atâta dărnicie, cu toate că în sinea sa nu era chiar foarte bine lămurit asupra sentimentelor pe care ea i le inspira. Pur și simplu fătuca asta, cu grația și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lucidității și experienței culturale, stilul critic, eseistic. Exprimarea sinonimică răspunde deliciului senzual, de parcă fiecare cuvânt în plus îl satisface mental: "Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii, din inflexiunile brațului îmi pare (acum, căci atunci nu gândeam nimic) ca era tulburată, încurcată, alarmată, moleșită, fără voință" (p. 157). Ca impresie de ansamblu, textul este, pe rând, mozaicat, sinuos și contradictoriu, efect al nehotărârii, precum personajul masculin, misterios și provocator precum Adela. Începutul și sfârșitul romanului punctează psihologic evoluția personajului: de la solitudinea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Cel scund urca acum scările. Invadă dormitorul bunicilor mei și le inspectă așternuturile. Intră În baie și controlă colacul closetului. ― De acum Încolo folosiți asta, spuse cel Înalt. E pastă de dinți. Și poftiți și o periuță de dinți nouă. Tulburat, bunicul meu luă obiectele. ― Venim din Bursa, le explică el. E un oraș mare. ― Periați de-a lungul gingiilor. În sus la baza dinților și apoi În jos, spre margine. Câte două minute, dimineața și seara. Hai să vedem. Faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pustiitori împotriva lui, zice Domnul"... 54. Răsună strigăte din Babilon, și un mare prăpăd în țara Haldeilor. 55. Căci Domnul pustiește Babilonul și face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca niște ape mari, al căror vuiet tulburat se aude. 56. Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinși, și li se sfărîmă arcurile. Căci Domnul este un Dumnezeu care răsplătește! El va da negreșit fiecăruia plata cuvenită lui! 57. "Și anume, voi îmbăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
se iubeau grozav și s-au logodit și a început războiul și cele două echipe trebuie să fi ieșit la încălzire și el a trebuit să plece pe front pentru măicuța Rusie și ea era așa de frumoasă și de tulburată și el i-a dăruit un coșuleț cu alune pentru că ea era veverițușca lui și la fundul coșulețului, sub alune, era ascunsă o scrisoare de dragoste, dar ea n-a știut și a alergat după camionul cu care el, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu puține speranțe de mai bine, căutându-l pe Maistrul de șantier. Îl văzu de departe, Însă cum fizionomia feței nu trăda nimic alarmant, Îl cuprinse o ușoară amețeală iar ochii i se umeziră de lacrimi. Îi strânse mâna vădit tulburat. „Poate fi mai rău...?” Oarecum stingher, Maistrul de șantier Îi făcu semn să-l urmrze În niște Încăperi mai ferite de ochii curioșilor, rostind. „Veste bună, domnule inginer. V-au redus din pedepsă, doi ani de zile...!” Tony Pavone Își
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28. Îngerul a intrat la ea, și a zis: "Plecăciune, ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată ești tu între femei!" 29. Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. 30. Îngerul i-a zis: "Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. 31. Și iată că vei rămîne însărcinată, și vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
36. Pe cînd vorbeau ei astfel, însuși Isus a stat în mijlocul lor, și le-a zis: "Pace vouă!" 37. Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh. 38. Dar El le-a zis: "Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gînduri în inimă? 39. Uitați-vă la mîinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu. 40. (Și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
cerul cu surâsul ei, l-a sărutat. El a închis ochii, dar vedea mai departe acel surâs care trecea de el și îl lumina ca o făclie. O netezi pe creștet... părul ei mirosea a busuioc și levănțică. Ea aștepta tulburată. Trupul ei tânăr dogorea sub dezmierdările lui. ta ca un zid peste care nu se trece. Oare, ce taină... te întrebi ?! De ce, oare, sub zâmbetul ei se ascunde o inimă frântă?!... De ce?!... Valuri de amintiri și gânduri, ca niște nori
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
stele Știu taina universului întreg... Am dezlegat probleme grele Dar taina morții, nu pot s-o dezleg... Și, mintea îi repeta rar... Dar taina morții, nu pot s-o dezleg” - Și, poate, nici că se va putea vreodata!... murmură el tulburat. Taina morții, moartea... stă în centrul tuturor religiilor de pe pământ. Ea este viața veșnică din ”lumea de dincolo”. Așa, ni-i scris ”, nu este doar o simplă formulă a fatalismului. Fiecare se naște cu destinul său care este determinat de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cimitir în drum spre casă... aerul era proaspăt și răcoros. Era în prima Duminică a Postului Mare. Se înnoptase demult, și Iorgu încă nu adormise. Noi gânduri năvăliră peste el ca o avalanșă. Ce se petrece în natură?! murmură el tulburat. În acest furnicar neîntrerupt de vietăți, în aparentă dezordine, și totuși, fiecare gâză cu rostul ei, într-o ordine perfectă. În fața acestei dovezi de ordine și echilibru, atât de departe de starea lui sufletească, cunoscu o amărăciune fără margini. Echilibrul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sufletul ei curat și bun. Din când în când își ștergea lacrimile de pe obraz cu dosul palmelor. Și, câte un suspin în răstimpuri îi scutura umerii. Pe fața-i suferindă, care păstra urmele unor frământări adânci, i se prelungeau, vizibil tulburat, aducerile aminte. Trecutul i se părea pierdut undeva în ceață, ca un vis de care nu-si mai amintește decât rareori. Nopțile îi erau tot mai des bântuite de coșmare. Se zbătea ca un animal rănit, se foia prin casă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trucurile vechi m-au lăsat în drum. Am băut până în pragul pancreatitei. Am înghițit atâtea fiole de Nevras-thenine încît pielea feței îmi devenise galben-verzuie ca veninul. Am stat două săptămâni la sanatoriul din Bușteni și am ieșit de-acolo mai tulburat și mai sălbătăcit ca-nainte. Criza s-a declanșat brusc, ca de fiecare dată. Mă aflam în Ghencea, pe lângă Muzeul Militar. Mă plimbam fără nici un gând pe stradelele cu arbori desfoiați, pe un ger limpede, care îmbrăcase fiecare crenguță cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
iarba strivită, somnoroși, plăpânzi și aurii, contemplîndu-se cu bucuria secretă, adânc imprimată în noi, de a-ți regăsi sora sau fratele pierdut, femeia reprimată în orice bărbat și bărbatul ascuns în orice femeie... M-am retras ușor spre marginea văii, tulburat și imposibil de trist. Abia când am ieșit pe șosea m-am dezmeticit, și realitatea, cu merii ei și vacile păscând pe marginea șanțurilor, mi-a răcorit ochii, mi-a pus ordine-n gânduri. Am străbătut, mergând automat, lungul drum
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
problema dacă tipa pe care-or s-o ia de nevastă se cuvenea să fie fată mare sau nu. Mintea lor supura, avea acnee ca și pielea de pe frunte și de pe obraji. Buzele crăpate de o fierbințeală obscenă și ochii tulburați, ca de vite, aveau sub țeastă corespondentul unor 117 comenzi imperioase, unor curente de voință cărora nu puteai să nu te supui, dar pe care nu le înțelegeai, nu le deslușeai nici originea și nici scopul. Cât despre obiectul lor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]