1,827 matches
-
fost să mute satul Bogata Redau mai jos, întâmpinarea pe care a făcut-o învățătorul Gh.N.Rădășanu atunci când a fost vorba ca satul Bogata să fie mutat definitiv. "Forestiera Baia "de pe atunci, deci proprietarii pădurii din jurul satului, pentru a putea tunde în mod brutal pădurea, au prezentat la Ministeru de război o schiță cu pădurea în care erau incluse 3 sate: Bogata, Sinca și Slătioara, dar ei nu le-au trecut pe schiță. Ministerul avea nevoie de un mare poligon pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
R., Patriarhul a permis și Încurajat frecventarea de către călugărițe a Institutelor Teologice. Pentru masele de monahi și monahii s-au Înființat școli elementare de 7 ani. Justinian a impus noi reguli pentru admiterea În mănăstiri; cei ce doreau să fie tunși În monahism trebuiau să aibă certificat de absolvire a șapte clase, certificat de absolvire a seminarului monahal și trebuiau să cunoască o meserie. Dezvoltarea monahismului a stârnit Îngrijorarea autorităților și, așa cum am arătat mai sus, se făceau planuri de desființare
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Antonella Asandei () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93529]
-
10 oct. 1872 este exclus definitiv din cler. Îl părăsise nevasta ăun diacon n-avea voie să divorțeze), trăsese cu pușca în ciorile care murdăreau biserica Golia ălocuia ca diacon în casa aflată și azi în curtea Goliei) și se tunsese ca un civil. Abia în 1993, după 122 de ani, s-a luat post-mortem o hotărâre reparatorie: Creangă a fost reprimit în rândul clerului, ca diacon. Timp de 25 de ani, Creangă slujește școala, fiind un excelent pedagog, chiar dacă fusese
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
oglindeau rotunjimile fermecătoare în apa bazinelor abia tulburată de trecerea lebedelor mîndre. În ținuta sa de campanie, cu Legiunea de onoare și, în cinstea mea, ordinul militar românesc Mihai Viteazul, Pilsudski era imaginea energiei aprige și concentrate. Cu părul său tuns în perie și mustața groasă de un auriu șters, căzînd à la Vercingétorix, te fixa cu ochii lui pătrunzători de un albastru deschis, în timp ce vocea răgușită, amintind de cea a mareșalului Lyautey, lansa în rafale neregulate, ca niște rateuri de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Germania, Ceaușescu avea relații amicale cu Willy Brandt, lucrurile păreau, în fine, că iau o turnură mai relaxată în politica externă; și se spera și într-o relaxare internă, măcar aidoma celei din țările vecine din nordul României... M-am tuns zero pe cap, mi-am cumpărat un uriaș frigider, prietenul meu, doctorul Panciu, medic într-o comună din zona Lugojului, mă aproviziona cu carne de două ori pe săptămână, tatăl său era șeful biroului comercial al orașului, am mai garnisit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
te învârți. Vorbește tare oriunde s-ar afla, e convertibil în femei și mașini, face cadouri scumpe și dă bacșișuri grase. Nu-l complexează nimic, nu i e rușine de nimic, nu înțelege ce ai cu el. În general se tunde scurt, ceea ce îi dă un aspect de bodyguard deghizat în patron. Se îmbracă inadecvat, se poartă frust, râde zgomotos. E sentimental. Are grijă de mama, își răzgâie copiii și, mai ales, își (le) face case ample, pompoase, în stilul vilelor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
des frizerul. Frizerul îți măsoară părul, și părul măsoară viața. În romanul Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, un copil întreabă frizerul: „Când o să moară bărbatul care a aruncat pisica? Frizerul își vârî un pumn de bomboane în gură, când tund atâta păr de la un bărbat ca să pot umple un sac cu el, un sac plin ochi. Când sacul e la fel de greu cât bărbatul, atunci omul moare. Vâr părul fiecărui bărbat într-un sac pân-ce sacul se umple de tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mici, ci și la liceu. Chiar și la universitate li se punea în vedere studenților că n-au ce căuta acolo cu lațe. Pentru bărbați exista frizerul, pentru femei coaforul. De neconceput ca femeile și bărbații să meargă să se tundă în același loc. Regele ținea să-și păstreze o perspectivă cât mai clară pe baza separării sexelor. Când mă uit la pozele mele din copilărie, regele și acolo se-nclină. După cum arată părul meu în fotografie îmi pot da seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
plouat treaba stă și-așa ce să-i fac am intrat nevrând să dau ochii cu mine și-n cealaltă palmă sta iaca regele jocu-i pierdut n-are un’ să fugă ce să-i fac am intrat și m-au tuns chilugă Mai există două chestiuni importante care au de-a face cu regele: Bunicul nu și-a mai pierdut niciodată părul. L-a luat cu el în sicriu - o coamă bogată și strălucitor de albă. Cu toată osteneala ce și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
într-adevăr, mai există și accidente de circulație“. În ziua următoare i-am făcut cadou bicicleta unei prietene. De ce, nu i-am mai spus, ci doar atât: „Nu mai vreau bicicleta“. Peste încă o zi m-am dus să mă tund. Abia mă instalasem în fața oglinzii, când coafeza mi-a zis: „Cum e, ai venit cu bicicleta?“. Nu-i spusesem că am o bicicletă. Apoi m-a întrebat: „Ce-ai zice dacă ți-aș platina părul, știi, am primit un decolorant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sau era pusă să mă înfunde cu ceva? Întorcându-mă acasă fără să fi cumpărat nici un parfum, am găsit în ceașca al cărei loc obișnuit era pe frigider un bilețel. Pe care o prietenă îmi scrisese: „Am venit să mă tunzi, păcat că nu te-am găsit acasă“. Într-adevăr, pe timpul cât lucrasem într-o fabrică, ea venea acolo la mine s-o tund, cam o dată la câteva săptămâni. Dar fusesem de mult dată afară de la fabrică. A doua zi m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
loc obișnuit era pe frigider un bilețel. Pe care o prietenă îmi scrisese: „Am venit să mă tunzi, păcat că nu te-am găsit acasă“. Într-adevăr, pe timpul cât lucrasem într-o fabrică, ea venea acolo la mine s-o tund, cam o dată la câteva săptămâni. Dar fusesem de mult dată afară de la fabrică. A doua zi m-am dus la ea și-am întrebat-o cum reușise să intre în casă la mine. Mi-a zis că-mi lăsase biletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sunt și în cafeaua mea“. Lumea se alcătuia laolaltă bucată cu bucată, sfidând rațiunea. Prietena mea nu știa nimic nici de povestea cu bicicleta, nici de ce pățisem când vrusesem să mă fac blondă. Faptul că venise la mine s-o tund chiar în ziua când mă aflam la coafeză l-am luat ca pe o simplă întâmplare, măcar că-și avea și întâmplarea aceasta umbrele ei. Cât privește bilețelul lăsat afară, el nu putuse ajunge de la sine în casă, în ceașca de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
poștă Popescu Ion sau, la feminin, Popescu Ana. Dar în vorbire e mereu Căcat Vasile. Mai rar apare Nea Nae, un nume generic ce mi-a fost atribuit și mie de către o frizeriță care m-a luat la sigur: „Te tunzi, Nae?”. În schimb Fane apare în forma elaborată „Fane de la Sculărie”. El e membrul cel mai neînsemnat al unei comunități tehnice. Băiatul de mingi, Caddy-ul tehnic. De obicei e folosit prin negație: „Ce-s eu, Fane de la sculărie, ca să fac
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
aveau cu siguranță frunzele încă verzi. Vedeam cu ochii minții lumina soarelui, simțeam mirosul ierbii și auzeam adierea vântului. Voiam să stau întins și să mă bucur cât mai mult de ele, privind cerul. Să trec pe la frizer să mă tund, să merg apoi în parcul Gaien și să mă întind pe iarbă. A, și să beau o bere rece. Înainte de a se sfârși lumea pentru mine. — O fi senin afară? am întrebat-o pe fată. — N-am de unde să știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Cu cine vrei să te întâlnești? Mai ai la dispoziție douăzeci și cinci de ore și cincizeci de minute, zise ea uitându-se la ceas. — Vreau să ajung acasă pentru o baie bună, să mă schimb, să merg la frizer ca să mă tund... Tot îți mai rămâne timp suficient. — O să mă gândesc pe urmă. — Pot să merg cu tine? Vreau și eu să fac o baie. — Te rog, nu mă deranjează. Al doilea metrou a venit dinspre Aoyama 1-chōme. Am plecat privirile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
baie. — Te rog, nu mă deranjează. Al doilea metrou a venit dinspre Aoyama 1-chōme. Am plecat privirile și am închis ochii. Lumina a fost la fel de puternică, dar nu mi-au mai lăcrimat ochii. — Nu cred că-i nevoie să te tunzi, zise ea ridicând lanterna spre capul meu. Îți stă mai bine așa. Dar m-am săturat de păr lung. — Oricum, nu-i nevoie să te duci la frizer. Când te-ai tuns ultima dată? — Nu-mi amintesc. Chiar deloc. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ochii. — Nu cred că-i nevoie să te tunzi, zise ea ridicând lanterna spre capul meu. Îți stă mai bine așa. Dar m-am săturat de păr lung. — Oricum, nu-i nevoie să te duci la frizer. Când te-ai tuns ultima dată? — Nu-mi amintesc. Chiar deloc. N-am fost capabil să-mi aduc aminte nici când am făcut ultima oară pipi. La frizer n-am mai fost de câteva săptămâni... ceea ce înseamnă deja antichitate. — Ai acasă ceva îmbrăcăminte care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
doniță pentru muls oile, budaie cu capac, ceaun, mestecător jintiță, hârzob, răvag de caș, tipare pentru caș, scafă, leasă pentru scurs cașul, cazan de fier în care se încheagă cașul, cușbă și pirostrii, bâtă pârlită, clopote pentru oi, foarfece de tuns oi, glugă ciobănească, crintă, linguroaie, buciume, costum de cioban cu saricăă. Dintre ocupațiile secundare am prezentat: albinăritul, vânătoarea și pescuitul. Toate cele trei ocupații au avut condiții prielnice de dezvoltare în județul nostru. Albinăritul a fost favorizat de existența a
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
simplu nu trebuia să fii atât de atent la detalii. Poza perfectă nu mai constituia o necesitate. Mă așteptasem să fiu plictisit, să mă înfurie spleen-ul, însă n-a existat un astfel de moment. Trecând pe lângă cineva care își tundea gardul viu, nu mi s-a aprins butoiul de pulbere al regretelor, la care m-aș fi așteptat. Îmi contramandasem abonamentul la I Want That! și o vreme m-am simțit bine. Într-o bună zi, spre sfârșitul lui august
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
parte din scriitor dorise ca Terby să fi omorât pisica. Scriitorul își putea imaginea scena respectivă: păpușa stând de pază - santinelă - pe pervazul ferestrei camerei lui Sarah, păpușa observând pisica, pisica plonjând, păpușa luptându-se cu pisica în dreptul gardului viu tuns foarte scurt, gheara ridicată, apoi ce? S-a jucat cu pisica înainte de a o spinteca în două? S-a hrănit cu o parte din pisică? Să fi fost ultimul lucru văzut de pisică mutra contorsionată a păsării și deasupra ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și mă lupt cu toate. Îmi este tare greu dimineața când mă scol, îmi este greu să mă deplasez, dar merg cum pot la baie, mă spăl, mă pieptăn că am părul scurt și ondulat natural, vin frizerii și ne tund, îmi dau cu cremă pe față, cu ruj să nu par dusă de pe lume, îmi fac patul frumos cu mare greutate, mă îmbrac elegant, masa mi-o servește la pat, și dacă pot. iau și citesc, scriu, mai stau culcată
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
necesară și-o curăță - apoi problema băii, a neputințelor de a merge la toaletă, că au nevoie de pampers și curățire, altul nu se bărbierește că nu vrea, altul nu poate și devine nesuferit ca aspect fizic, altul nu se tunde ori nu vrea să se miște din pat deși ar putea, altul trebuie hrănit cu lingurița sau cu furtunul să nu se înece, altuia îi trebuie și pastilele pisate să i le dea asistenta să nu se sufoce, altuia trebuie
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu care foloseau acul de cusut. Eram impresionat de transformarea cânepii, plantă verde, mare și bățoasă ca un harag, în fir subțire de ață și apoi în pânză pentru lenjerie de corp. Cam la aceiași metamorfoză era supusă și lâna tunsă de pe oi. Iarna, femeile țeseau și covoare cu modele naționale, pe care le numeau scoarțe. Opincile erau încălțămintea și a bărbaților, și a femeilor, dar și a copiilor. Erau în sat, gospodari care se perfecționau în confecționarea opincilor din piele
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fost dus să învețe meserie la o turnătorie din Ploiești, la un patron. Deși era băiat vioi, frumos și mai voinic decât mine, după un an, l-au adus acasă slab, bolnav și plin de păduchi. Bietul băiat a fost tuns pe cap „două zeruri” și se vedeau păduchii înfipți în pielea capului la rădăcina părului. A suferit mult dar s-a făcut sănătos. În această situație umilitoare, m-am văzut cu vărul Gheorghe la sărbătorile Crăciunului, eram elev la seminar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]