1,788 matches
-
își continuă, totuși, galopul și ieși repede din bătaia arcului său. De la locul conflictului venea, însă, în goană un grup de războinici de-ai lui Gualfard, porniți în urmărirea tânărului. Balamber îi privi pe când treceau într-un huruit ca de tunet, învăluiți în nori de praf, și-și spuse că, în fond, era treaba lor să ducă lucrurile la bun sfârșit. Le cântări într-o clipă șansele: erau bine înfipți în șa, reflectă el, dar prea îngreunați de arme și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aceea, cu strigăte sălbatice, cele două cavalerii se năpustiră una împotriva celeilalte în galop și, aproape imediat, se aruncară înainte și războinicii pedeștri ai celor două armate, stropind totul împrejur în timp ce alergau prin apa râului. într-un huruit ca de tunet, cele două armate porniseră de acum la luptă. Sebastianus îl văzu pe războinicul cu brâu trecând iute de-a lungul albiei râului și conducând atacul. „Acum!“ îi strigă lui Mataurus, care imediat lăsă brațul în jos. La gestul acela, arcașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, dacă a spus asta, e pentru că Balamber o vrea. Și când Balamber vrea ceva, e mai bine să cauți să-i faci pe plac. în mintea romanului, numele acela, pe care deja îl auzise de la Audbert, răsună ca un tunet: — Balamber, ai spus? — Da: Shudian-gun. Acum are treburi de făcut, dar mâine, probabil, sau poimâine o să-l vezi. Sau poate nu, cine știe! Aici așa merg toate: nu ești niciodată sigur de nimic. îți pot tăia capul pentru o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și adormi. 32 în lumina leneșă și lăptoasă a unor zori fără soare, războinicii hiung-nu își ridicaseră tabăra, în tăcere, cu binecunoscuta eficiență. Urcați în șaua mărunților cai mongoli, se deplasau pe două rânduri, de-a lungul torentului, în vreme ce ecoul tunetului stăruia huruitor deasupra văii - un tub ca un intestin întortocheat, săpat între stâncării înalte și împădurite. De puțină vreme, o ploaie subțire pornise să cadă fără convingere, ropotind peste vegetație cu un zgomot ușor. în aerul umed se simțea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
terenului - împiedica mersul cailor. Urcând împreună cu coloana, putea vedea, de pe anumite porțiuni ale drumului, în capătul urcușului, zidurile întunecate ale sihăstriei, conturate pe fundalul norilor în mișcare. Ploaia măruntă ce salutase trezirea din somn a războinicilor încetase. De la răsărit, huruitul tunetului răsuna încă, dar de acum, cerul schimbător al Sapaudiei pornise să se lumineze, lăsând să se filtreze raze aurii ce cădeau ca o ploaie, împrospătând mantia verde a munților. Păsările începeau iar să zboare în înălțimi, nerăbdătoare, desenând misterioasele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
masă de praf și scântei; și din pars dominica se ridicau flăcări înalte și vălătuci de fum. Aripa în care se găsea loggia de la care, doar puțin mai devreme privise, împreună cu oaspeții săi, incendiul din sat, se prăbuși cu un tunet chiar sub ochii ei. Prădătorii ce intraseră primii în villa deschiseseră poarta de la curte tovarășilor lor din afară, iar acum, în perimetrul acela se agita o mulțime de bărbați călări sau pe jos, ce alergau în toate direcțiile, strigând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să vorbești. Dezorientat, barbarul schimbă o privire stupefiată cu consilierii săi. Se auziră venind dinspre ei câteva râsete. După o scurtă consfătuire, omul îi vorbi Hippolitei: — Dacă ieșiți de acolo, rămâneți toți în viață. Prăbușirea, cu un zgomot ca de tunet, a unui alt zid al villa-ei înteți furia Hippolitei. Când și ultimele resturi calcinate căzură, putu să-i răspundă, și o făcu cu un sarcasm temerar: Nu ești mulțumit de prada ta, barbarule? Nu ești decât un tâlhar și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
da piept cu armata lui Flavius Etius. Cortul lui Atila zăcea pe jos, desfăcut deja, iar în jurul lui mișunau o sumedenie de oameni, în vreme ce numeroase care se îndepărtau pe drumul ce ducea spre sud. în aer se auzea, ca un tunet difuz, înăbușit și deformat din cauza distanței, un vuiet nedeslușit. Fremătând de-a dreptul, Vitalius arătă cu degetul înspre armata romană. — Uite, Prefectule! Catafracții! într-adevăr, în compania ce se găsea în apropierea drumului puteau fi recunoscute acum însemnele puternicei cavalerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ziua se apropia de sfârșit, iar vremea era în schimbare: vântul bătea tot mai tare, iar pe cer, spre apus, se ridicau repede nori imenși plumburii, străpunși și luminați din când în când de fulgere șerpuitoare. în depărtare răsuna duruitul tunetului: glasul unei puteri divine și necunoscute, a cărei forță el o cunoștea bine și de care avea motive temeinice să se teamă. Astfel că îi îndemna fără încetare pe capii centuriilor să grăbească trecerea oamenilor lor, iar Mandzuk făcea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
grabă, Mandzuk sui malul și se apropie de Balamber. — Au trecut toți, anunță. N-am pierdut nici măcar un vițel. La orizont, un fulger șerpui printre norii joși de cerneală și, câteva clipe mai târziu, fu urmat de bubuitul prelungit al tunetului. Balamber trase de hățuri și își întoarse calul. — Să mergem! ordonă nervos. Spune-ți oamenilor să se grăbească. 23 Soarele apunea când începură să audă în spatele lor ecoul îndepărtat al bătăliei: un fel de duruit înăbușit, ce părea să urmărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bizantinilor. își trase calul și dădu semnalul de oprire și, chiar în acel moment, din vălmășagul norilor porni să cadă o ploaie torențială, astfel că, în vreme ce mingan-ul își oprea galopul în spatele său, cu vacarmul luptei se amestecară în urechile sale tunetele asurzitoare ale unei adevărate ruperi de nori. Nu-i trebui mult să-și facă o idee asupra situației: izbiți cu o incredibilă vehemență de atacatorii lor, gepizii se luptau cu vitejia din totdeauna și strângeau rândurile, însă, cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Milone și de Almirus, cu însemnul ce se zgâlțâia în vârful prăjinei, de Divicone, cu crucea sa, și de mii de descreierați ce alergau urlând și întinzând înainte țepușele lor. Strigătul pe care îl scoteau laolaltă umplu cerul ca un tunet, iar lui Metronius îi păru că un val puternic îl ridica precum o mână și îl arunca înainte, însutindu-i forțele, hotărârea, voința de a învinge. Vacarmul pe care îl auzea era mai mult decât un strigăt de luptă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei a așezat El lumea. 9. El va păzi pașii prea iubiților Lui, Dar cei răi vor fi nimiciți în întuneric; Căci omul nu va birui prin putere. 10. Vrăjmașii Domnului vor tremura, Din înălțimea cerului El Își va arunca tunetul asupra lor; Domnul va judeca marginile pămîntului. El va da Împăratului Său putere, Și El va înălța tăria Unsului Lui." 11. Elcana s-a dus acasă, la Rama și copilul a rămas în slujba Domnului, înaintea preotului Eli. 12. Fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
fi împotriva voastră, cum a fost împotriva părinților voștri. 16. Acum mai așteptați aici, ca să vedeți minunea pe care o va face Domnul sub ochii voștri. 17. Nu suntem noi la seceratul grînelor? Voi striga către Domnul, și va trimite tunete și ploaie. Să știți atunci și să vedeți cît de rău ați făcut înaintea Domnului cînd ați cerut un împărat pentru voi." 18. Samuel a strigat către Domnul, și Domnul a trimis chiar în ziua aceea tunete și ploaie. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
și va trimite tunete și ploaie. Să știți atunci și să vedeți cît de rău ați făcut înaintea Domnului cînd ați cerut un împărat pentru voi." 18. Samuel a strigat către Domnul, și Domnul a trimis chiar în ziua aceea tunete și ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul și de Samuel. 19. Și tot poporul a zis lui Samuel: "Roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, pentru robii tăi, ca să nu murim; căci la toate păcatele noastre am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
de violoncel, străchini de grâu fiert În miere, pâine de secară și câte o sticluță de rachiu. Babulea devenise un fel de zeu al locului, un zeu pe cât de bun, pe atâta de nebun, care apăra casa de fulgere, de tunete și de duhurile rele ce bântuiau prin preajmă. Capra nu stătea liniștită o clipă, se fâțâia de pe un picior pe altul, mestecând tainul pe care i-l pusese Mașa lângă iesle. Femeia trebuia să aibă mare grijă de găletușa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
basorelief asiro-babilonian. Satul stătea În așteptare. În locul croncăniturilor de rău augur, se instalase acum o liniște amenințătoare. Oamenii se uitau la cer și așteptau să apară alte semne rele. O cometă roșie, cu coadă ca o mătură, sau fulgere și tunete În zi de Bobotează. N-au apărut nici unele, nici altele. N-au trecut Însă nici bine sărbătorile că s-a auzit zvonul că la Sfatul Popular au descins tovarășii, veniți să-i lămurească pe țărani să se Înscrie În CAP
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
muierești, conchise el, luând de pe platou o bucățică de caș și o măslină. Deodată, În timp ce discutau, un nor roșu lunecă pe cer și lumina zilei Începu să scadă, spuzind pân’ la crepuscul. Un fulger brăzdă Întreagă zare, urmat de un tunet ce se sparse În ecouri. Luna care abia se Întrezărea la orizont prinse contur, devenind roșie ca focul. Dinăuntrul grajdului răzbăteau behăiturile Evlampiei, urmate de lovituri de copite În podea. Găinile cârâiră, ascunzându-se printre mărăcini, iar rațele și gâștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
doua lovitură am retezat capul băiatului perfect, ca pe un ou. În cinci minute, nu mai rămăsese nimic din sculptură în afară de picioarele încrucișate ale Shebei și un rest zimțat din abdomenul ei. Undeva, departe de Londra, au început să geamă tunetele. Am adunat cât am putut din bucățelele rămase, le-am împachetat în ziare și le-am dus înăuntru, chiar când începea să plouă. Sheba coborâse. Stătea în bucătărie. Mai e ceva despre care ar trebui să știu? am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
spus ea, ești făcută dintr-un material mai țeapăn. Și, la fel ca în urmă cu doisprezece ani, atunci când era pe cale să încalece pentru prima dată un râu învolburat, iar soțul ei i-a strigat,destul de tare că să acopere tunetul apei, că poate s-o facă, Jina s-a ridicat la nivelul așteptărilor altcuiva. Și-a îndreptat umerii și, ca prin minune, a devenit curajoasă. Avante se afla la ultimul etaj al unui depozit recondiționat aflat la sud de Market
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tornade. Ar fi vrut să intre într-un ciclon sau să fie mutat de-un uragan până peste Atlantic. Lui Andy îi plăceau la nebunie furtunile de vară, iar ochii i se aprindeau fericiți de fiecare dată când auzea mugetul tunetelor. Lui Pearl încă i se părea uluitor că ea își crescuse fiul într-un spațiu periculos și că el considera spațiul respectiv ca fiind cel mai sigur de pe fața Pământului. Pearl l-a pupat pe obraz și i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
iubirea noastră de la lingură. Nimic n-aveam! Am construit-o singură Și an de an am înălțat-o pe un munte. Iubitul meu, am plete moi, cărunte... Am luminat-o noaptea cu fulgere și lună Și i-au cântat un tunet și chiar și o furtună, Au răpăit-o ploi și au secat-o veri, Prin primăveri altoi, din ochi îi creșteau meri. Grămezi de fructe-n toamne și maldăre de frunze, M-acopereau pe inimă, pe coapse și pe buze
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
alb" se înființează la palat. Și ce mândru era regele negru! Știa cât urăsc războiul dar și cât îmi plac caii sălbatici... Ploile Vorbim amândoi deodată, ne aprindem în plină zi și ardem ca niște torțe în luptă. Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare și-n barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
trebui să vină. Dar o asemenea zi nu vine, căci istoria nu e făcută pentru cenușiile pături de mijloc ci pentru situațiile radicale, spectaculoase, adică pentru polii opuși ai societății, încărcați cu electricități adverse, din care nasc marile fulgere și tunete care în istorie se aud la distanțe de sute de ani. Faptul e dovedit în chiar științele exacte, căci întorcând orice corp geometric (aprecierea domnului profesor de matematici Vasile Precup de la gimnaziul local, aflat și el invitat), mijlocul rămâne tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ridicase spre mine. Voia să mai zică ceva, dar deodată ochii, sticlind, i se înălțară și mânile cuprinseră pușca. Un vâjâit ca de vânt trecea pe sus. Un stol mare de rațe se învălui deasupra noastră. Puștile trăsniră, umplând de tunete adânci pădurile bătrâne de sălcii. Țipete ascuțite și mirate de găinuși răspunseră din trestii, câteva rațe căzură greu în stropi roșii, pe apă, pe când stolul, ca izbit de furtună, se întorcea brusc, se înălța, se pierdea pe deasupra luncilor. IItc " II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]