KorAP: Find »[drukola/base=turna & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...433 >

10,815 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

iar pasagerii au dat buzna înăuntru, căutîndu-și locuri la mesele în dezordine, în sala plină de frig. Somnoros, chelnerul care a deschis merge la soba mare cu cuptor din sală și aruncă în vatră un braț de lemne, peste care toarnă petrol dintr-o sticlă și scapără un chibrit. Lîngă el, tot somnoroasă, apare o femeie care-și îmbracă din mers halatul alb, pătat de ulei la poale. Șoferul și cei doi se salută prietenește. Pavel și grăsuna lui mai sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
călătorie și ceva bani. Și eu, mai ieftin, am un lichior îi arată chelnerul o sticlă, intimidat de scăpărarea unui surîs bătăios pe buzele clientului. Mircea Emil arată cu degetul spre gura unui pahar de-un sfert, în care chelnerul toarnă, oprindu-și apoi prețul din bancnota întinsă. Mersi, șeri! exclamă clientul, așezînd paharul gol pe tejghea, luîndu-și restul. Auzi, Ovidiule, spune șoferul în șoaptă chelnerului te rog, nu mi-i îmbăta că n-am chef să iau oameni beți la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
golul paharului de cristal cu privirea-i pierdută înăuntru, spre fundul gros, prin care ceștile de pe tavă se văd diforme, murmură încet, cu durere: S-or mai fi făcînd sîrbe la noi?... Cine le-o mai fi conducînd?... Își mai toarnă un sfert de pahar, îl soarbe tăcut, ca atunci cînd bei de unul singur, toarnă din nou, mai mult ca prima oară, vrea să bea, însă rămîne cu buza paharului lipită de umărul obrazului drept, oftează, apoi, încet-încet, parcă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de pe tavă se văd diforme, murmură încet, cu durere: S-or mai fi făcînd sîrbe la noi?... Cine le-o mai fi conducînd?... Își mai toarnă un sfert de pahar, îl soarbe tăcut, ca atunci cînd bei de unul singur, toarnă din nou, mai mult ca prima oară, vrea să bea, însă rămîne cu buza paharului lipită de umărul obrazului drept, oftează, apoi, încet-încet, parcă ar fi bolnav, se ridică în picioare, întinde mîna dreaptă cu paharul ținut drept, ceremonios, merge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, dar cu ochii umezi, se întoarce spre Mihai și-l întreabă, imitîndu-și soția: "Aimez-vous Brahms?" Dar pentru că Mihai tace, impunîndu-și cu greu să rămînă calm, merge la bar, ia un alt pahar, își toarnă și face semnul de rigoare. Soarbe foarte puțin, întinde mîna în care ține paharul descriind un arc de cerc, vrînd parcă să arate tot ce-i în jur, merge din nou în spatele barului și lovește o clapă a interfonului: Doinița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
absorbită de cei doi gemeni, care încep să se trezească. Sacoșele stau desfăcute, iar părinții au scos din ele toate cele necesare mesei de seară: o pungă cu mîncare, două biberoane, două termosuri, un pachet cu șervețele, două prosoape. Tatăl toarnă ceai dintr-un termos și-i dă biberonul copilului din brațele sale. Copilul scutură din cap, refuzînd. Atunci, tatăl se apleacă, scoate altă sticlă din sacoșă, toarnă în ea lapte din cel de-al doilea termos și-i dă băiatului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu mîncare, două biberoane, două termosuri, un pachet cu șervețele, două prosoape. Tatăl toarnă ceai dintr-un termos și-i dă biberonul copilului din brațele sale. Copilul scutură din cap, refuzînd. Atunci, tatăl se apleacă, scoate altă sticlă din sacoșă, toarnă în ea lapte din cel de-al doilea termos și-i dă băiatului, care începe să sugă, ținînd cu putere sticla între degetele lui mici. În brațele mamei, celălalt băiat se agită cît poate, respingînd pe rînd și ceaiul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trebuie să fac rost de banii ăștia. Vreți să divorțați? Nu. Adică nu m-am hotărît. Ea însă vrea. După un timp de tăcere, Muraru, cu limba deja greoaie, împleticită, spune: Cred că pot avea încredere; n-ai să mă torni tocmai dumneata; este gravidă. A patra oară în doi ani de căsnicie. Și nici de data asta, sub nici o formă nu vrea să-l lase... E totuși soția mea; n-o pot lăsa să riște cu metode de-acum două sute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sparge brusc tăcerea Muraru. Cum ți-ai putut închipui că aș fi în stare să dau într-o femeie?! Cu forța, tinere, poți supune doar trupul, poți viola dar nu iubi! " Iar numai cu vorba bună ajungi să ți se toarne cratița cu fasole în cap" surîde Mihai fără să se poată abține. De ce rîzi?! se înfurie Muraru. Vrei să spui că nu sînt bărbat pentru că n-am bătut-o? Cu ce eram mai bărbat dacă-i rupeam două-trei coaste?! Insinuezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
culcare că-s frînte spune Pavel, venind dinspre bucătărie, transpirat tot, cu mînecile puloverului vărgat trase spre coate, ștergîndu-se cu un prosop murdar. Nu credeam c-o să facem așa vînzare... Dă-mi un pahar. Ovidiu ia o sticlă și-i toarnă o jumătate de pahar. Mie nu-mi torni? întreabă Letiția încet, cînd Pavel s-a depărtat, lipindu-se cu spatele de sobă, să-și bea paharul în liniște. Cît? șoptește Ovidiu, începînd să toarne într-un pahar. Cît te lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bucătărie, transpirat tot, cu mînecile puloverului vărgat trase spre coate, ștergîndu-se cu un prosop murdar. Nu credeam c-o să facem așa vînzare... Dă-mi un pahar. Ovidiu ia o sticlă și-i toarnă o jumătate de pahar. Mie nu-mi torni? întreabă Letiția încet, cînd Pavel s-a depărtat, lipindu-se cu spatele de sobă, să-și bea paharul în liniște. Cît? șoptește Ovidiu, începînd să toarne într-un pahar. Cît te lasă inima. Dar pe tine cît te lasă? face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ovidiu ia o sticlă și-i toarnă o jumătate de pahar. Mie nu-mi torni? întreabă Letiția încet, cînd Pavel s-a depărtat, lipindu-se cu spatele de sobă, să-și bea paharul în liniște. Cît? șoptește Ovidiu, începînd să toarne într-un pahar. Cît te lasă inima. Dar pe tine cît te lasă? face chelnerul un gest de atingere, pe sub bar, cu stînga, în timp ce cu dreapta umple ochi paharul. Bea-l discret, să nu fii văzută. Cînd termini de șters

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mult timp cu privirea spre șoseaua națională și, într-un tîrziu, pleacă acasă cu bărbia în piept, fluierînd. Unii spun că, de fapt, plînge. Chiar tata spune că l-a văzut odată... Ion își aprinde o altă țigară și-și toarnă cafeaua din ibric în ceașca luată de pe etajera de la oglindă. Mihai își pleacă fruntea în palme, apăsîndu-și puternic ochii cu podul palmelor, să alunge din ei imaginea bătrînului veșnic nebărbierit, peste care se insinuează silueta acelui tînăr înalt, îmbrăcat frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
barului, Ovidiu a început să descuie dulapurile cu băuturi, din care nici nu prea mai are ce scoate; doar trei sticle începute, cu băuturi străine. Își face de lucru cu paharele, mută sticlele dintr-un loc în altul, reușind să toarne într-un pahar, fără să fie observat de cei care se apropie de bar, o sută de coniac, pe care i-l duce Letiției. Nu crezi că trebuia să aduci două sute? îl ironizează fata, măsurîndu-l îndelung cu privirea. Fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să avansezi chelner-șef în Iași? Aici e mai fain ca la "Unirea", ori la "Traian". Acolo, oricînd se ivesc pretendenți. Ce-i cu icoana, de unde știi de ea ? Mai treacă încă un deget... Zău că-s curios! M-a turnat careva? Se vede pe fereastră, din stejar. Vara, vin cu șefu' în zori, urc, arunc undița și stau între crengile stejarului, fumînd în liniște. Șefu' are permis; eu, nu. Icoana îmi place, e o copie color a unui tablou din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
chelnerul. Stă seara și se închină ca proasta la o pictură. Îmi pare rău! înclină el privirea, retrăgînd paharele, împingîndu-le spre mijlocul barului nu pot fi așa darnic numai pentru atît. Credeam că... Întinde mîna, ia două pahare curate și toarnă în ele băutura cuvenită pentru banii primiți. Fratele meu omul este servit zice, întorcîndu-se apoi la mijlocul barului, să onoreze alte comenzi. M-ai tras pe sfoară și Dumnezeu vede; ți-o spune un ateu convins bombăne Lazăr, în drum spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pușlamaua dracului! După ce că te-am adunat de pe străzi, te-am făcut om, ai familie, copii, tot ce-ți trebuie, nu te mai satură naiba! Dintre scursori te-am adunat, după scursori te trage Dracul! Na, să te saturi! Mi-am turnat un pahar și-o cafea, că-s și eu om, și le-ai dus ăleia cu căciulă albă, las' c-o altoiesc eu și pe aia. Ce-s eu în casa asta, măi, ce-s eu?! Din rama icoanei a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre cel de lîngă el o privire obosită: Ce mai vrei, Lazăre? S-ar putea să crăp, să crăpăm toți că autofreza s-a întors din drum precizează Lazăr -, și dacă așa mi-i soarta, măcar să știu cine m-a turnat cu pocherul. Tu și pocher! face un gest de lehamite profesorul, depărtîndu-se, aruncînd iarăși privirea spre cele două bătrîne, sorbind din ochi cărțile așternute pe masă. Mă iertați! se aplecă el spre stăpîna cățelușei soțul dumneavoastră n-a fost profesor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se oprește și-și înfige adînc mîinile în buzunarele paltonului, privindu-și fostul discipol cu un surîs blajin, peste care plutește vag umbra durerii: Vrei chiar să mă scoți din minți? Da, dacă prin asta pot afla cine m-a turnat cu pocherul. E un cap de acuzare care ține în cazul oricărui student. Ca și chestia cu studentele care iau ore sau dau examene acasă la profesor. Nu înțeleg comparația, dar îmi dau seama că, din agasant, devii vulgar. Devin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu douăzeci de ani, se scaldă încă în viscolul de afară și doar buzele, în colțul cărora timpul a înflorit cîteva cute, se deformează lent, ca un chin prelungit, fluturînd surîsul trist: Adevărat, dar ce te faci cînd ți se toarnă gunoi în cap, ești trîntit în noroi?... Cred că o fire mai slabă s-ar fi călugărit, desigur... N-aveau mănăstirile atîtea locuri pentru cîți ar fi trebuit s-o facă gîndește cu glas tare profesorul, dar cînd observă privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înviindu-i clar în minte, deschide ochii plini de setea contemplării: fusta e în dezordine, iar de la fustă în jos, pînă sub genunchi, la cizmulițe, ciorapii stau perfect întinși. "Să nu-mi agăți ciorapii..." Rece, ca o găleată de apă turnată în creștet, mai vulgară acum decît orice vulgaritate în oricare clipă a vieții, vocea femeii îl mai împresoară încă, născînd în el sentimentul umil al culpabilității, făcîndu-l să-și plimbe iarăși privirea de la genunchi în sus, printre coapsele lungi, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la nedumerirea femeii. Șterge paharele cu două șervețele de hîrtie, le așază pe masă, împingînd mai spre perete primele pagini dintr-un nou scenariu pentru Televiziune, apoi ia sticla cu vodcă rusească, aflată lîngă teancul de dicționare, deșurubîndu-i capacul. După ce toarnă în pahare mai sus de jumătate, le ia în mîini, ținîndu-le cu fundul în palmă, sprijinite de degete, se întoarce spre Maria, îi pune un pahar în mîna dreaptă și, înclinînd privirea în semn de respect, șoptește: Bine ați venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu două degete de gît, o bagă sub masă, iar cînd se ridică, ține în mîini cutia de carton. Rupe banda de hîrtie, care sigilează capacul și scoate pe rînd, cu calm, toate cele douăsprezece sticle. O desface pe prima, toarnă vodcă umplînd jumătate din paharul Mariei, apoi, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat pînă acum, vine în fața femeii, oferindu-i paharul, după ce, în prealabil, le ciocnește scurt pe amîndouă: Bine-ai venit, Maria! șoptește cu drag, ridicînd paharul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mihai. Doamne, ce comod poate fi! oftează ea cu plăcere, după ce trage cîteva fumuri, cufundată în fotoliu, cu picioarele lipite, ridicate puțin să se sprijine de stinghia mesei, începînd să miște încet, într-o parte și-n alta, fotoliul. Mihai toarnă din nou vodcă în pahare. Un nes? întreabă spre Maria. Am și cafea, dar cu năut. Nes încuvințează Maria -, dar numai dacă-l faci cum trebuie. Să încerc surîde Mihai, știind că va putea obține o spumă groasă, pufoasă, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rămîne cîteva clipe în fața Mariei: Am greșit, desigur; îi voi cere scuze. Te rog! arată spre ceștile așezate pe masă. Maria mulțumește din priviri, ia o ceașcă și soarbe puțin, apreciind calitatea cafelei cu o frumoasă arcuire a sprîncenei. Mihai toarnă din nou în pahare vodcă, luîndu-l pe al său, retrăgîndu-se pînă lîngă capătul patului: Ce ți s-a părut "interesant" în această locuință? Cu o nouă țigară între degete, chiar în unghiul de deschidere a lor, că atunci cînd trage

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]