3,106 matches
-
Lastarria, dar asta a fost ultima dată: dădu dovadă de curaj și schimbă chipul vărului său cu expresia satisfăcută a lui Bobby cînd s-a dat jos din camionetă, la Întoarcerea de la aeroport. În sfîrșit, putu să respire. Dar Între ușurarea enormă pe care o simți și somnul care avea să vină mai tîrziu, peste cîteva ore, rămînea un gol mare, adînc, Întunecos... Și Julius n-avu Încotro și trebui să-l umple cu un plîns prelung și tăcut, năpădit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vacanță la munte cu o suită de trei sute de curteni și cinci sute de sclavi. După o lună, era încă acolo când veni al doilea mesaj de la Clane. Milostive lord consilier Tews, Răspunsul la mesajul meu a fost o mare ușurare pentru mine. Mă întreb dacă aș putea și în continuare să abuzez de bunele tale oficii și să-i pun pe șefii de departament să determine câți sunt încă aici și unde sunt concentrați. Motivul pentru această anchetă este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
la birou și își dădu seama că ar fi mai bine să accepte pentru moment cifrele contabililor sclavi privind proprietatea. În timp ce aruncă o privire prin cameră, după anunțarea amânării, i se păru că cel puțin unul din sclavi manifesta o ușurare vădită. Porunci ca omul să i se înfățișeze neîntârziat. Avea un sistem fără greș de a se purta cu sclavii, un sistem moștenit odată cu proprietatea de la mentorul său Joquin, mort de mult. Dacă sclavii se dovedeau a fi integri, harnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
moment. Poți să-i spui că nu am fost surprinși de încercarea de la miezul nopții, cu două zile în urmă, pentru a sustrage echipamentul și că temerile lui cele mai cumplite în ceea ce privește soarta acestuia sunt justificate. Conchise: - E o mare ușurare să știu că cea mai mare parte a echipamentului său se află cu siguranță în mâinile noastre. Lydia nu spuse nimic. Propoziția "poți să-i spui" declanșă o adevărată reacție chimică în trupul ei. Nu-și dăduse seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
mâinile noastre. Lydia nu spuse nimic. Propoziția "poți să-i spui" declanșă o adevărată reacție chimică în trupul ei. Nu-și dăduse seama că era atât de încordată. I se părea că dacă ar vorbi, i-ar dezvălui propria sa ușurare, formidabilă. Poți să-i spui - ar putea exista o singură explicație. Urma să i se permită să plece. Dar mai așteptă. Czinczar păși înainte până ce a ajuns chiar în fața ei. Ceva din originea lui barbară, atât de atent înăbușită până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
acolo. Îmi promiți că vei încerca pentru lordul conducător? - Eu - spuse Clane - nu-ți pot promite nimic. Se uitară unul la altul, doi oameni care aproape se înțelegeau unul pe altul. Czinczar fu cel care rupse tăcerea: - Capitulez - spuse cu ușurare - numai în fața ta, cu toate forțele, în credința că ai curajul și dreapta judecată să nu te eschivezi de la vreuna din noile sarcini în calitate de protector al sistemului solar. E un rol - conchise în mod inutil și dintr-o dată posomorât - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
prosop pe pat și s-a-ntins cu fundul pe el. M-am lungit și eu lângă ea. Surpriza cea mare, atent preme ditată, era că n-avea chiloți pe dedesubt... După ceva caznă eram bărbat, dar în locul fericirii și ușurării pe care mi le închi puisem nu simțeam decât o scârbă intensă de la mirosul de tocană, ciudă că terminasem din prima clipă și mai ales dezgust pentru tot ce ținea de acea du pă-amiază, pentru femeia dizgrațioasă și duhnitoare de lângă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
le răspundă, schimbând jocul și arborând o mască de om ocupat. Devenise destul de abil în jocurile dragostei, începându-le rapid și terminându-le la fel de repede. Nu era vreun calcul rece, ci doar un anume stil de viață. Simțea o oarecare ușurare sufletească ori de câte ori termina o relație și devenea dintr-o dată liber ca păsările cerului. Avea grijă să fie de fiecare dată cât se poate de sincer și să-și prevină victima, înainte de a se dezbrăca, de diferența între
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
doamnă. Doamnă. La un moment dat, pe parcurs, se transformase în propria ei mamă. Un consilier de la personal o ghidă prin etapele care trebuiau parcurse ca să ceară ajutorul de invaliditate pentru Mark. Timp de o oră, cât durară formalitățile, simți ușurarea de a fi utilă. Era o plăcere care o ardea. Sună la propriii ei șefi din Sioux. Erau o companie de distribuție, al treilea mare furnizor de computere din țară. Cu ani în urmă, la începutul revoluției PC-urilor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unde se putea, să-și readucă fratele de douăzeci și șapte de ani înapoi din pruncie. Deschise o mică portiță de speranță, dându-și voie să simtă o urmă de ceva ce s-ar fi putut transforma cu timpul în ușurare. Își notă procedurile terapeuților, exerciții asidue. Pagină după pagină perfectă și goală, îi organiză zilele lui Mark. Notă ora la care se ridica și-și punea picioarele pe podea. Descrise primele sale încercări eșuate de a sta în picioare, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
picioare, Karin începu să-l plimbe în cerc, mai întâi în jurul camerei, apoi în jurul camerei infirmierelor, apoi pe etaj. Tuburile dispărură, eliberându-l. Împreună, cu pașii lor mici și târșâiți, formau un sistem solar minuscul, orbite înăuntrul altor orbite. O ușurare păcătoasă, o senzație pe care o credea pierdută: să meargă pur și simplu alături de el. Tubul cu ferestre îi fu scos din gât, lăsând cale liberă cuvintelor. Și totuși, Mark nu vorbea. Karin îl imita pe logoped, repetând la nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iar prețul se dublase în timpul abstinenței ei prostești. Achită diferența și-și târî trofeul afară. Își puse o țigară între buzele care fremătau deja pentru gustul filtrului. O aprinse cu o mână tremurândă și trase în piept. Un nor de ușurare indescriptibilă îi umplu plămânii și i se prelinse în membre. Cu ochii închiși, fumă jumătate de țigară, apoi o stinse cu grijă și strecură jumătatea rămasă înapoi în pachet. Când se întoarse la spital, se așeză pe o bancă rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
închise și formă instinctiv un alt număr la care se gândea să sune de săptămâni întregi. —Daniel, spuse ea, simplu, când el răspunse. După o pauză încurcată, Daniel Riegel spuse: —Tu ești. Karin fu străbătută de un asemenea val de ușurare, încât nu-și mai dădea seama de ce nu-l sunase până atunci. Ar fi putut s-o ajute chiar din noaptea accidentului. Cineva care-l știa pe Mark. Adevăratul Mark, Mark cel bun. Cineva cu care putea vorbi și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scrisoarea, mânat de vechea sa dependență. O nouă șansă să vadă de aproape, prin cel mai neobișnuit obiectiv imaginabil, cât de înșelătoare era logica conștiinței. Sylvie se întoarse acasă târziu. Năvăli pe ușa din față, cu un oftat teatral de ușurare, incapabil să mascheze satisfacția produsă de lunga ei zi de muncă. — Hei, Bărbate - am venit acasă! incantă ea din hol. Nicăieri nu-i mai bine. Unde mi-oi fi pus soțul? El era în bucătărie, plimbându-se de colo-colo, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scria Liceul Kearney, unde echipa Bearcats e acasă. Majoreta Karin, cea de dinainte de Karin Gotica. Weber îi dăduse un fir de speranță oribil, iar ea se agățase de el. Se năpusti în cameră cu brațele întinse, cu chipul radiind de ușurare, gata să-i îmbrățișeze pe amândoi. Dar când se apropie, Mark dădu înapoi. Nu mă atinge! Tu erai la telefon? Nu m-ai torturat destul până acum? Trebuia să te dai drept ea? Ea unde e? Ce-ai făcut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
alianță. Putea să i se alăture, oricât de nebunește suna. Amândoi ar fi primit ceea ce-și doreau. Trase aer în piept, prea amețită ca să-l lingușească. — În primul rând, Mark, nimeni nu te silește să faci ceva. —Pfui. Ce ușurare. Doctorul Tower vrea doar să înțeleagă ce ai tu în cap în momentul ăsta. —De ce nu mă vâră iar într-un scaner din ăla și gata? Ce dracu’, doar pun chestiile alea la treabă, nu se-ncurcă. Ai stat vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Uitasem. Mesajul de la doctorul Weber. Se întoarce săptămâna viitoare. Da, spuse Daniel. Așa e. Nu dădu nici un semn că încearcă măcar să înțeleagă despre ce vorbește. Dar chiar și asta era, într-un fel pe care nu-l putea numi, o ușurare. Se așezară amândoi pe hainele ei împachetate până când primele picături umflate de ploaie rară de toamnă începură să cadă în jurul lor. Apoi, el o ajută să-și care bagajul înapoi, în casă. A doua zi, Karin îl văzu pe Karsh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
singur. Dar era prea laș să experimenteze cu o minte care era deja atât de tulburată. Țara mirării nu apăru în nici un top de sfârșit de an, în afară de cele cu realizări suspecte. Pentru Weber, dispariția ei rapidă era aproape o ușurare - nu supraviețuise nici o dovadă. Sylvie îl îngrijea cu o indiferență studiată, ceea ce nu făcea decât să-l întristeze. Într-o seară de duminică, după Anul Nou, când stăteau în fața focului, el făcu o glumă despre Celebrul Gerald care anul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el n-are nevoie de ele. Înțelege tot. Acum știe ce-a făcut ea în toate săptămânile astea, știe chiar mai bine decât ea. Ea stă și se uită la ea însăși, prin ochii lui. Oboseala lui e aproape o ușurare. Probabil că și-a dat seama demult. Ea se pregătește pentru învinuirile și dezgustul lui - orice, doar să se simtă iarăși curată. Cuvintele lui îi spulberă toate pregătirile. — Ne-ai spionat. Tu și prietenii tăi? Ai făcut schimb de secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tine, doctorașule. Nimeni altcineva nu poate să-mi spună. Toate părticelele alea din creier, care pălăvrăgesc între ele? Cetele alea de Cercetași Juniori? Weber dă din cap. Poți să scoți una afară? Una singură? Fără să omori toată trupa? — Da. Ușurarea e imediată. Mark alunecă în jos, pe pernă. —Poți să pui una înăuntru? Știi tu. Să răpești un cercetaș și să bagi altul în loc? O lanternă simplă, de doi bani, care să se agite în întuneric? Din nou piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
urmă, ca și cum s-ar fi jenat să țină pasul cu știința. Niște anonimi, de care ne amintim doar dacă loteria de la Stockholm cade pe capul lor, se preocupă de bioetică, de minimizare a traumei fizice, de întârzierea și apoi de ușurarea evenimentului biologic numit moarte, de harta genomului, de celulele stem sau de intuițiile confirmate ale fizicii cuantice, de particula Higgs, în fine, de lucruri pe care ar trebui să le urmărim cu sufletul la gură, ca pe cele mai importante
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
va cuprinde în brațele sale ocrotitoare, și-atunci mami va rămâne o vreme încremenită de fericire, nici măcar nu va mai respira de teamă să nu destrame miracolul, te va privi doar cu o nesfârșită duioșie, dar și cu o nespusă ușurare, va uita pentru o clipă de durerea brațelor, de oboseală, de sfârcurile aproape-nsângerate de la atâta supt, ai adormit, puiul meu, în sfârșit, mami te pune ușurel în pătuțul tău vegheat de ursuleți și elefănței, cu groază că o mișcare
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
Într-un zîmbet ușor, cam slobod și bețiv, atitudinea și aspectul mortului aduceau atît de mult cu Înfățișarea omului căzut În năuceala beției, Încît, În clipa cînd Îi vedeau fața cenușie oribilă, oamenii exclamau, cuprinși parcă de un sentiment de ușurare disperată ce li se simțea În glas: — Ei! E numai beat! Haideți! Haideți! Să mergem! și plecau grăbiți, știind Însă În adîncul sufletului că omul este mort. Alții se apropiau, vedeau mortul, plecau enervați, apoi priveau mulțimea furioși și Încruntați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
traseră. Și smulseră. Și mișcară încolo și încoace tuburile ca să le poată scoate. De fiecare data obiectul acțiunii era unul dintre tuburi, care fură smulse unul câte unul. Nu-l durea nimic, ceea ce-i păru interesant și-l umplu de ușurare: dar nu se putu opri să nu se gândească la situația sa. Rezultatul: un dublu scop. Așadar, imediat ce Vocea Unu, încă zâmbind viclean, se dădu înapoi, Gosseyn se ridică în capul oaselor. Se răsuci, își aruncă picioarele peste margine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de talamus. Dar o altă posibilitate îi veni în minte lui Gosseyn. Aceștia erau oameni trecuți prin multe încercări. Aici se aflau niște oameni atât de obișnuiți cu tratamente dure și cu duplicitatea încât, evident nu trebuiau să simtă decât ușurare dacă băiatul-âmpărat era îndepărtat pentru totdeauna. Și totuși... La fel de evident dacă împăratul mai putea fi încă salvat, atunci fiecare trebuia să aibă grijă ca, pentru ochii celorlalți, să arate că a manifestat o sinceră îngrijorare. Probabil că la fel de important pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]