2,252 matches
-
În privirile Îndreptate spre aparatul de fotografiat i se citea Însă stînjeneala. Purta o cămașă cu mîneci scurte și era Încălțat cu saboți din lemn. Fotografia respira un aer de familie... Eram dezamăgit. Deși ar fi trebuit să mă simt ușurat, eram decepționat de parcă așteptările mi-ar fi fost Înșelate. Din album reieșea clar: fratele și sora - cum Își spuneau ei - nu aveau alte rude. În registrul de la Consiliu mai apărea un frate mai mic, cu același nume de familie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
alunecaseră pe nas, fața Îi părea oarecum mai ridicată și cîteva fire de barbă pe lîngă care doar trecuse aparatul de ras ieșeau În evidență, ca niște țepi, deasupra mărului lui Adam. — Da, așa-i, spuse el coborîndu-și glasul, oarecum ușurat, dar parcă aștepta ceva. Uitați! CÎtă lume pleacă tot timpul undeva. Fiecare are un țel... un număr fantastic de țeluri... De aceea Îmi place să stau aici și să privesc. Dacă te agăți de fleacuri, rămîi În urmă... și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
poate era treaz și rîdea sau plingea... poate era supărat sau plictisit... disperat sau bine dispus... poate era beat criță, poate Îl durea măseaua, poate era Înspăimîntat sau clocotea ca o oală care fierbe, poate era prost dispus sau răsufla ușurat, poate se rătăcise sau căzuse și se. zdrelise, poate Își socotea, concentrat, toți bănuții de buzunar, sau devenise rob al amintirilor, poate Își aduna laolaltă toate Întîlnirile de a doua zi, poate era singur cu coșmarurile lui sau Își smulgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În care am intrat eu, pentru că sonorul nu era Încă reglat ca lumea. Am privit Înapoi peste umăr și am zărit prin perdeaua neagră cu găurele un du-te vino pe stradă... plin de lume și de mașini. Am răsuflat ușurat și pentru o clipă am uitat de orașul dispărut din vîrful colinei... bineînțeles, doar pentru o fracțiune de secundă. Nu-mi dădusem seama că se lăsa Întunericul. Cerul era totuși mai luminos decît coamele clădirilor, dar șoferii aprinseseră deja luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Marea problemă cu care nu ne putem împăca e moartea celor care ne sunt relațional vitali. Moartea mea îi privește pe alții: să mă spele, să mă orândească, să facă pomană, să se împace că am dispărut sau să răsufle ușurați. Un cititor metafizicoid ar zice că textul acesta e o probă în plus pentru inapetitul femeilor pentru metafizică (citez din Cioran, Noica, Paleologu, se pune la notă cultă!): Poate. Cabala ei am învățat-o, dar dacă o separ de experiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
perfect adaptată la manelele noastre cele de toate zilele. În timpul acesta de răsfăț, Măriuca, sireaca, îmi șlefuiește versiunea engleză a studiului și zice că e tare. Am stat cu inima strânsă să-i aud părerea. M-am simțit mult mai ușurată, dar și un pic vinovată că ea nu e tot la cocotieri împreună cu noi. 14 ianuarie Nu am mai scris, m-am întrerupt. Adi a plecat deja de pe 8 ianuarie și eu îmi continuu traiul anterior, cu bântuiri de urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am întrebat dacă n-ar vrea să își petreacă week-end-ul cu familia; a răspuns pozitiv. L-am asigurat că nu plec în afara capitalei Suediei. Mi-a cerut cuvântul de onoare și firește că i l-am dat. Omul a plecat ușurat și luni s-a înființat la post. Am devenit oarecum prieteni?! Revenind, așa s-a făcut că textul definiției agresiunii, în faza de proiect a cuprins multe formulări neconvenabile celor doi "Mari" care își permiteau și glume de genul "Long
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Președintelui care pe mine, personal, mă satisfăceau pentru că, la tot ceea ce ținea de reglementările legale aveam explicații (pe parcursul discuției, mai fuseseră scăpate și cuvinte elogioase din partea lui și a unor membri cât privește modul în care mă prezentasem), am răsuflat ușurat, dar parcă îmi lipsea ceva; eram epuizat, nu atât din cauza efortului și a solicitării (eram obișnuit cu acest gen de exercițiu, de când negociasem în câteva rânduri până în zori), ci pentru că fusesem apăsat de teama de a nu crea o situație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ceva care parcă-i sta în gât; părinte!... vină degrabă! — Ce-i, Petrache? ce-i, omule? întrebă părintele Ștefan, oprindu-se mirat și așezându-și cu grijă cârja dinainte. —Părinte! degrabă, părinte! că moare... — Cine moare, omule? strigă părintele, răsuflând ușurat; vină-ți în fire, Petrache! unde? cine? —Vină degrabă, iacătă-l-ăi!... Petrache își șterse năucit sudoarea de pe frunte, se întoarse și năvăli în crâșmă. Părintele Ștefan se luă după el. Străinul sta întins, nemișcat, pe podele. Horcăia cu greu și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la lumina neclintită a lămpii și se întorcea spre icoana rămasă de la maică-sa. De undeva, din necunoscut, poate din umbra cea nețărmurită unde plutea sufletul dus, îi venise un drum de mângâiere pentru răni. La icoane, aici, se simțise ușurată, cu sufletul hotărât să meargă înainte. I se aprinsese deodată ceva în minte, veniseră amintirile totdeauna dragi din trecut, și într-o sară de gemete, de amar și de disperare, amintirile acestea căzuseră cu mângâieri line peste inima chinuită. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tot și că n-o să tragă cu ochiul prin gaura cheii, am făcut ceea ce tânjeam să fac de câteva ore bune - l-am sunat pe Aidan pe mobil. A răspuns direct mesageria, dar, chiar și așa, am fost atât de ușurată să-i aud vocea încât am simțit că mă scurg. —Aidan, am zis. Iubitule, m-am întors la New York. M-am întors acasă, așa că știi unde să mă găsești. Sper că ești bine. Te iubesc. Apoi i-am scris un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
inviți. Așa că a făcut-o, dar am primit o scrisoare drăguță de răspuns, mulțumindu-ne pentru invitație, dar spunând că, dat fiind că nunta avea loc în Irlanda, n-avea să poată veni. N-am știut dacă să mă simt ușurată sau nu. Oricum, n-avea să vină și cu asta basta. Dar n-a fost așa. Pentru că atunci când am intrat pe site-ul cu lista noastră de invitați, am văzut că o anume Janie Sorensen ne cumpărase un cadou. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Văd Lancôme. Văd până și afuristul de Revlon. Dar nu văd... Cine era? Ar fi putut fi oricare dintre noi. Dar cine ar fi trebuit să fie? —...Visage. Biata Wendell. Ne-am plecat cu toții privirile, stânjeniți, dar, oh, atât de ușurați că nu era vorba de noi. — Vrei să-mi vorbești despre asta, Wendell? a întrebat Ariella. Despre cea mai scumpă campanie pe care am organizat-o vreodată? Unde le-am plimbat pe căpușele alea de la revistele de modă? Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ideea morții pândea constant la hotarul conștiinței mele. Nu în sensul că mi-aș fi făcut vreun plan la propriu, dar era cu siguranță prezentă. Da, bănuiesc că da. — Oh, atunci e bine. Mă bucur să aud asta. Era vădit ușurată. —Slavă Domnului. —Haiii mare barrrosan! Auzi, n-ai vrea să-ți dau niște dopuri de urechi? — E în regulă, mersi. —Zzzdă-mi zile de la tiiine să toci un bănuț cu miiine. BambambabambamBAM! —O, Doamne, am plecat. Hai să luăm cina împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
el eram complici în chestia asta. Noi doi i-am speriat. Numai Dumnezeu știe ce făcuseră apoi: n-am mai stat să văd. Cu brațele încărcate de lumânări parfumate - absolut toți îmi făcuseră cadou câte una - o ștersesem pe furiș, ușurată că am evitat o scenă de genul „Femeia îndoliată pleacă devreme“. Era prea curând ca să pot suna pe cineva și să aflu ce-am pierdut așa că m-am culcat la loc - un eveniment foarte, foarte rar, n-ar strica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zis că aveam de gând să-mi petrec ziua la un complex spa, ceea ce a părut s-o mulțumească. —Dar, data viitoare, spune-mi mie sau lui Jacqui și una din noi o să vină cu tine. Splendid, splendid, am zis, ușurată că am scăpat. Nicholas aștepta deja pe hol. De data asta, pe tricoul lui scria Dog este copilotul meu. Citea o carte numită Misterul de pe Sirius și m-a pus naiba să-l întreb despre ce e vorba. Acum cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o furtună. Am fost așa de copleșită că a trebuit să mă așez. Cerul s-a întunecat din ce în ce mai mult și mi-am concentrat voința asupra sa și, când primul ropot de tunet s-a făcut auzit deasupra Manhattan-ului, am răsuflat ușurată. În câteva clipe, cerul era brăzdat de fulgere și norii s-au revărsat. Ascultând șuierul ploii torențiale care scălda orașul, tremuram de agitație; îmi tremurau și buzele. Când a sunat telefonul, de-abia puteam să vorbesc. Departamentul de PR Candy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunat când primeam mesaje de la ei. Nu mai voiam nimic care să-mi amintească de cât de imbecilă fusesem, să încerc să stau de vorbă cu soțul meu mort. În cele din urmă, n-au mai sunat și am fost ușurată; acea perioadă din viața mea se încheiase. Mă închisesem ca o floare în timpul nopții, un muguraș plin de amărăciune, ferecat strâns. Dar eram departe de a mă comporta neprofesionist - din contră, eram probabil o mai bună profesionistă decât fusesem vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
interval de două minute și jumătate, a zis: — Crezusem că durerea era insuportabilă mai devreme, dar acum e mult mai rău. Adu-o pe javra de infirmieră, Anna, te rog. Gata să plâng, am luat-o la fugă pe coridor, ușurată să fac ceva util. Din direcție opusă venea în goană o femeie foarte însărcinată; era dezbrăcată, udă leoarcă și avea o privire sălbatică. Un tip cu barbă lipăia după ea; și el era dezbrăcat. (Și oribil. Cu păr pubian portocaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aliați, dar nu mă așteptam să regăsesc aici un frate pe care l-am pierdut de ani îndelungați. Când dragomanul soliei otomane a tălmăcit aceste vorbe, întreaga adunare n-a mai avut ochi decât pentru mine, iar Guicciardini a răsuflat ușurat. Eu însumi nu aveam pe buze decât un singur cuvânt, năuc și incredul: — Harun! Mi se spusese, într-adevăr, în ajun că ambasadorul Marelui Turc se numește Harun Pașa. Dar nici măcar o clipă n-am văzut nici cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îi decapitase pe cei doi soldați. Tarosh șovăi o clipă, apoi, cu un gest hotărât, își duse mâna la șold și scotoci sub haină. În clipa următoare, un jet de urină coloră zăpada în galben. În acel gest, Valerius recunoscu ușurat semnul de bun venit. Seara, cu puțin înainte de asfințit, în satul celt înconjurat de păduri, unde era cu neputință să ajungi dacă nu cunoșteai locurile, Valerius, Tarosh și ceilalți războinici fură întâmpinați de bărbați, femei și copii. Toți se adunară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nou. Dar trebuia să aleagă. — Bine, spuse, aruncându-i o privire scurtă fetei; inima îi bătea cu putere. Bine. O să-l iau cu mine pe gladiatorul tău. O să-l iau cu mine, dacă asta îl poate salva. Se simți deodată ușurat, ca și cum ar fi pornit pe un drum pe care îl căuta de mult, fără să-l găsească. Zâmbi liniștit, așteptând ca Velunda să se strecoare lângă el să-l îmbrățișeze, văzută doar de el și de nimeni altcineva. „Gladiator“, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a susținut sacramentum-ul... Tăcură. De data aceasta Antonius vorbi mai întâi. — Unde ai îngropat cenușa Velundei? — Velunda s-a născut în ținutul ăsta, într-un mic sat de pe dealurile acelea, le vezi? Mi-a povestit despre satul ei, răspunse Valerius ușurat, căci durerii îi luase locul o profundă senzație de liniște. Era lună plină, adăugă. Își aminti ritul pe care îl săvârșise pentru Velunda. Se dusese pe un deal și aprisese un foc într-o rariște, ca să ardă urna. Se întinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Mă rog, Titus a fost singurul gladiator fugit care nu a mai fost găsit. Singurul! Nu s-a mai știut nimic despre el. Și nici n-o să se știe, gândi Valerius. Pentru prima dată de când ajunsese la Ludi, se simți ușurat. Manteus îi făcu semn să se apropie. — Valerius, sunt de prea mulți ani în meseria asta ca să nu-i respect pe eroii din arenă. Bagă de seamă, respect gladiatorul, nu persoana în cauză. Când ești în arenă, trecutul tău nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ale unei bălți. Era vară; peisajul oferea doar câtva culori șterse, iar simțurile îi erau în cea mai mare parte copleșite de întuneric și de lumină aflate într-o totală opoziție. — Oh, Sampath, exclamară două glasuri la intrarea lui, evident ușurate că era el și nu directorul oficiului poștal, apoi continuară o conversație aflată deja în plină desfășurare. În scurt timp, Sampath reuși să-și distingă colegii așezați în penumbră, discutând, cu picioarele așezate unele pe scaunele celuilalt, tocmai despre maimuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]