4,029 matches
-
acestea acțiunea educativă pe schema corporală nu va fi efectivă ca în măsura în care aspectul competitiv nu va fi suportul principal al motivației. Educatorul va dori să obțină de la copil evaluarea progreselor sale trecătoare în comparație cu performanțele sale înainte și dupăo perioadă de ucenicie. Ceea ce copilul va căuta este ameliorarea propriilor sale performanțe și nu câștigarea unei competiții. Acest demers va avea printre altele avantajul de a nu se face intervenția factorilor executării în particular forța musculară în evaluare. 7.2. Identificarea parametrilor de
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
le Împărtășești altora. Iar cu tîlcurile lor (sensuri adînci, noime și rosturi) te cumineci, chiar fără să le poți rosti. Această permisivitatea osmotică se petrece Însă doar ca urmare a unei Îndelungi conviețuiri În preajma celor care nu cuvîntă. Prin familiarizare, ucenicie, sensibilizare, inițiere. Printr-un fel de umilitate răbdătoare a ascultării ( În tăcere, sărăcie și candoare). În fond, genul acesta de poezie, niponă sau occidentală, ține mai mult de o atitudine, de o așezare plină de docilitate În proximitatea lucrurilor, de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Universității. Am întârziat asupra acestor definiții, în care Frumosul este tratat fără considerație pentru sacru și materiale, fără referire la teologie și la tehnică, deoarece Kant apare ca anti-mediologul prin excelență. Un gust înnăscut, fără formare; o meserie spontană, fără ucenicie; pe scurt, o artă gata făcută, fără factori de artă: o funcție fără organ. O teorie fără corespondent într-o practică. Pentru urmașii lui Kant în istoria normativă a artei, nimic nu se intercalează între subiectul de gust și obiectul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
al aparenței era garantat de realul primului (realul cu majusculă al lui Dumnezeu, al naturii sau al Omului). Așa cum bancnota era garantată de lingouri. Aurul realului nu-i era dat orbește oricărui imitator al aparențelor de unde preocuparea pentru meserie și ucenicie. Puterea de simulare a permis în schimb bancnotei vizualului să se garanteze pe sine. Fără valori în metal. De unde frenezia ei circulatorie, angoasa atestării prin schimb. Cvasi-obiectul contemporan, semn monetar cu valoare de decizie, funcționează pe bază de încredere, modă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în apă, urmând legea multiplului desprins din legătura Unului? De îndată ce recade în legătura cu trupul, Petru nu mai poate păși pe apă: „Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare. / Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au spăimântat, și au zis: «Este o nălucă!» Și de frică au țipat. / Isus le-a zis îndată: «îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!» / «Doamne», I-a răspuns Petru, «dacă ești Tu, poruncește-mi să vin
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Iată vineceasul, și a și venit, ca să vă risipiți fiecare la ale sale (s.n.) și pe Minesă Mă lăsați singur. Dar, nu sunt singur, pentru că Tatăl este cuMine”<footnote Ibidem, 16, 31, 32. footnote>. Este ceea ce vor face, într-adevăr, ucenicii. Chiar și Petru,„Piatra” pe care se va „întemeia” Biserica, se va lepăda de Iisus detrei ori, până la cântatul cocoșului. „Acum credeți?”. „Ce înseamnă«a crede»?”, îi întreabă Mântuitorul.„ Credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucru rilor celor nevăzute”, spune
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
viu”(Matei 16, 16): „Fericit ești Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sângeți-a descoperit ție acestea, ci Tatăl Meu cel din ceruri” (Matei 16,17). Această stare de fericire la Petru avea să fie permanentă dupăCincizecime pentru toți ucenicii, iar chemarea la luarea aminte asupra„Ușilor” are în vedere apărarea de ceea ce este „trup și sânge” înlume. Căci prin Jertfa Sa Hristos le-a deschis ochii să vadă viața Luidincolo de catapeteasmă, iar Duhul avea să le descopere viața
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
prin Jertfa și Învierea lui Hristos. Acest lucru este simbolizat prin clătinarea Sfântului Aer în timpul mărturisirii Crezului până la menționarea evenimentului Învierii, care vădea Întruparea drept „Cale”.Perdeaua Sfintelor Uși este deschisă în timpul recitării „Crezului”, ca semn că în urmarea Lui ucenicii văd viața lui Hristos înDuhul Sfânt iubind arătarea Lui. Sfintele Uși rămân închise, de oarece ucenicii încă nu erau conștienți de „semănarea” în ei a viețiilui Hristos, când a zis în preajma Jertfei: „Lucrul pe care Mi l-ai datsă-l fac
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Crezului până la menționarea evenimentului Învierii, care vădea Întruparea drept „Cale”.Perdeaua Sfintelor Uși este deschisă în timpul recitării „Crezului”, ca semn că în urmarea Lui ucenicii văd viața lui Hristos înDuhul Sfânt iubind arătarea Lui. Sfintele Uși rămân închise, de oarece ucenicii încă nu erau conștienți de „semănarea” în ei a viețiilui Hristos, când a zis în preajma Jertfei: „Lucrul pe care Mi l-ai datsă-l fac l-am săvârșit” (Ioan 17, 4), și așa cum aveau ei să mărturisească după Cincizecime: „Cuvântul s-
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
să nu se încumete să vorbească". În epoca clasică, scena greacă nu dispune niciodată de mai mult de trei actori care joacă pe rând totalitatea rolurilor vorbite. Dacă actorii sunt puțin numeroși, asta se întâmplă pentru că meseria necesită o îndelungată ucenicie, în cele trei tehnici ale declamației, cântului și dansului. De aceea, episoadele pun față în față două sau trei personaje. În rarele momente în care patru personaje apar pe scenă simultan, unul din roluri, deținut de un figurant și nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Inconscient dans l'oeuvre et la vie de Racine (Inconștientul în viața și opera lui Racine). "O supraevaluare a relațiilor de rudenie", ca să reluăm termenii lui Lévi-Strauss, se află la originea conflictului care opune personajele raciniene. Dacă Racine își începe ucenicia în teatru cu Tebaida sau Frații dușmani (La Thébaïde ou Les Frères ennemis), asta se datorează faptului că, în imaginarul colectiv, începând din Antichitate, familia Labdacizilor ilustrează transgresarea interdicției incestului. În Prefață, Racine explică faptul că nu poate să existe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fizică, să fac grafice la analiză, cele mai frumoase grafice! De aceea mi-e teamă acum, am 22 de ani pe care îi voi împlini anul acesta și nu vreau să fie prea târziu pentru pictură, artiștii vechi își începeau ucenicia la zece ani, poate chiar mai devreme intrau în atelierele maeștrilor, Mi-e teamă că mi-am ratat ucenicia și vin prea târziu! În acea duminică după-masă la 16 ani când l-am desenat pe Rada dezbrăcat, în acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ani pe care îi voi împlini anul acesta și nu vreau să fie prea târziu pentru pictură, artiștii vechi își începeau ucenicia la zece ani, poate chiar mai devreme intrau în atelierele maeștrilor, Mi-e teamă că mi-am ratat ucenicia și vin prea târziu! În acea duminică după-masă la 16 ani când l-am desenat pe Rada dezbrăcat, în acea zi când am fost pedepsit pentru nerușinata îndeletnicire, ar fi trebuit să înțeleg, 17 aprilie, mă opresc din citit înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
abia după aceea, puteai lucra pentru bani, dacă aveai norocul să-ți găsești comenzi, era chiar și obiceiul ca meșterul să fie plătit pentru că te învață meserie, dar cum cei mai mulți erau băieți săraci și nu aveau cu ce-și plăti ucenicia, atunci meșterul nu le cerea bani, dar îi punea în schimb la tot felul de munci în propria sa gospodărie, munci ce n-aveau nimic de-a face cu pictura, Se oprește meșterul Luca din povestit pentru a-și face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu meșterul Vasile ne-am făcut datoria și am terminat de pictat biserica, Tace meșterul Luca, încheindu-și povestea, și trage liniștit în piept ultimele fumuri de la țigară, afară noaptea, greierii, pacea necurmată a mănăstirii, Așa mi-am început eu ucenicia la meșterul Vasile, vorbește el într-un târziu, și-n acei ani cât am stat pe lângă el mi-a transmis mie toată știința lui, învățându-mă pe mine tot ceea ce știa, lăsându-mi mie moștenire toate uneltele și cartoanele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-și adune bani pentru ghete, pentru că în iarna următoare nu mai era la meșterul său, nu scrie nimic de plecare, dar spre finalul însemnărilor sale își propune să vină înapoi la meșterul său să-i ceară hârtie de slobozire din ucenicie, ca să poată să se-apuce să lucreze pe cont propriu, ultima parte a caietului copiată de o altă mână cuprinde ordinea firească a scenelor împărțite pe binecunoscutele registre dintr-o biserică oarecare, îmi pare a fi biserica din satul meșterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
așa. De ce a ținut, atunci, criticul Marin Mincu să obțină un roman din materia unei jumătăți de roman (vrem să spunem că, totuși, jurnalul lui M. este și un roman sau, mai exact, un fel de bildungsroman al criticului În ucenicia-i estudiantină)? Un răspuns destul de plauzibil ar fi acesta: Întrucât este mare posibilitatea ca „Jurnalul lui M.“ (Martin, În carte) să fie chiar jurnalul autorului cărții (Marin, În viață), autorul cărții a Încercat să evite expunerea sa În public, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ajuns aici... Augusto tăcea cu ochii în pământ. Mergeau pe Alameda. — Da, Augusto, da - urmă don Avito -; viața e unica învățătoare a vieții; nu există nicio pedagogie mai valoroasă. Înveți să trăiești doar trăind și fiecare om trebuie să reînceapă ucenicia vieții... — Și munca generațiilor, don Avito, moștenirea secolelor? — Nu există decât două moșteniri: cea a iluziilor și cea a dezamăgirilor, și ambele se găsesc doar acolo unde ne aflam adineauri: în biserică. Cu siguranță că te-a adus acolo o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o facă. Pentru a avea mai mare succes în întreprinderile sale, după ce se hrănise din măduva substanțială a literaturii noastre naționale, se scăldase în cele străine, dar cum era o treabă anevoioasă, deoarece nu era înzestrat pentru limbi străine și ucenicia lor ar fi necesitat un timp de care avea nevoie pentru studii mai înalte, a recurs la un remarcabil expedient, învățat de la ilustrul său maestru. Și anume, citea principalele opere de critică și istorie literară care se publicau în străinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cărților de prea multă lumină. Incrustații ovale ornau stinghiile de lemn. În întregime din lemn de nuc, se spunea că ar fi fost lucrarea de absolvire a unui ucenic din atelierul de tâmplărie al bunicului meu patern, care-și încheiase ucenicia cu puțin înainte de căsătoria părinților mei cu o piesă de mobilier ce merita să fie oferită ca dar de nuntă. De atunci, dulăpiorul stătea în dreapta ferestrei de la sufragerie, chiar lângă nișa care-mi aparținea. Sub glaful ferestrei din stânga de la sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de reprezentanții comerciali era o natură veselă și uneori sarcastică, îi plăcea chiar să facă și câte o glumiță, pe care o numea „șotie“:se distra demonstrându-i unuia sau altuia dintre musafiri, de pildă unei prietene din perioada de ucenicie comună la Kaisers Kaffee, absența fiului pierdut în paginile tipărite, înlocuind felia de pâine cu gem din care mai mușcam uneori în timpul unei lecturi prelungite cu o bucată de săpun Palmolive. Cu brațele încrucișate și surâzând, fiindcă era sigură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unchiul Alfons. Pe cel mai mare dintre frați, Arthur, cel pe care mama îl numea fratele ei preferat, l-am văzut ca poet încununat de lauri pentru ca, doi ani mai târziu, să moară de un glonț în burtă. Încă în timpul uceniciei la o filială a Băncii Reich-ului de lângă Hoches Tor - o clădire care a supraviețuit ultimului război și care astăzi slujește, cu toată somptuozitatea specifică epocii întemeietorilor, drept sediu al unei bănci poloneze - un ziar local din Danzig publicase, cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îmi erau atât de evident asociate? Ce alte pierderi mai erau demne de plâns? Ceapa îmi răspunde cu locuri ilizibile: nu mă văd nici ca elev, fie și numai din curiozitate, al vreunui liceu din Köln, nici ispitit de vreo ucenicie. N-am depus nici o cerere la vreun birou de înregistrare pentru refugiații din Est și pentru sinistrați. Ce-i drept, mama mi-a rămas în închipuire ca o imagine neschimbată, lipsa ei însă nu mă durea. Nici urmă de dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu întoarcerea mea acasă, atunci sosirea mea spectaculoasă, când tatăl meu a venit de la muncă încărcat cu brichete de cărbuni și - cum credea el - cu „o veste bună“. „Băiatul meu“, a spus el, „am primit pentru tine o ofertă de ucenicie grozavă. La administrație. Și încă sus de tot, în biroul conducerii. E cald și bine acolo...“ A mai spus încă multe altele, și nu fără mândrie, în plus dintr-o bunătate atentă, dar și fără să cunoască dorințele avântate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
luând cu mine toate timbrele din proprietatea întreprinderii. Vrei să faci din mine un infractor?“ Iar după aceea fiul nerecunoscător a spus la ce anume țintea voința lui personală. Dar ce anume voiam eu, exact? Se poate oare ca abia ucenicia în munca de birou, cu care mă amenința, plin de afecțiune, tata, să le fi conferit dorințelor mele o direcție precisă? Cu un teanc de versuri, și rimate și fără rimă - unele dintre poezii le bătuse la mașină, curat, fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]