3,448 matches
-
marilor sărbători religioase de peste an, de micile noastre „aventuri” pe câmp, când mergeam cu vitele la păscut. Nu puține au fost zilele în care îmi luam maculatorul la câmp, să citesc acolo. Acasă mereu era treabă de făcut. Era de udat, aproape zilnic, grădina mică plină de legume orânduite de mama în răzoare, pe anotimpuri și sezoane, era de udat grădinița plină cu flori, care mai de care mai frumoase, care stăteau înflorite din primăvară, începând cu ghiocei și viorele, până
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
au fost zilele în care îmi luam maculatorul la câmp, să citesc acolo. Acasă mereu era treabă de făcut. Era de udat, aproape zilnic, grădina mică plină de legume orânduite de mama în răzoare, pe anotimpuri și sezoane, era de udat grădinița plină cu flori, care mai de care mai frumoase, care stăteau înflorite din primăvară, începând cu ghiocei și viorele, până târziu în toamnă, terminându-se cu crizanteme, iar fântâna noastră, construită de mult timp de către bunicul din partea tatălui, avea
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
Mă rog pentru toată suflarea-n tăcere. Acasă e toamnă, se scutură norii Ploaia biciuie munții cu codrii-arămii Zăvoaiele-s triste, plecat-au cocorii Și mustul se scurge-n butoaie, din vii. Pâmântu-i secat, dar cu lacrimi amare Bătrânii-l udară în vara ce-a fost; Rămas-au sărmani, sfâșiați crunt de fiare, Copiii-s plecați prin străini, pentr-un rost, Mi-e neamul sărac, cât de tristă e țara Ciocoii cei noi se-mbuibară pe rând Din pântecul ei, i-
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
cer nu vor să mai coboare. Și timpul trece tot mai greu, de când pe prispă nu e soare, iar noi te căutăm mereu, prin casă, în gând și-n pridvoare. Dar nu-ți fă griji, te ascultăm! Și florile-s udate-n glastre și pâinea tot o frământăm, dar ce-i cu lacrimile noastre? Of! câte-aș vrea ca să-nțeleg, căci timpul nu-i o mângâiere, dar astăzi vreau să te întreb: - de ce-am rămas doar cu durere? Eu totuși
AȘTEPT RĂSPUNSUL DE LA TINE... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370535_a_371864]
-
brațe, glastre, servicii de cafea, cofe și căni de vin, tip putinică cu burtă, barza cu pui, cloșca cu pui. Produsele dumnealui sunt lucrate la roata manuală, din pământ de pe malul Oltețului, de la o adâncime de vreo 3 metri, săpat, udat de 3-4 ori, lăsat la dospit 2-3 zile, dat prin malaxor, frământat, curățat de impurități. După ce iau forma vasului dorit, obiectele de lut umed se lasă la zvântat, după care urmează scăldatul, adică se dă fondul cu vopsea naturală, extrasă
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
baza lor din cauza loviturilor. Într-un târziu am terminat de pansat, fata deja dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea șiroie pe obrajii catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca în final să ude perna. Priveam acel trup mlădios, cu fața dreptunghiulară, cu doi ochi negrii, migdalați, vioi, acum obosiți, nasul drept cu nări fine fremătânde, cu buzele pline, frumos conturate, formând o guriță mică. Brațele rotunde , fără a fi grase, se terminau cu
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
cel rău și zgârcit, A-nțeles cine-s străinii Ce la grajd i-a găzduit. Și cu lacrimi de durere, Către iesle alergând Iertare-ncepu a cere De la Blândul său Stăpân Și încă spunând acestea Bătrânul ce povestea Lacrimile-i udau fața Și graiul îi tremura. Voind noi să ne mai spună De-acolo ce s-a-ntâmplat El ne-a zis c-o să mai vină Și în următorii ani. Și mergând el către poartă Îi urmarăm toți tacând, Iar el
MOȘ CRĂCIUN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369354_a_370683]
-
Cine mama-dracului ești bă și ce cauți la mine în casă?” îl luă Niță din scurt, băgându-i în ochi un felinar, să-l vadă mai bine. “-Sunt Ivan, nea Niță, Ivan - hoțul, cel mai mare bandit al Oltenie!” “-Ia’uzi, bă, e Ivan - hoțul. De unde mama-dracului mă știi, bă, tu pe mine cum mă cheamă?” Între timp se strânseseră șapte-opt țărani cu furci și cu topoare în mâini, unii dintre ei în izmene și desculți. Și veneau mereu. “-Te știu
NIŢǍ AL POPII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369483_a_370812]
-
expresie. Prin condiția existențială pusă pe tapet. Este o lecție de poezie în și din tot și nimic transcrisă la superlativ. Începe într-un vârtej metaforic, cu un “peisaj cu tot cu ea” : coamele ei erau aproape de fluturi roz până se făcură ude mov tot ce se poate la adăpare-ntr-o știrbă lacrimă căpia durerea de atâta precum zgomot din zăbale neințeles cât zilele de altminteri de poimâine Reținem acest vers: la adăpare-ntr-o știrbă lacrimă/ căpia durerea de atâta precum
“ALTĂ TRĂSNAIE” DE GENIU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369515_a_370844]
-
clipe de viață Întâmpinați zorile prin deschiderea ochilor, lumina să se poată bucura de privirile voastre. După ce dragostea v-a înfășurat în pulberi stelare, aprindeți dimineața de la flacăra unei lumânări. Ascultați apoi muzica fără cuvinte a zilei ce vine în timp ce udați florile spre a le împrospăta gustul apei și lăsați-le în geam, lumina să le sărute în voie culorile. Deschideți fereastra unei amintiri privind aburul ce se înalță din licoarea ce o sorbiți, veți observa că zborul poate fi însăși
RITUALUL UNEI CLIPE DE VIAȚĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369536_a_370865]
-
Autorului Mi-e dor de-o ploaie despuiată de-o ploaie sexy zău mi-e dor când parcă vin iar din armată la vatră sunt lăsat de-un nor De-o ploaie sexy iar mi-e dor vreau să mă ude pân-la piele să o iubesc și totuși să nu mor cât să-mi răsară-n iarbă stele Vreau să mă ude pân-la piele când parcă vin iar din armată de toată răutatea să mă spele mi-e dor de-o
ÎNTOARCEREA CAPORALULUI GEORGE BACOVIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370617_a_371946]
-
armată la vatră sunt lăsat de-un nor De-o ploaie sexy iar mi-e dor vreau să mă ude pân-la piele să o iubesc și totuși să nu mor cât să-mi răsară-n iarbă stele Vreau să mă ude pân-la piele când parcă vin iar din armată de toată răutatea să mă spele mi-e dor de-o ploaie despuiată De-o ploaie sexy iar mi-e dor să spele moartea tuturor Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: ÎNTOARCEREA
ÎNTOARCEREA CAPORALULUI GEORGE BACOVIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370617_a_371946]
-
Pruncu-Împărat. -Ce poate face-o rândunică? -Să ne aducă primăvara, În suflet o speranță mica Parfum de pomi în floare,seara. -Ce poate face un bob de grâu? -Un bob de grâu? Să crească mare Pe o câmpie lângă râu Udat de ploi, încălzit de soare. -Ce poate face pentru tine O mamă cu-adânci simțăminte? -O mamă? În inima ei ține Blandețea,dragostea-i fierbinte. -Dar, tu,eu...noi ce putem face Ca lumea mai bună să fie? -Noi? Să
ÎNTREBĂRI de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370668_a_371997]
-
acela e începutul vieții noastre. Impresionante sunt poeziile scrise de un om cu o frumoasă carieră în armată: Am fi putut desigur să facem multe cele Sau aici pe pământ sau chiar pe lângă stele Să facem o fântână și să udăm grădina, Să scriem poezii, să vânturăm lumina.” ( Am fi putut-Costache Năstase) Vise târzii versuri volumul 2 ~ 8 ~ Cel mai greu îi este omului să iubească și să moară. Autorii volumului ”Vise târzii” ne reamintesc cât de greu îi este omului
” VISE TÂRZII” VOL 2- VERSURI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370732_a_372061]
-
unui copil, dar și acestea sunt înfrumusețate mai tot timpul cu buchete de flori oferite persoanei dragi, gest care nu poate decât să-i umple oricui sufletul de bucurie la primirea lor. Până ajungeam și eu în grădină, domnia sa le uda, plivea, dar mai ales le fotografia și admira. Doamna Bonte mă aștepta cu o ceașcă de cafea fierbinte, bine aromată și o bucățică de ciocolată belgiană, recunoscută în Europa prin calitatea sa deosebită. Mulțumindu-i, luam cafeaua și coboram în
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370754_a_372083]
-
coboram din camera mea de la etaj, pe domnul Zaharia îl găseam cu aparatul de fotografiat atârnat de gât trebăluind printre straturile sale cu frumuseți incomensurabile, sau, pur și simplu admirându-le și fotografiindule. Era un adevărat ritual. Le vorbea, le uda și cunoștea orice mișcare din grădinița care nu avea mai mult de două sute de metri pătrați. Prevedea când își va deschide petalele fiecare boboc și era gata să imortalizeze în imagini fotografice acest moment memorabil. Am fost și eu martorul
FESTIVALUL FLORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370753_a_372082]
-
nu uită,iată! Un adevăr necontestat; Smeriți voi vă duceați la Poartă, Cu capul în pământ plecat. În țară noi suntem stăpânii! Doar trădătorii vă slujesc, Ca iar să umiliți românii, Ce v-au primit și vă hrănesc.. Acest pământ udat cu sânge, Și apărat de-ai mei străbuni. Ardealul meu, nu va ajunge, Nicicând o șatră pentru huni! Trădătorii ce-și vând conștiința, De ce-au uitat pe ai lor străbuni, Ce au murit păstrând credința, Uciși de neamul ăst
ISTORIA NU UITĂ! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369761_a_371090]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > UMBRA Autor: Mihai Manolescu Publicat în: Ediția nr. 1669 din 27 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Te-am zărit într-o zi la fereastră, Când udai, delicat, trandafirii Și-am sperat ca privirea-ți albastră S-o-ntâlnesc ca pe-un semn al iubirii. Te-am zărit într-o zi în mașină, Alergând parcă timpul să-l prinzi Și-am sperat ca-ntr-o clipă nebună
UMBRA de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369780_a_371109]
-
Și soarele cu o dalbă cunună. Spune, iubite, de ce tu nu vezi, Atâtea culori ce se oglindesc în pupile?... Și de ce nu mai vrei să mai crezi Că iubirea e unică-n lume? Clu Napoca, 23 iulie 2015 Lacrimi Lacrimi udă pleoapa cerului din noi... Se aud pașii unei singurătăți Care flutură în zare marama Ca un semn al unui plânset Ce bate la ușa necunoscutului. - Lasă viața să-și urmeze cursul! susură râul păcii... Ploaia binecuvântărilor veni-va Ca un
NETĂCERI IN POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369777_a_371106]
-
Ababii mamî, niști răi, mamî, da’ tu nu m-ai ascultat, mamî... Iacă-te ci ț-o făcut, mamî!” Emanuela, privind femeia din fața ei, nu-și putea stăpâni lacrimile. Se apropie de ea, scoase sticla cu apă din geantă, își udă mâna puțin și dădu cu ea umedă pe fața femeii ștergându-i lacrimile, apoi, îi dădu să bea puțină apă. Puse sticla deoparte, pe măsuța mică din hol, apoi, întorcându-se tăcută către femeia dărâmată de durere, îi prinse mâinile
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
geamuri, Se joacă în ferestre: Pic, Pic, Pic. Un strop gingaș, fragil și-atât de mic, Cum sunt bobocii-nmuguriți pe ramuri. Cum picătura e-n ocean nimic, Iar ploaia-și nalță pânzele ca flamuri Și plânge cu-ale sale ude neamuri, Eu, de durerea ei nu mă dezic. Când apele-și desface-n curcubeie Și în havuz țâșnind, arteziene, Găsim în ploaie suflet de femeie Și-n neguri unduioase sânziene, Care dansează-n vals de orhidee, Prin picăturile ce cad
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
sat. Suntem puțini dar amintiri sunt multe, suntem adulți și totuși tot copii; se pleacă crengile încet, să ne asculte poveștile trăite-n zori de zi. Și ziua scade și se face seară și frunzele reintră în extaz; timpul își udă pana-n călimară și ne pictează riduri pe obraz. Teuzul curge liniștit, ca anii, pe lângă noi, urmând aceeași lege, iar noi părem haiduci de piatră, stranii și doar bătrânul carpen ne-nțelege. Referință Bibliografică: În jurul focului / Florin T. Roman : Confluențe
ÎN JURUL FOCULUI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368203_a_369532]
-
așa ceva nu fac, Eu din curtea mea nu fur, Pe cățeii mei mă jur! Iar a dumneatale Țușcă, Face nani -aici în cușcă. Prin iarbă s-a rătăcit Și la mine-a poposit, Că roua era prea mare Și-a udat-o la picioare. Am crezut, că s - a-ncălzi.. Dar acum n-o pot trezi. 12.-Mulțumesc Grivei-stăpâne, Pentru, că ești un bun cîine. O strig pe Țața încoace Să ți se-nchine cu pace 13. Rața și-a cerut
CEARTA de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368211_a_369540]
-
iubire, pentru că Bucovina nu a avut și nu va avea pe cine să îndrăgească mai mult. Și azi, Sofia Rotaru e o sită a sufletului prin care trece glasul, separându-se ca aurul. Și azi, pragul casei sale părintești e udat de roua amintirilor, și azi trandafirul zâmbește la umbra ei, iar vântul stă și tace să o asculte, și nu are trup să o ridice, nici brațe să o strângă, numai aer să-i împrăștie părul, să-i lunece pe
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > CÂND Autor: Mihail Coandă Publicat în: Ediția nr. 2325 din 13 mai 2017 Toate Articolele Autorului când câte au mai rămas nespuse, de ai trimis ploaia să le ude, ploaia venită din alte ploi, ruptă din dragoste, din noi. scriai totul într-o scrisoare, mi-o trimiteai pe Caru-al Mare, ți-aș fi sorbit cuvinte, șoapte, ne-am fi iubit din prima noapte. câte-s de spus și timp
CÂND de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362635_a_363964]