2,479 matches
-
alta. Răspunsurile nu sunt întotdeauna mulțumitoare, chiar și atunci când sondăm faptele bune. Spiritual, omul a câștigat de fiecare dată o experiență nouă. Iluminismul, cu ideile sale de înălțare, a fost cutremurat de o mare revoluție, la fel cum Renașterea, cu umanismul ei atotcuprinzător a fost zguduită de o reformă religioasă și de o criză de conștiință. Este adevărat că fenomenele în sine generează o Kulturgeschichte der Neuzeit. Prin urmare, e suficient să beneficiem de concluzii, spre a promova alte idealuri, fără
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
colo în societatea medievală sau putem coborî până în Antichitatea romană sau chiar mai departe. Nu aceasta este însă problema principală a evoluției umanității în epoca tranziției de la medieval la modern. Diminuând factorul religios, dimensiunile verticale și orizontale ale Reformei și Umanismului, Dankanits (la fel ca A. Oțetea, Renașterea și Reforma, ediția I, București, 1941, ediția a II-a, București, 1968) nu sesizează că în spatele multitudinii de cărți culturale, filosofice, literare, muzicale editate în Occident sau pe teritoriul Transilvaniei se află un
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
perspectives protestantes”, pp. 207-222. Vezi Nicolaus Olahus, Corespondența cu umaniștii batavi și flamanzi, cuvânt înainte, antologie, note și bibliografie de Corneliu Albu; traducerea textelor din limba latină de Maria Capoianu, Editura Minerva, București, 1974. Levinus Ammonius (1485-1556), călugăr, admirator al umanismului și al personalităților din epocă. Nicolaus Olahus către Levinus Ammonius, în N. Olahus, op. cit., pp. 23-24 și Ammonius către Olahus, Ibidem, p. 16. Monografia lui Huizinga, Erasm, scoate în evidență gândirea lui Erasmus care a găsit un ecou imens și
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
muntean, de unde se întorcea cu sentimente ostile Bisericii Române”. Pentru disputele interconfesionale ale acestei perioade vezi și Cleobul Tsourkas, „Les premières influences occidentales dans l’Orient orthodoxe”, în Balcania, VI, 1943, pp. 333-356. Virgil Cândea, Rațiunea dominantă. Contribuție la istoria umanismului românesc, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 67. Konrad Onasch, Civilizația marelui Novgorod. Istoria culturală a unui vechi oraș rus și a ținutului lui de colonizare, în românește de D. Marian, Cuvânt înainte de Dan Zamfirescu, Editura Meridian, București, 1975; vezi capitolele
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Romanului Troadei”), înțelesuri pierdute (În jurul „Alexandriei”. „Paștele blajinilor” și altele, O străveche formulă de exorcism în descântecele noastre, Sfinții-medici în graiul și folclorul românesc), mecanismele gândirii mitizante (Dunărea, fluviu al Paradisului), străvechi credințe (Trei probleme folclorice și aspectele lor românești). Umanismul, rod al formației de clasicist, dar și opțiune spirituală, este afirmat cu un patetism particular și este fundamentul întregii sale activități. B. definește poporul nostru ca pe unul creator de civilizație (Cântece istorice ungurești despre români, Românii în civilizația vecinilor
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
Naum, Cluj, 1973. Repere bibliografice: N. Iorga, Un erudit și un suflet ales, GT, 1922, 1 ; [Vasile Bogrea], SDM, 1926, 39-40; Sextil Pușcariu, Vasile Bogrea, DR, 1924-1926, partea II; Cezar Cristea, Vasile Pârvan și Vasile Bogrea, București, 1934 ; Adrian Marino, Umanism și erudiție, TR, 1971, 28; Mircea Eliade, Memorii, I, îngr. Mircea Handoca, București, 1991, 329-330; Dicț. scriit. rom., I, 308-310. S.C.
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
critica orașului (a civilizației urbane), socotit „locul înstrăinării”, cetatea în care domină străinul, decadența și corupția. Această atitudine ar fi specific ardelenească (deși nu lipsește nici la scriitori din alte regiuni românești): „Ceea ce în sensul cel mai larg putem numi umanismul transilvan își are originea în acest atlas al satului. Transilvania și-a descoperit curând o vocație profetic-didascalică; ea a devenit o provincie pedagogică tocmai pentru că a păstrat o legătură recunoscută cu acea matcă a valorilor care este satul. Dascălul ardelean
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
catedră în 1963; funcționează aici până la pensionare. Membru a șase academii străine (Romă, Pescara, Salerno ș.a.), a trei societăți de studii clasice (Rio de Janeiro, Berlin și Varșovia) și președinte al societății „Ovidianum”, este director științific al publicației „Quaderni dell’ umanismo” (Romă) și conduce, la București, revista „Ausonia”. Clasicist de structură lansoniană, B. își va localiza eforturile istorico-literare în aria literaturilor greacă și latină, cu o anume preferință pentru cea din urmă. Exclusivitatea spațiului abordat indică un reflex firesc al fizionomiei
BARBU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
Descartes, B. Spinoza, M. de Montaigne, I. Kantă. Un moment important este ce al introducerii terapiei morale În practica medicală. Ea este inaugurată de Ph. Pinel, care o aplică bolnavilor psihici, constând dintr-un tratament medical fundamentat pe principiile unui umanism moral. Cel mai important și mai interesant studiu de psihiatrie morală și, respectiv, de psihoterapie morală Îl datorăm lui H. Baruk, care este și unul dintre principalii inițiatori ai curentului reprezentat de umanismul psihiatric. Pentru H. Baruk, „studiul omului fizic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
un tratament medical fundamentat pe principiile unui umanism moral. Cel mai important și mai interesant studiu de psihiatrie morală și, respectiv, de psihoterapie morală Îl datorăm lui H. Baruk, care este și unul dintre principalii inițiatori ai curentului reprezentat de umanismul psihiatric. Pentru H. Baruk, „studiul omului fizic nu poate fi separat de studiul omului moral”, teză fundamentală, pe care acesta o preia de la A. Morel și o dezvoltă. Nebunia nu este numai o stare de tulburare psihică, ci și una
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a-și regăsi condiția originară a ființei morale. Idealul moral este dat de perfecțiunea sufletească și morală interioară, condiție a Binelui, Aceasta va face ca omul să se apropie de arhetipul suprem și astfel, să devină propriul său stăpân. 35 UMANISMUL CA DOCTRINA PSIHOMORALĂ Cadrul general Prin intențiile sale, doctrina umanistă se dorește a fi o viziune generalizată despre om, despre natura, semnificația și destinul acestuia. În centrul său se află persoana umană, care concentrează toate problemele sale. Încă de la Erasmus
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoană, iar centrul vieții morale se Întemeiază pe ideea de persoană. În fapt Însă, persoana nu este o idee teoretică sau o normă abstractă, ci ea corespunde plenitudinii concrete a vieții (N. Berdiaevă. Afirmarea și semnificația umanului Dacă În centrul umanismului se află persoana umană, iar aceasta este prin natura ei o ființă a contrastelor, putem considera umanismul ca o doctrină a persoanei sau ca pe o construcție utopică despre persoană, care caută să o idealizeze? N. Berdiaev răspunde la această
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o idee teoretică sau o normă abstractă, ci ea corespunde plenitudinii concrete a vieții (N. Berdiaevă. Afirmarea și semnificația umanului Dacă În centrul umanismului se află persoana umană, iar aceasta este prin natura ei o ființă a contrastelor, putem considera umanismul ca o doctrină a persoanei sau ca pe o construcție utopică despre persoană, care caută să o idealizeze? N. Berdiaev răspunde la această Întrebare cu argumentele antropologiei creștine, conform căreia „omul este o ființă creată de Dumnezeu, o ființă liberă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
concentrată, natura antropocentrică a persoanei care, Înfruntând suprarealitatea, vrea să se substituie acesteia. Dar, prin aceste eforturi, atât eroicul, cât și tragicul nu fac altceva decât să ilustreze În mod exemplar umanul. Se poate trage de aici o concluzie asupra umanismului? Da. El reprezintă o doctrină filosofică și morală care caută să explice omul Într-o formă exemplară, o depășire a condiției persoanei În lume, dar și dincolo de aceasta. Este o proiecție a acesteia În planul ideal, În care persoana se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
măsura tuturor lucrurilor”. Această concluzie la care am ajuns ne obligă să căutăm semnificația valorică În izvoarele ancestrale, mitologice, dar și filosofico-morale ale acesteia. Originile prometeice ale umanului Cele expuse mai sus privesc ideile și originile intelectualiste și culturale ale umanismului. Acestea caută să explice concepția umanistă care Își are rădăcinile În aspirațiile spirituale ale supraeului, pe care le regăsim exprimate În două sensuri: În sens mitologic, așa cum sunt ele concentrate În mitul prometeic, și În sens filosofico-moral, așa cum sunt ele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Producându-și mijloacele de trai, și-a asigurat ziua de mâine; a găsit mijlocul de a scăpa de bolile cele mai crude; moartea este singurul rău față de care nu poate lua nici o măsură”. Elogiul omului este o sinteză morală a umanismului clasic. El cultivă ideea valorii supreme pe care o incarnează persoana umană, atât ca ființă În sine, cât și ca aspirații. O permanentă luptă Între „a fi” și „a deveni”. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Adam, M. Le sentiment du peche. These
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ediții din Odiseea și Iliada, de scrierile lui Titus Livius, Vergiliu, Horațiu, Ovidiu, alături de ale altor scriitori antici și moderni. Din preocupările lui fac parte disputele teologice și filosofice, dar și discuțiile despre geografia și istoria pământurilor locuite de autohtoni. Umanismul lui C., ca și acela al altor învățați români, este civic. Țelul scrierilor sale nu este de a arăta întinderea culturii autorului lor, ci de a dovedi adevăruri despre istoria și dreptul țării. În Istoriia Țării Rumânești, întru care să
CANTACUZINO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
III, 263-272; Corneliu Dima-Drăgan, Biblioteca unui umanist român: Constantin Cantacuzino Stolnicul, pref. Virgil Cândea, București, 1967; Corneliu Dima-Drăgan, Livia Bacâru, Constantin Cantacuzino Stolnicul (Un umanist român), București, 1970; Virgil Cândea, Stolnicul între contemporani, București, 1971; Petru Vaida, Dimitrie Cantemir și umanismul, București, 1972, passim; Mario Ruffini, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, tr. D. D. Panaitescu și Titus Pârvulescu, pref. Virgil Cândea, București, 1973; Al. Duțu, Umaniștii români și cultura europeană, București, 1974, passim; Virgil Cândea, Rațiunea dominantă. Contribuții la istoria umanismului românesc
CANTACUZINO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
și umanismul, București, 1972, passim; Mario Ruffini, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, tr. D. D. Panaitescu și Titus Pârvulescu, pref. Virgil Cândea, București, 1973; Al. Duțu, Umaniștii români și cultura europeană, București, 1974, passim; Virgil Cândea, Rațiunea dominantă. Contribuții la istoria umanismului românesc, Cluj-Napoca, 1979, passim; Dicț. lit. 1900, 142-147; Radu-Ștefan Ciobanu, Pe urmele Stolnicului Constantin Cantacuzino, București, 1982; Velculescu, Scriere, 96-111; Mazilu, Vocația, passim; Mazilu, Recitind, I, passim; Dumitru Velciu, Miron Costin. Raporturile literare cu contemporanii și posteritatea sa istoriografică, București
CANTACUZINO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
apropierea de prezent. Structura cărții, scrupulul „științific”, ispita informației enciclopedice fac manifestă influența lui D. Cantemir (văzută ca un repertoriu „prețios” de date, Istoria... avea să-i sugereze lui N. Iorga o replică, târzie și valahă, la Descriptio Moldaviae), după cum umanismul stolnicului Cantacuzino rodește în discursul ce reface pertinent, concis, argumentația privind originea daco-romană a poporului și evoluția, în plan istoric și lingvistic unitară, pe teritoriul celor trei state românești. Păstrând formal anonimatul asupra cărturarului pribeag, scrierea se va difuza în
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
recunoaștere a contribuției aduse la istoria tradiției culturale libaneze prin descoperirea și valorificarea artei melkite; primește Premiul Academiei Române pentru ediția operei lui Cantemir, Sistemul sau Întocmirea religiei muhammedane (1977), Premiul Muzeului Literaturii Române pentru volumul Rațiunea dominantă. Contribuții la istoria umanismului românesc (1979) și Ordinul „Sf. Sehat și Mesrob” (Erevan, 1996). C. debutează cu versuri și recenzii în „Revista Colegiului Național «Sf. Sava»”, pe care o și conduce în 1943-1944. Preocupările și contribuțiile sale sunt variate, mergând de la identificarea de manuscrise
CANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
București, 1967; Les Icônes melkites, Beirut, 1969; Stolnicul între contemporani, București, 1971; Dimitrie Cantemir (1673-1723), București, 1973; Ateneul Român (în colaborare cu Ion Zamfirescu și Vasile Moga), București, 1976; Muntele Athos. Prezențe românești, București, 1978; Rațiunea dominantă. Contribuții la istoria umanismului românesc, Cluj-Napoca, 1979; Prezențe culturale românești: Istanbul, Ierusalim, Paros, Patmos, Sinai, Alep (în colaborare cu Constantin Simionescu), București, 1982; Prezențe culturale românești: Austria, Belgia, Elveția, Franța, RF Germania, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, București, 1984; Prezențe culturale românești: Bulgaria, Iugoslavia, Grecia
CANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
șaptezeci de ani, Îl vedeam des. — A, Înseamnă că ați trăit la Londra. — Da, În Woburn Square lângă British Museum. Făceam plimbări cu bătrânul. Pe vremea aceea propriile mele idei nu erau mare lucru așa că le ascultam pe ale lui. Umanism științific, credința Într-un viitor emancipat, În bunăvoința activă, În rațiune, În civilizație. Nu erau idei populare la acel moment. Bineînțeles că avem civilizație, dar avem așa o aversiune față de ea. Cred că Înțelegeți ce vreau să spun, profesore Lal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la Pitești, ci medic specialist. M-am întors la liceu. Toată carnea mea tremura, mă zgâlțâiam ca lovită de epilepsie. Am strâns din dinți, mi-am aruncat apă pe față și am intrat la a XII-D să le predau lecția: „Umanismul socialist”. Nu are importanță în acest moment că eu le făceam pur și simplu filosofie și tăceam jenată despre doctrina oficială. „Umanismul socialist” era o contradicție în termeni. Cum să fie ceva absolut colectivist un umanism? Important e că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din dinți, mi-am aruncat apă pe față și am intrat la a XII-D să le predau lecția: „Umanismul socialist”. Nu are importanță în acest moment că eu le făceam pur și simplu filosofie și tăceam jenată despre doctrina oficială. „Umanismul socialist” era o contradicție în termeni. Cum să fie ceva absolut colectivist un umanism? Important e că în acea zi am experimentat intrarea regimului totalitar în lenjeria mea intimă și, prin ea, în mica mea demnitate de femeie. Mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]