2,033 matches
-
circulau în aceeași direcție cu noi și două în direcția opusă. La început, Toni făcea pași mari și grăbiți, trăgându-mă după el. La un moment dat s-a oprit brusc, mi-a șters transpirația de pe frunte cu degetele lui umflate ca niște dopuri și mi-a zis: „Am uitat. Sorry.” Mi-a luat din nou mâna, dar acum călca rar și greu, ca și mine. Mi-a plăcut că Toni spusese sorry, părea că între noi se petrecuse un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
apoi în sufragerie s-a stins lumina și tata a venit la culcare. DESPĂRȚIREA Bunica a ieșit din bucătărie. Când a dat cu ochii de mine, s-a apropiat întinzând amândouă brațele. Purta ochelari cu lentile groase, avea încheieturile degetelor umflate ca niște noduri și toată pielea acoperită de zbârcituri. Fața ei strălucea de zâmbet. Pe când mă îmbrățișa, eu am furișat o privire spre ceasul micuț pe care bunicul i-l adusese din călătoria lui în Elveția, în anii treizeci. Căutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
gura, proasto, vei regreta că ai râs de mine. Le trimit repede pe amândouă sus, la orele de pregătire pentru naștere, apoi plec să o caut pe fata cea nouă, care venise cu o zi în urmă, părinții o aduseseră umflată toată în bătaie, nu vrem să mai auzim de ea și nici de bastardul arab din burta ei, urlaseră ei, o găsesc dormind în pat, o privesc tristă, primele zile aici sunt cele mai grele, despărțirea de tot ceea ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca doi struguri nelegați de ciorchine, care se împrăștie prin farfurie, își întoarce privirile de la mine și pleacă în camera ei, eu mă ridic greu, mă doare întreg corpul, ca și când aș fi petrecut toată noaptea luptându-mă, fața îmi este umflată, am gura uscată și amară, vreau numai să dorm, să o trimit la școală și să mă întorc în pat, dar încă nu s-a îmbrăcat, stă pe pat în pijama, o copilă deja mare, înconjurată de ursuleți și clovni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
peste tot, la serviciu ne-au spus că nu ai ajuns, iar acasă nu răspundea nimeni, și eu murmur, am avut câteva lucruri de făcut, dar privirea ei inchizitorială și întunecată îmi cercetează batjocoritoare părul în dezordine, rochia decolorată, ochii umflați, mă chircesc sub privirea ei, e atât de clar că fusesem părăsită noaptea trecută, că sunt o femeie fără bărbat, că sunt o femeie fără dreptate, oricine mă poate umili. Hai, Noghi, să mergem acasă, îi șoptesc eu pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
face pe ei să râdă, pe mine nu mă face, eu mă apropii de ea, ce te face pe tine să râzi, Noghi? Și ea spune, asta mă face să râd, și arată spre casa noastră frumos aranjată, spre baloanele umflate, gata să explodeze, către farfuriile cu gustări și colțurile pline de muzică, dar hohotele ei de râs se transformă deja într-o tuse seacă, ca un lătrat, îi întind un pahar cu apă, o ajut să bea, pentru că îi tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întâmplat fetei, au făcut investigații serioase în ceea ce mă privește și au aflat de problemele mele psihice. Prietena mea auzise că, într-o zi - era bineînțeles ziua cu pricina - fata s-a întors acasă, după ora de pian, cu fața umflată și cu buza crăpată și plină de sânge, cu nasturi lipsă la bluză și cu lenjeria de corp sfâșiată. Poți să crezi? A făcut toate acestea ca să-și susțină povestea, bineînțeles, poveste pe care mama ei a trebuit să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și intră în stare de șoc; apoi începe să plângă încetișor. —Finn, ești întreg? îi spun eu, luându-l de mână. Parcă mi-a dat cu spray paralizant, zice el, deschizând cu mare greutate ochii, care sunt foarte roșii și umflați. —Vai, Finn... O să-mi revin, zice el. Doamne, asta e ultima oară când mai calc prin nenorocitele astea de suburbii. Se lasă greu pe umărul meu, iar eu îmi petrec brațul pe după mijlocul lui, ca să-l susțin mai bine. —Daisy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dă euroi! C’ești nebun!? Dintr-odată Baronu’ se umflă și plesnește împroșcând pereții cu mațe și fiere: nimeni nu-și mișcă găoaza din sală! toți vine cu gențile la control! Vânzoleală proteste înăbușite bagaje violate. Cei mai vechi, mai umflați, își fac seriile la o parte. Li se fâlfâie de fierberea din jur - încă mai râd pe seama Baronului. Își fac seria, se ridică, se admiră din mers în oglindă ori pur și simplu se holbează fără jenă la zbârliturile cărnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se uită mai bine vede că portofelul are în interior o dungă verde. Al lui era doar negru. Muci! Frate, scuze frate, să mor eu dacă am vrut. Uite portofelu’. Știi cum e când te fac ăștia la buzunare... Câțiva umflați îl înconjoară pe individul cu o urmă de bocanc pe față: du-te, bă, la poliție. E aici aproape o secție, la parterul căminului. Nu fi fraier. E cretin Stripăru’ ăsta... Omul ezită, îngaimă: lasă, mi-am luat-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în dormitor. Prin ușa de lemn masiv răzbătea ciocnitul paharelor și farfuriilor, câte un râs înfundat sau vreun un sforăit. Sabina plângea lângă mine, încetișor. Am încercat s-o consolez luând-o în brațe! I-am strâns în palme sânii umflați. Plânsul i s-a schimbat în icnete, apoi în gemete... Miercuri la prânz, sicriul descoperit a fost urcat pe platforma unui camion. În jur fuseseră clădite coroanele funerare, cu panglici pe care se promitea veșnica neuitare. Convoiul negru mergea în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prost ești! Apoi, în șoaptă: nu mi-a venit ciclul, sunt însărcinată. Imposibil, doar te-am protejat! Și eu am zis la fel, dar uite că mi s-au umflat sânii și am niște pofte teribile. Gândul la sânii ei umflați mă face să-mi pierd o clipă capul, dar îmi revin repede. Ce mă fac? Dacă mă atinseseră blestemele lui madam Ciolpac, pentru că o lăsasem să aștepte în gară cu valiza doldora de bani? Viața mea era încheiată. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și dracu' mai știe a ce. Domnișoara are peste șaptezeci de ani și nu depune nici un fel de efort vizibil, ca să-i ascundă. Ține cură moderată de slăbire și nu se vaită de nimic, poate doar de picioarele monstruos de umflate, otova de la genunchi la glezne, deformate și mâncate încet, inexorabil, de ulcerații varicoase deschise, care supurează discret, dar continuu, puroiul rezultat închegându-se, ici și colo, în insule neregulate, cu cruste roz-gălbui, mustoase, ce răzbat pe sub prețioasele feșe și bandaje
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
jos, vă rog eu, raționează Apostatul. Mi se pare mie ori Lucicuță arată ca și cum s-ar fi expandat, ei? zice Dănuț, inspirînd cu voluptate aroma țigării mentolate aprinse, din pachetul de-abia șterpelit, de la Șobolan. Și mie mi se pare umflat! îl confirmă Avocatul, frecându-și preocupat asperitățile încolțite pe alocuri, ale bărbii cărunte, nerase. O fi de la căldură. De la gazele din burtă. Ca la colita de putrefacție, își dă Crocodilul, savant, cu presupusul. Dacă-i pe-așa, mâine la ziuă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o chestiune diversă, anecdotică, voi mai aminti și că, la o săptămână după ultimul cutremur, a murit de septicemie galopantă bătrâna și bogata Domnișoară R., care locuia de mai multă vreme singură. Gurile-rele insinuau că practica goetia... Basme! Hoitul său umflat, a fost descoperit de muncitorii de la patiseria din subsolul clădirii, exasperați de mirosul putrid, de nedescris, ce se răspândea potopitor, din apartamentul de lux al septuagenarei. *** Este oficial! Parchetul a dispus începerea urmăririi penale, contra pacientului din rezerva nr.3
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
departe, stârnind veselie împrejur: ― S-a încins moșul, fraților, nu-i fie de deochi! Ignat Cercel bâlbâi îngrijorat: ― Ia vezi, Trifoane, să nu te pomenești cu boierul că te... Când reapăru Miron Iuga cu pușca în mână și cu ochii umflați și roșii ca cepele, fu întîmpinat cu un murmur de mirare și de nemulțumire. Bătrânul se opri la trei pași de Trifon Guju, unde fusese adineaori, și porunci fără să mai țipe, dar mai apăsat și cu o voce grea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cu ultimele apăsă pe clapă. Ușa nu se deschise. Văzu că nu acționase comanda bună. Rezemată de perete, cu picioarele tremurând istovite, mai făcu o încercare, cu plămânii aproape goliți de aer. În hubloul ușii apăru o figură. Era distorsionată, umflată și totuși, vag familiară. Ripley parcă o cunoscuse cu mult timp în urmă. Cineva, care, dacă-și aduce bine aminte, se chema Lambert. După care, epuizată, alunecă ușor. Un gând scurt și vag de amărăciune și de furie... Să eșueze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
râme și larve, de smoală și chit proaspăt. Parcă ne înnebunea, înarmați cu pistoale cu apă, mascați cu cartoane creponate de la depozitul de mobilă, pe care le coloram acasă făcîndu-le cât mai înspăimîntătoare, cu colți rânjiți, ochi holbați și nări umflate, ne fugăream prin canalele întortocheate, văzând deasupra doar o fâșie de cer, care se întuneca pe măsură ce timpul trecea. Când, dând colțul, nimeream nas în nas cu un dușman, răcneam și tăbăram unul pe altul, zdrelindu-ne și rupîndu-ne maieurile tetra
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mov sau liliachii scânteietoare. Își șterse cu un prosop apa de pe piept și pântece, care îi făcuse pielea de găină. Pe ușă, umflat și înnegrit de umezeală, se afla un abțibild înfățișînd un profil trandafiriu de femeie cu niște plete umflate hiperbolic și împărțite în șuvițe mergând în degrade: un roșu sângeriu, urmat de roșuri mai diluate, dând impresia unor vopsele acrilice. Imediat sub bustul cambrat al femeii scria cu litere subțiri CRISAN SHAMPOON. Barba era gata. Mai rămânea mustața, o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în holul mare spre care dau toate camerele. Nu cred că mai era cineva, și în cameră plutea un aer roșu-închis, o înserare de o tristețe dizolvantă. Pe perete, o ușă uriașă, de cel puțin cinci metri înălțime, stacojie și umflată de bătrânețe. Eu stăteam pe pervazul unei ferestre și mă uitam în susul străzii după Gina, care întîrzia. Afară era la fel de trist: același aer roșu prin care treceau tramvaiele ca printr-o ceață. Ușa scorojită mă obseda. Când mi-am dat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în piele. Se opri o clipă, apoi îl împinse din nou, până se auzi un mic trosnet. Elisabeta gemu într-un fel ciudat, aproape senzual, și apoi începu să suspine. Sora detașă repede acul de seringă, tocmai când din capătul umflat al acestuia începu să țâșnească, în stropi aurii, lichidul cefalorahidian, pe care îl colectară într-o eprubetă scânteietor de curată. Fata gâfâia și gemea din ce în ce mai tare, până când, la scoaterea, tot cu efort, a acului, țipă răgușit. O mai ținură arcuită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ceva și imediat se amorezase de mine. Mă știa din facultate, îmi citise niște povestioare prin reviste și mă considera, cum ținea mereu să-mi spună, un mare nu știu ce. N-am luat-o nici o clipă în serios. Era o fată-buldozer, umflată, cu ochii încercănați, cu un minunat păr negru. Țicnită până la Dumnezeu. Când se simțea fericită, era un spectacol: cânta și striga pe drum, mă strângea în brațe gata să-mi rupă oasele, mă mușca de obraz până la sânge. După întîlnirile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
reședința mea aproape permanentă. Băteam acolo de pământ o minge mare și vărgată cu portocaliu, azuriu și roșu ca purpura sau mă uitam, minute în șir, printre zăbrelele acoperite de iederă, la capul vulturului, al cărui ochi, cioc cu nările umflate, precum și fiecare fulguleț care-i acoperea creștetul erau cizelate migălos în metalul ruginiu. Când, după ore de legănat păpuși și de cântat de una singură, în plin soare, intram în casă, păstrând încă în ochi reflexele scânteietoare ale iederei, camerele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era curată și liniștită, celeilalte îi curgea mereu nasul și, dacă-i spuneai să-și scoată batista, se supăra, își lua păpușa și pleca acasă. Ada se uita lung după ea. Avea cârlionți cafenii, strălucitori, și ochi triști, cu pleoape umflate. Mai stătea puțin cu noi, dar pleca apoi și ea după soră-sa, căci nu suportau să stea despărțite. Țigăncușa, Garoafa, le drăcuia printre dinți, fiindcă uneori gemenele veneau de dimineață la poarta ei și începeau să strige "Garoafa-scroafa" până
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de curcă, acea "piatră minunată ce nu este-n lumea toată" din jocurile noastre. Ne-am mai ploconit în fața Reginei vreun sfert de oră, dar toanta nu ne dădea nici un ordin, nici o poruncă, stătea cu gura rânjită și cu gușa umflată, cu coroana pe-o ureche, de mai mare mila. Părea o bucătăreasă travestită în regină. Ne-am împrăștiat până la urmă pe la casele noastre, după ce-am însemnat locul cu o cracă în care am agățat o fâșie de satin mov
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]