996 matches
-
Apare, mai ales, În familiile haotice. Bloomquist și Schnell, 2002, oferă următoarea definiție comportamentului agresiv: producerea unor daune sau prejudicierea uneia sau mai multor persoane. Conform Dicționarului de Sociologie (1993) agresivitatea reprezintă un „comportament verbal sau acțional, ofensiv, orientat spre umilirea, minimalizarea și chiar suprimarea fizică a celorlalți”. Agresivitatea are diverse definiții, putând fi abordată din perspectivă psihologică, sociologică, religioasă etc. S-a generalizat credința că agresivitatea are doar forme active, Însă nu mai puțin distructivă este cea pasivă, manifestată prin
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
trăiesc peste patru sute de făpturi prostite, leneșe, isterice și sterpe... Femeile aveau față de clienți o indiferență amestecată cu dezgust și ură. Și-au pierdut feminitatea, dar le-a rămas instinctul cochetăriei și se străduiau să placă, simulau dorința pentru că sufereau umiliri înjositoare din partea patroanelor, portarilor, polițiștilor, clienților. Nu de puține ori se antrenau în scandaluri, în orgii, făceau crize de gelozie. Când una dintre ele trecea printr-un impas, când era jignită și umilită, celelalte se solidarizau cu ea. Toate aveau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ca sumă a scorurilor de la cele 7 forme de violență. După cum se poate observa din tabelul de frecvențe ale formelor de violență în eșantionul analizat (Tabelul 102), între parteneri cea mai frecventă formă de violență este cea verbală: insulte, înjurături, umilire etc. (3,6% Des și 23,8% Din când în când). Tipuri de violență în cuplu Niciodată Din când în când Des Total Insulte, înjurături, umilire 72,6 23,8 3,6 100 Obligarea la raporturi sexuale sau fantezii sexuale
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
102), între parteneri cea mai frecventă formă de violență este cea verbală: insulte, înjurături, umilire etc. (3,6% Des și 23,8% Din când în când). Tipuri de violență în cuplu Niciodată Din când în când Des Total Insulte, înjurături, umilire 72,6 23,8 3,6 100 Obligarea la raporturi sexuale sau fantezii sexuale nedorite 93,6 5,2 1,2 100 Restrângerea relațiilor sexuale sau a afecțiunii 81,5 15,9 2,5 100 Pălmuire, șuturi, îmbrânceli 91,3
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
frecvențele situațiilor în care individul a fost martor la violențe în familie sau a fost victimă este semnificativ, indicând asocierea dintre cele două situații. În eșantionul analizat, cea mai frecventă formă de violență între parteneri este cea verbală: insulte, înjurături, umilire etc. (3,6% "Des" și 23,8% "Din când în când"). Femeile raportează violențe în cuplu semnificativ mai des decât bărbații și pe măsură ce nivelul de instruire este mai ridicat persoanele raportează scoruri ale violenței în cuplu mai mici. 9.2
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
gravitațională. Ca libertate supremă, libertatea coboară până la rădăcina ei ultimă, până la faptul de a fi, decizând asupra condiției ei supreme și alegând să nu mai fie. Sinuciderea este transferul morții în sfera libertății și astfel recuperarea nimicului ca stare anterioară umilirii mele. Pentru că mă hotărăsc împotriva lui a fi, împotriva primei și supremei umilințe - ca altcineva sau nimeni să se fi amestecat în ființa mea fără acordul meu -, îmi hotărăsc în mod suveran ființa drept nimic și sunt, acum pentru prima
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a alege, care mă privesc, dar pe care sunt împiedicat să le iau, deși puteam să le iau singur. Ești umilit când altcineva decide pentru tine într-o privință în care se cuvenea și puteai decide singur. În plus, orice umilire autentică trebuie să emane dintr-o sursă identificabilă și să mă vizeze în mod explicit. Afirmația, de pildă, că ai fost „umilit“ de natură rămâne un simplu fel de a vorbi.) Umilința este un hotar impus: în locul unei limite pe
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
o dau din interior, primesc, fără să consimt, una din afara mea; în loc să mă hotărăsc, deși aș putea să o fac, sunt hotărât. Eu încetez să fiu, în privința mea, instanța deciziei în punctele în care aș putea să fiu. De aceea, umilirea este cel mai teribil atentat la adresa libertății. Ce este bine și ce este rău pentru mine, când trebuie să fiu apărat și când expus, ce se cuvine să fac și ce nu - sunt lucruri pe care nu eu le hotărăsc
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ce se cuvine să fac și ce nu - sunt lucruri pe care nu eu le hotărăsc. Întrucât mi s-a retras dreptul de a hotărî în privința mea, întrucât tot ce fac și sunt cade sub recompensă și pedeapsă - sunt infantilizat. Umilirea este infantilizare. Umilit fiind, cunosc regresia la stadiul în care, în toate privințele esențiale, se hotărăște pentru mine pentru că eu nu pot hotărî în privința mea. Dar nu pot nu pentru că nu pot, ci pentru că putința mea este împiedicată să se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
infantilizare. Umilit fiind, cunosc regresia la stadiul în care, în toate privințele esențiale, se hotărăște pentru mine pentru că eu nu pot hotărî în privința mea. Dar nu pot nu pentru că nu pot, ci pentru că putința mea este împiedicată să se manifeste. Umilirea induce în mine conștiința falsei mele infirmități. Hotărându-se în locul meu, sunt invalidat, sunt transformat în mod artificial în infirm. Pentru că nu mă hotărăsc, pentru că am devenit obiect al unei hotărâri străine de mine, pentru că hotarele mele emană din afara mea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu mă mai pot constitui ca eu. Eu nu mai sunt eu; eu nu mai sunt, eu nu mai sunt decât umilința mea, felul în care sunt înființat (= hotărât) din afara mea. Eu nu mai sunt astfel decât felul desființării mele. Umilirea este desființare. A fi umilit până la capăt înseamnă a nu mai putea să-ți dai nici un hotar, a nu mai putea să te hotărăști în nici o privință, înseamnă a fi configurat numai prin hotare străine, a fi „hotărât“ de la un
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
hotărăști în nici o privință, înseamnă a fi configurat numai prin hotare străine, a fi „hotărât“ de la un cap la altul. „Eu“ nu mai are în sine nici o valoare reflexivă, ci este produsul compact al unor determinări străine de mine. În umilire, eu nu recunosc drept autoritate instanța care hotărăște pentru mine; hotărârea ei nu mă sporește, ci mă diminuează, îmi sărăcește sau îmi anulează eul. Întrucât nu o recunosc ca superioară, hotarul pe care ea mi-l conferă nu este acceptat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
o parte, și URSS pe de alta fuseseră mereu tensionate. Diferența era că nici unul dintre state nu răspundea pentru mari fâșii din continentul european. În plus, fuseseră ținute la distanță, printre altele, de prezența Franței și a Germaniei. Dar, după umilirea Franței În 1940 și zdrobirea Germaniei cinci ani mai târziu, totul se schimbase. Era foarte probabil, dar nu inevitabil, ca Războiul Rece să continue În Europa. Decisive au fost nevoile și scopurile În ultimă instanță incompatibile ale diverselor părți interesate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Vienei și Berlinului și chiar (la insistența britanicilor) o zonă de ocupație - decupată din cea americană - În sud-vestul Germaniei, Într-o regiune lipită de frontiera franceză și mult la vest de linia frontului sovietic. Însă efectul acestor Încurajări a fost umilirea și mai tare a unei națiuni Îngenuncheate. La Început, francezii au reacționat cu previzibile izbucniri de orgoliu. În Comisia Aliată de Control din Germania, ei au blocat sistematic implementarea deciziilor luate de Cei Trei la Conferința de la Potsdam, pe motiv
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o anumită idee despre Franța.” Era timpul s-o transpună În realitate. Arena aleasă de președintele francez a fost politica externă - alegere dictată atât de gustul personal, cât și de imperioasa raison d’État. De Gaulle fusese afectat de repetata umilire suferită de Franța - mai puțin din partea inamicului german În 1940, cât din partea aliaților anglo-americani mai târziu. El n-a uitat niciodată izolarea sa umilitoare din timpul războiului, când era la Londra reprezentantul modest și ignorat al Franței. Percepția sa corectă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca Letonia sau Polonia: ca o cale de a scăpa de trecut și poliță de asigurare pentru viitor. și, ironia sorții, exact din același motiv liderii UE s-au dovedit ridicol de neajutorați În fața unei realități precum războiul din Balcani. Umilirea sa În războiul iugoslav 17 amintește că virtuțile Uniunii Europene au defectele lor, iar UE nu li se poate sustrage. Pentru că nu este un stat, UE a reușit să unească 450 de milioane de oameni Într-o singură comunitate articulată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În nici un caz compensată. Simpla supraviețuire era preocuparea de căpătâi a evreilor În anii de după război. Witold Kula, un polonez ne-evreu, relata În august 1946 o călătorie cu trenul de la £ódŸ la Wroc³aw, În cursul căreia a asistat la umilirea unei familii de evrei: „Intelectualul polonez tipic nu realizează că În Polonia de azi un evreu nu poate să conducă un automobil, să riște o călătorie cu trenul, să-și trimită copilul Într-o excursie cu școala; nu poate să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
în această industrie în care Germania ne este superioară. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Alsacia a fost câmpul închis al unei bătălii culturale între vin și bere. Pentru francezii din acea vreme, după umilirea suferită în urma Tratatului de la Frankfurt din 26 februarie 1871, prin care Alsacia era cedată Imperiului condus de Bismarck, urmată de rivalitatea întreținută de alte două conflicte franco-germane, berea a fost identificată cu Germania și vinul cu Franța latină. Această confruntare
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
acte autodistructive și comportamente deviante” (Cf. Ziarul de Iași, 3 oct. 2007). Între efectele negative cu impact În dezvoltarea copiilor și structurarea personalității lor se Înscriu fenomene și stări afective pe care ei le percep ca: abandon, trădare, nedreptate, respingere, umilire etc. Aceste stări afective trăite ca răni ale sufletului stau la baza unor structuri, a unor pattern-uri, măști pe care individul și le asumă și care Îl fac să acționeze În contradicție cu adevărata lui fire, să fie blocat
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
nu putem să rezolvăm, ne punem o mască. Aceste măști sunt: 1) masca de fugar când copilul este respins; 2) Sentimentul (sau percepția) stării de abandon, părăsire, lăsare la o parte conduce la asumarea măștii de dependent. 3) Situația de umilire pe care adesea o simt copii ce provin din familii dezintegrate prin plecarea unui părinte, divorț, are ca efect o rană adâncă de neuitat ce conduce la asumarea măștii de masochist. 4) O altă rană este trădarea. Ea conduce la
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
hoțească. Sgomotul acel mare ce-l făcură armele rumânești pentru slava și fericirea țării, se liniști; țara rumânească iar căzu sub greutatea soartei mai dinainte; alt Mihaiu nu se mai născu pentru dânsa; în locul slavei de atunci, veni smerirea și umilirea, tot folosul a fost că turcii se învățară a respecta drepturile țării până mai târziu. Dar datoria istoriei rumânești fie ca să păstreze în viacuri isprăvile acelea minunate ale [p. 321] acestui Ahil rumânesc vrednic de a-și avea Omirul său
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]