23,058 matches
-
Se întîmplă însă uneori să te apuce teama că Dumnezeu ar putea să nu mai fie actual și atunci ți se pare toată raportarea la el fără nici un folos. Provizoratul principiului ultim - absurd ca idee, dar prezent în conștiință - te umple de o neliniște ciudată. Să fie Dumnezeu o simplă modă a sufletului, o pasiune trecătoare a istoriei?". Mai încolo aflăm: "Cum să nu-i urăști pe îngeri, pe sfinți, pe Dumnezeu și pe toată șleahta paradisului, care întrețin și provoacă
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
a mitiza foarte mult) - Poză retușată este produsul unui tip de sensibilitate la real cu totul diferit; localizarea trăirii în fragmentar, singurul mod de a fi creditat cu vreo urmă de autenticitate, asumarea caracterului de construct al tuturor lucrurilor care umplu o viață, sinceritatea retușată de o percepție subiectivă extrem de bine conturată pun în scenă o atitudine existențială cu totul diferită, a unei tinere autoare fixate, cu un cinism delicat excelent asezonat cu fragmente de nostalgie a purității, într-un prezent
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
încarcă prea mult decorul și îl împinge spre kitsch. Capela, culoarea tapetului, îngerul din ghips devin elemente apăsătoare, dar nu în sensul funcțional al mizanscenei, umbrind cumva soluția excepțională cu haosul la vedere: căruț, gramofon, un cal, haine, ziare, cărți umplu, de-a valma, scena, dezordinea acestei familii exprimîndu-se și vizual, la propriu, pentru ca mai tîrziu, la pauză, haosul să fie "aspirat", lăsînd la iveală un podium gol și curat, pe care se va juca . O imagine extraordinară, cu un impact
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
de rânduri, imensă - "polițiști, actori, croitori, deținuți, bucătari, sectante, pedagogi, moșieri, arhierei, circari, funcționari de gubernie, generali, bancheri, ingineri, hoți de cai, angajați la mânăstire, soldați, pețitoare, acordori de pian, pompieri, judecători de instrucție, diaconi, profesori universitari, ciobani, avocați - ar umple o stradă largă și ar produce o teribilă înghesuială" (criticul literar Kornei Ciukovski). În orice caz, ar umple un tren personal, fiecărui personaj și celor 100 de rânduri revenindu-le intervalul dintre apropiatele stații. Alături de Miticii lui Caragiale, cehovienii slujbași
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
ingineri, hoți de cai, angajați la mânăstire, soldați, pețitoare, acordori de pian, pompieri, judecători de instrucție, diaconi, profesori universitari, ciobani, avocați - ar umple o stradă largă și ar produce o teribilă înghesuială" (criticul literar Kornei Ciukovski). În orice caz, ar umple un tren personal, fiecărui personaj și celor 100 de rânduri revenindu-le intervalul dintre apropiatele stații. Alături de Miticii lui Caragiale, cehovienii slujbași mărunți din obosita birocrație țaristă, protipendada politică sau din corupta și nu mai puțin obosita aristocrație rusească /așteptând
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
din alte vremuri, cînd literatura însemna nefiresc de mult. Osificare, încremenirea în scheme critice personale. Cam aceasta ar fi concluza tristă a periplului prin raftul ascuns al criticii contemporane. Cei doi reprezintă o clasă consistentă de critici, prozatori, poeți, care umplu, parcă din obligație, sute de pagini din sutele de reviste culturale fără cititori. Analiza de mai sus poate părea tendențioasă pentru că discută un fenomen alegînd două exemple poate nu tocmai potrivite. Însă acel 'cititor leneș' contemporan (fără aplecare spre lectură
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
sectari, ideologizați nu au lăsat urme importante și influența lor s-a pierdut în bună măsură. O mare șansă ar fi ca și perioada de la revoluție încoace să poată produce un critic esențial. Urmăresc cu atenție traiectoria tinerilor care au umplut coloanele revistelor literare: cine dintre ei va fi? N-avem un Nobel literar pentru că nu-l dorim... Ai scris poezie, proză, critică, lucrări teoretice. În care dintre ele te simți "acasă" și care ți-a dat mai mult de furcă
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
Gheorghe Anghel n-au dat numele lor vreunei străzi sau intrări. Dacă aș fi artist plastic, m-aș sesiza. După cum, dacă aș fi matematiciană, absența unei străzi sau măcar a unei intrări care să se cheme Simion Stoilow m-ar umple de tristețe. Mă întorc însă la ale mele și număr 18 străzi Ionescu: nici una, însă, Eugen Ionescu. Explicabil: edilii nu l-au învățat la școală. Dar strada Hortensia Papadat-Bengescu o fi existînd cumva? Nu există. Printre altele, acesta este unul
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
și de beznă-n cerul gurii în urechi în inimă în mațe în adîncul ochilor sub bărbie sub unghii/ le dau înapoi ani inocență libertate nopți călduroase candoare frumusețe nebunie suportabilă potență/ și ei recunsocători îmi sărută haina ciudată îmi umplu buzunarele cu rugăminți cu taine cu bomboane de frunze și flori/ mă ridică unii pe brațe alții m-aplaudă mulți dintre ei îmi spală mîinile și picioarele cu limbile și lacrima lor" (duminici de păpădie iisus cu haine de iarbă
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
unica țară capabilă să facă legătura între aceste două continente unite civilizațional, înainte de a fi unite economic. Cu tot mai multă limpezime, 11 septembrie 2001 ne arată că fractura între religii e reală și profundă, oricît ar încerca s-o umple cu vorbe goale adepții "corectitudinii politice". Uriașul scriitor Salman Rushdie avea dreptate să ironizeze refuzul politicienilor și jurnaliștilor occidentali de-a căuta sursa violențelor arabe în învățăturile "cărților sfinte" asiatice, ci nu în nebunia cutărui dezaxat. Acestor orbiri mai mult
Europa are urechile înfundate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15688_a_17013]
-
prin porumbiște. Ce s-a schimbat atît de radical în România, în zece ani de neocomunism, încît să credem că Tony Judt se referă la cu totul altă țară și la cu totul alt popor decît cea/cel care-i umpleau de rușine pe fățarnicii patrioți din occident, eu nu poci a ști! Nici troglodiților care se prefac a nu observa concluzia cu totul favorabilă României din articolului lui Tony Judt n-am ce să le mai spun. Pentru ei, lucrurile
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
dimpotrivă, să le ratăm. Irina Movilă este o actriță cu forță, cu o sensibilitate aparte. Am descoperit însă și altceva: spiritul ludic pe care aici și l-a cultivat cu grijă. Dar reținut. Sînt cîteva momente cînd el țîșnește și umple scena, încarcă cuvintele altfel. De fapt, folclorul nostru are această dimensiune, acest tip de suplețe a vorbelor spuse în coadă de pește, a făcutului complice cu ochiul, a sprințarelor situații pe muchie de cuțit. Ironia este și ea strecurată în
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
cu neputință, la Dumnezeu este cu putință, legile firii sunt biruite. Fecioara Maria ia În pântece de la Duhul Sfânt și naște pe Dumnezeu-Fiul. Referitor la aceasta, Petru Damaschinul spune: „Minunatu-s-a de aceasta cerul, și marginile pământului s-au umplut de uimire, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupește și pântecele tău s-a făcut mai cuprinzător decât cerurile. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, pe tine te măresc cetele Îngerilor și oamenilor”<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, În Filocalia rom
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
ale curăției și ale rugăciunii. Părintele Stăniloae, referindu-se la aceasta, menționează: „Nu e copilăresc lucru să fie socotită exterioară lui Hristos, exterioară Duhului Sfânt și bogăției Lui de lumină și har, În lucrarea ei de nesfârșită rugăciune? Ea se umple de Duhul Sfânt tocmai prin rugăciune, mai bine zis e plină mereu de Duhul Sfânt Întrucât e mereu În neîntreruptă rugăciune”<footnote Ibidem, p. 124 footnote>. Ea și dăruiește direct din bogăția pe care o are cu ea, de la Dumnezeu
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
cineva la modul generalizator, fără drept de apel, în care-și contestă "adversarii" (de facto confrații, într-o atmosferă democratică a diversității tiparelor, care nu sînt, nu pot fi concludente a priori, ci luîndu-se în considerare valoarea textelor ce le umplu, de la caz la caz). Cu o voce de profet ultragiat, hermeneutul se tînguie însă pentru că nu e singura voce ascultată (realitatea morală nu ne îngăduie o altă interpretare a spuselor în chestiune): "Marele meu divorț față de cultura română actuală este
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
se jura să trăiască (și a trăit). Holban tremura ca un om, Ionescu se cutremura ca un creator. Holban avea oroare de groapă (a dorit și a fost incinerat), Ionescu s-a temut de uitare (a dorit și s-a umplut de scandal). O angoasă exista, fără îndoială, și la unul și la altul" (p. 17). Deși mărturisește deseori că nu deține aparatul critic necesar, Valeriu Anania nu poate să nu scrie despre cărțile unor români, apărute acasă sau cine știe unde în
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
al celor două sinucideri. Drumul acesta este ca un cîntec în care se mai aude doar glasul sentimentelor. Lumea cu prejudecățile ei cu tot au rămas în urmă, departe: "Pe tine te ucid întîi/ Apoi și eu mă omor/ Să umplem scoica mică/ A podului Shijimi/ Scurtă viața noastră/ Ca o zi de toamnă.../ Este ceva ireal în finalul spectacolului. Gestul decisiv este amînat. Îndrăgostiții, amanții încă neînsîngerați, se plimbă în sus, în jos. Lent, așa cum moartea se scurge pe lîngă
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
Fratele meu răsufla neliniștit. - Bieții de noi dacă nu moare la noapte - spuse. În zorii zilei vorbi iar singură un lung răstimp, declamă din Schiller în gura mare, inspirată de o nebunie frenetică și culmină cu un strigăt final ce umplu toată casa. Apoi suspină adânc de mai multe ori și căzu răpusă, cu un șuierat trist și neîntrerupt ca al unui vapor în derivă. Când ne-am trezit, încă istoviți de tensiunea din ajun, săgețile soarelui răzbăteau prin jaluzele, dar
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
vremea cînd Ceaușescu dărîma frenetic biserici sau le muta din loc ca pe automobile parcate unde nu trebuie, unii dintre credincioșii bucureșteni au fost șocați că el s-a atins și de moaștele Sfîntului Dumitru. Nu conta că paharul se umpluse din cu totul alte motive, noul Pericle îl supărase pe Sfîntul Dumitru. Așa că o încurcase. După '89, Puterea din România, de ieri, de alaltăieri și de azi, are bune relații cu busuiocul binecuvîntărilor de tot felul. Dar nu e în
Minuni, pelerinaje, moaște by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15807_a_17132]
-
s-a întîmplat și cu alți scriitori decretați clasici în viață în timpul comunismului: a fost dat uitării atît de către editori, cît și de către critici. Ediția în douăzeci și două de volume începută prin anii '50, incompletă și necritică, s-a umplut de praf în rafturile bibliotecilor. Destule dintre operele sale mai vechi n-au fost niciodată retipărite. Puținele articole și studii care i s-au consacrat s-au mărginit să repete clișeele școlare de toți știute. A trebuit să treacă mai
Sadoveanu, azi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15808_a_17133]
-
Viorica Bucur Cu o întârziere de trei ani, și publicul nostru (de fapt o anumită parte a acestuia: cei 400 de cinefili bucureșteni, majoritatea tineri, care au umplut până la refuz sala cinematografului Studio) a putut vedea, grație Festivalului de Film European - ediția a 5-a, filmul belgian Rosetta. La București, ca de altfel pretutindeni unde a rulat, publicul a fost împărțit în două: unii au exclamat: "Zguduitor!". "Emoționant
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
aceleiași zile, strict. Interdicția celor doi, amicală, deși vehementă, îl siliră pe criminolog să arunce restul de Kent mai de vreme de a fi ajuns, măcar, pîn-la jumătate. Mucul, azvîrlit pe nisip, acum cînd lumina orbitoare a soarelui de vară umpluse văzduhul, nu mai avu jocul acela al lui de artificii sau de semnalment de gară pustie... Profesorul cel tînăr, care pînă atunci nu se arătase prea vorbăreț, ținu să afle ce se mai petrecuse cu Veniamin, băiatul de 15 ani
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
DE VORBĂ-N DOI Al câtelea stilou să umplu Ca să mai stăm de vorbă-n doi La stâna sufletului simplu Când urlă lupii între noi. Sub câte cergi să învelim Suflarea strânsă cute, cute Sub măști, ce le rostogolim Prin iarba vorbelor mărunte. Să facem foc mare de câlți
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
împotriva dominației culturale a preoților asceți). În fine, Dickens este ales ca exemplu paradigmatic pentru a ilustra sugestia lui Kundera că romanul e genul caracteristic democrației. Așadar, nu uitați, literatura este unul din modurile cele mai la îndemînă de a umple singurătatea noastră zilnică. Richard Rorty - Obiectivitate, relativism și adevăr (Eseuri filozofice I) , traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000, 390 pag., f.p. Richard Rorty - Pragmatism și filozofie post-nietzscheană (Eseuri filozofice II), traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
care am intrat - didactic - în contact. Era profesorul Alexandru Dima, numit, cu un amestec de respect și de maliție, "magistrul Dima", om de carte întinsă, venind dintr-o trenă augustă, Vianu, cu morgă lejeră, detașată. Cursurile sale de literatură universală umpleau amfiteatrul II 8 și nu numai cu noi, cei "la zi", ci și cu lumea încă subțire a orașului. În joviala lui companie se afla N. I. Popa, fratele dramaturgului, "franțuzitul", cum se amuzau colegii cu pe-atunci cognomene mai pișicher-neaoșe
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]