1,675 matches
-
cu flori și ghirlande de buruieni, ca să nu-l mai văd, să nu mă demoralizeze și să cultiv apoi pământul, așteptând să apară într-o zi acolo și o femeie pe care s-o iubesc? ea mi-ar fi alungat Urâtul și ar fi născut copii care la rândul lor, crescând, ar fi cultivat pământul și ar fi făcut alți copii. Sau să mă culc pe spate, cu fața la stele? la urma urmei, cerul înstelat se vedea și de-acolo, în toată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fratele lui. Și nici pentru el însuși, până la urmă. Era nevoit să-i spună lui Rick Diehl. Dar nu acum. Nu chiar acum. Capitolul 49 Soțul lui Gail Bond, Richard, bancherul de investiții, lucra deseori până târziu, ținându-le de urât clienților importanți. Și nici unul nu era mai important decât americanul care stătea acum în fața lui, la masă. Barton Williams, faimosul investitor din Cleveland. — Vrei o surpriză pentru soția ta, Barton? zise Richard Bond. Cred că am exact ce îți trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să știe de ce, Însă Îndemnată oarecum de nevoia bruscă de a-și turna piper În mâncare, a pus mâna pe solnițele de ceramică. O nehotărâre fugară a trecut peste chipul ei când l-a refuzat pe omul de zăpadă cel urât și a apucat femeia de zăpadă cea urâtă și cu ea a presărat prea multă sare pe ultimele guri de ouă jumări din farfuria ei. Tot restul micului dejun Asya a rămas distantă și rezervată. Privind-o dintr-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aceea pe care o consacra tatălui, o carte pe care prietenii tot auzind vorbindu-se despre ea, aveau impresia că o citiseră deja, mama lui ar fi preferat să n-o vadă apărînd niciodată: Dacă faci asta ca să spui ceva urît despre soțul meu... Dar nu voi vorbi de soțul tău, ci de tatăl meu, nu e același lucru. De altfel, nu viața tatălui său avea el s-o povestească, pentru bunul motiv că jumătate din ea nici măcar n-o cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acum e vorba de vreo femeie, trebuie să fie Isaura Estudiosa pe care o văzuse din furgonetă când stăpânul îi dusese urciorul, o femeie frumoasă la chip și la stat, deși să observăm că opinia n-a formulat-o Găsit, urâtul și frumosul nu există pentru el, canoanele frumuseții sunt idei umane, Chiar dacă ai fi cel mai urât om, i-ar spune câinele Găsit stăpânului său dacă ar vorbi, urâțenia ta n-ar avea nici un înțeles pentru mine, nu m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu flori și ghirlande de buruieni, ca să nu-l mai văd, să nu mă demoralizeze și să cultiv apoi pământul, așteptând să apară într-o zi acolo și o femeie pe care s-o iubesc? ea mi-ar fi alungat urâtul și ar fi născut copii care la rândul lor, crescând, ar fi cultivat pământul și ar fi făcut alți copii. Sau să mă culc pe spate, cu fața la stele? la urma urmei, cerul înstelat se vedea și de-acolo, în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au imaginat pe o roată a cărei jumătate este ocupată de Îngeri. Îngerii și demonii au același statut și, cum roata se Învîrte, și aceleași oportunități de a se manifesta. Demonii și Îngerii sînt doar aspecte diferite unii ale celorlalți: urîtul este frumos și vice versa. Fără nici un fel de discriminare. Conștiința de sine a Diavolului, care se bazează pe un soi de electivitate aristocratică, este profund ofensat de un astfel de tratament. Este În egală măsură ofensată de indiferența buddhiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru această temă și rădăcinile sale moldave. Paradis al neurasteniei, Moldova e o provincie de un farmec trist, de-a dreptul insuportabil. La Iași, capitala ei, am petrecut, în 1936, două săptămîni. În lipsa alcoolului, aș fi murit de urît, un urît ce te topea pe picioare. Fondane cita adesea versuri din Bacovia, poetul plictisului moldav, plictis mai puțin rafinat, dar mai coroziv decît spleen-ul. (...) Experiența „abisului” are, precum se vede, izvoare îndepărtate”. (Fața cea mai brăzdată, cea mai suptă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al primului catalog de muzeu de la noi (în 1908, la invitația lui A. Simu), se remarcă îndeosebi printr-un text plasat în deschiderea catalogului Expoziției „Tinerimii Artistice“: „Cuvînt despre frumos“. Pe baza unei argumentații estetice idealiste, parțial influențată de „estetica urîtului” a germanului Karl Rosenkrantz, Cornel susține direcțiile moderne postimpresioniste și primitiviste ilustrate de lucrările „gauguinistei” Cecilia Cuțescu-Storck, ale lui I. Theodorescu-Sion, Fritz Storck și, mai ales, Constantin Brâncuși (Cumințenia pămîntului). Izolate minimalizator prin expunerea separată într-un colț, lucrările în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
funcționarul bețiv, pe militarul izgonit sau dezertor și pe femeile de stradă. N-are niciodată intrigă sau acțiune; prinde din viață modelele, le desenează silueta, le face să gesticuleze, să filozofeze. Pretutindeni simțim răul ce stăpînește tipurile lui Gorki. E urîtul, e spllen-ul rus, taska. (...) ea e forța ascunsă ce ne aduce aminte de acele jucării moderne de copil, constînd într-o tablă de oțel magnetizat, pe care se învîrtesc într-un dans nebun figuri de oțel așezate deasupra. (...) principiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vor adăuga lupii. Ei știu că, din când în când, câte unul de-aici se aruncă între ei ca să aibă o moarte mai iute. Mulți leproși, bărbați și femei, și-au făcut curajul și au venit să-i țină de urât. Se uitau la noi cu teamă, dar și cu pizmă. Interlocutorul nostru vorbea o latină corectă și fluentă. - Oamenii care sunt cu tine sunt de încredere? Mi-a adresat întrebarea vorbind pe neașteptate în greacă, drept care i-am răspuns tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
așteptă ca ea să se Întoarcă Înspre el, dar Maja continua să-i ofere profilul superb al cefei. Sofisticata frumusețe hollywoodiană a doamnei Fioravanti răspândea o căldură de răsărit de soare sideral. Politicienii și oamenii puternici, oricât ar fi de urâți, de flasci și de chei, au femei tinere și drăguțe. Dar nu sunt nici măcar cât degetul mic al nevestei mele. O, Emma, Emma, Emma. Antonio izbi un balon cu pumnul, trimițându-l drept În ospătar - care se clătină, aproape să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gladiatori înăuntru, sau e un iarmaroc imens? Îmi e și pupăza pe aici? De ce e așa de multă lume? După ce îi explic ce înseamnă stadion, intrăm și, când trebuie să ne controleze polițiștii, Nică îi spune unuia: Ce-ai, măi, urâtule? Nu ți-e bine? Atunci, aceștia încearcă să ne prindă, dar și eu și el ne strecurăm printre ei și o luăm la sănătoasa spre tribune. În drumul nostru și ceilalți polițiști de pe stadion încercară să ne oprească, dar nici
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
coaptă în vatră amestecat cu mirosul busuiocului de la icoană. Toate astea mă trimit în trecut și-mi aduc aminte de copilăria care m-a făcut să cred că lumea e cuprinsă de valuri de lumină și dragoste. Acolo răul și urâtul nu-și vedeau locul, tristețea și necazurile mureau înainte de a se naște. Deschid ochii și privesc iarăși oglinda. Sentimentele de tristețe și doruri nestăpânite mă recotropesc și aștept ca fetița din oglindă să-mi bată la poarta inimii și eu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pot să fac asta. Nu sunt în stare să scriu e-mail-ul fără să par o dementă paranoică. Mă uit disperată la cea de-a zecea încercare. Dragă Guy, am nevoie de ajutorul tău. Cred că Arnold mi-a înscenat ceva urât de tot. Cred că el mi-a pus memo-ul pe birou. Se întâmplă ceva. Are legături de rudenie atât cu BLLC Holdings, cât și cu Glazerbrooks, știai ?? De ce nu a spus nimănui? Și acum mi-a interzis intrarea în clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Pauză; icnetul lui MACABEUS; plictiseală teribilă pe fața lui PARASCHIV.) PARASCHIV: Ce faci tu acolo, Maco? Plângi? MACABEUS: Da... PARASCHIV: De ce, Maco? MACABEUS: Așa... PARASCHIV: Ti-e rău? MACABEUS: Nu... PARASCHIV: Te doare ceva? MACABEUS: Nu..... PARASCHIV: Ai visat ceva urât? MACABEUS (Nu răspunde.) PARASCHIV: Ai visat clopote? MACABEUS: (Nu răspunde.) PARASCHIV: Te doare burta? Te doare în gât? Vrei să mă uit în gâtul tău? Vrei să curăț cartofi? Vrei să aduc apă? Vrei să-ți spăl bocancii? Spune, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ochi... pentru un singur om... (Meditativ.) Prea multe mârșăvii se pot visa... cu doi ochi... Fiecare ochi visează altă mârșăvie și tu cum alegi, cum? Cum să alegi dintre două urâturi? (Pauză. Personajele fascinate de discursul INAMICULUI. Pare că însuși urâtul se rotește pe sus.) Cum să alegi dintre o greață și o scârbă? Ce să alegi? Cum? De ce? (Pauză. Liniște cumplită.) Unde sunt orbitele tale, ca să ți le spăl cu peria ca să strălucească la soare? Câți ochi ai scos tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
eu am venit prima, dumnealui începuse deja. BĂRBATUL CU ZIARUL: Cânta singur! DOAMNA CU VOAL: Cânta singur, era deja început. Pauză. BĂTRÎNUL CU BASTON: Totuși... nu cântă rău. BĂRBATUL CU ZIARUL: A, nu. BĂTRÎNUL CU BASTON: Ne mai ține de urât. DOAMNA CU VOAL: Eu una am uitat complet de timp. (Pauză. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL repetă obsedant aceeași bucată muzicală.) BĂRBATUL CU ZIARUL: Păcat că nu știm ce cântă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Eu nu mă prea pricep, dar pare ceva cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
întorc! IOANA: Se întorc? Îi vezi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Îi aud... Îl aud pe tatăl tău cum îl înjură pe Bruno... Ha, ha, ha... Ce urât îl înjură! IOANA: Unde-s? Cum îl înjură? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Urât. Cumplit de urât... (Se aud strigătele și gemetele grotești ale ȘEFULUI GĂRII.) Ce gură spurcată are... IOANA: Tata n-are gură spurcată... Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-odată speriat.): Ăștia sunt nebuni! (Își fac apariția în scenă Grubi și Bruno, ținându-l de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de altă parte, așa cum bine știm cu toții, frumusețea e înșelătoare. Câți dintre noi ne putem lăuda că n-am căzut niciodată pradă ispitei! Aurora întinde mâna după lichidul gălbui și trage o dușcă zdravănă. Mă rog, eu nu. Sigur, și urâții sunt frumoși, când sunt regi. Ozymandias însă chiar nu era iar sexul opus nu-i era de loc. În schimb sculptorul nu strălucea în privința asta. Bine, dacă te uitai la el atentă, e clar că îl vedeai, inteligența și talentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tribunalului care îl va judeca pe Eichmann, îmi exprim părerea că Eichmann nu e în stare să facă vreo deosebire între bine și rău - că nu numai binele și răul, ci și adevărul și minciuna, speranța și disperarea, frumosul și urâtul, bunătatea și cruzimea, comicul și tragicul, sunt toate tratate în mintea lui Eichmann fără nici o discriminare. Cazul meu este diferit. Eu știu întotdeauna când spun o minciună, sunt capabil să-mi imaginez consecințele nemiloase ale faptului că se găsește cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
deveni foarte cunoscută. —Nou venita sergentă de cartier, cea neînfricată și rece, care cedează încet-încet farmecului dezinvolt, de țară al Inspectorului Grant și experienței lui de om trecut prin viață, zisei eu, într-o doară. Serialele astea interminabile cu niște urâți și boșorogi pe post de detectiv care agață femei care au pe jumătate vârsta lor, ca să nu mai vorbim de kilograme. Așa o porcărie, pe bune, nu crezi? Din păcate discuția nu se îndrepta în direcția potrivită, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o plasă și vietnamezii, cu fluturii... Înlocuise războiul cu pacea; orașul, cu selva; mulțimea, cu singurătatea... Fumul, cu aerul; vacarmul, cu tăcerea; spaima, cu liniștea... Fabricile, cu arborii; mașina, cu caiacul; uniforma, cu goliciunea... Ordinele, cu libertatea; moartea, cu viața; urâtul, cu frumosul... „Civilizația“, cu Natura... În urmă, rămăseseră Chicago și Vietnamul, frigul și moartea, poluarea și napalmul, duhoarea și neînduplecarea... Și Clarence... De parcă ar fi vrut să alunge vechile amintiri, respiră adânc, umplându-și plămânii cu acel aer dens și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
optimistă în ceea ce privea copiii. Progeniturile nu aveau nimic fascinant; la două zile după ce-l adusese pe Theo acasă, Amanda era deja plictisită de moarte. Poate că ar fi fost mai simplu dacă băiatul n-ar fi fost așa de urât și s-ar fi apropiat mai mult de imaginea heruvimului blond și cu ochii albaștri din închipuirea ei. Dar Theo era slăbuț și întunecat ca o maimuță. Chiar dacă acum părul începuse să i se mai deschidă la culoare, suvițele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
alunecă într-un somn adânc si linistit. ... A doua zi de dimineață, răsuci cheia în usă si plecă la cimitir la Fata lui, să aprindă candela si să se roage... Către amiază se întorcea acasă. Apoi, simțind cum îl goneste urâtul din casă, plecă din nou... Umbla bezmetic pe străzi, fără nicio noimă, până îl prindea noaptea rătăcind prin întuneric. Trecea necunoscut printre necunoscuți, în baston sontâc-sontâc, târându-si piciorul în strada străină, mergând fără să stie încotro, cu un nod
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]