8,137 matches
-
și trăsăturile mele, dar nu-mi amintesc să-mi fi petrecut mai mult de cîțiva ani din viață, puși cap la cap, acasă, dacă socotesc toate zilele În care am dormit acolo - se jucă În nisip. Femeile din satul meu urăsc marea... „Marea”, zic ele, „o tîrfă cu ochii verzi care ne fură bărbații...” CÎnd nu Îi devorează, Îi trimite Înapoi bătrîni, decrepiți și pe vecie melancolici... - Și mie-mi place marea, admise Oberlus. Urăsc vapoarele și marinarii, dar marea Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În nisip. Femeile din satul meu urăsc marea... „Marea”, zic ele, „o tîrfă cu ochii verzi care ne fură bărbații...” CÎnd nu Îi devorează, Îi trimite Înapoi bătrîni, decrepiți și pe vecie melancolici... - Și mie-mi place marea, admise Oberlus. Urăsc vapoarele și marinarii, dar marea Îmi place... - Eu Îmi iubeam mai mult vaporul decît marea, răspunse bătrînul, absent. De aceea, poate din gelozie, și cum nu reușise, oricît de mult ar fi Încercat, să mi-l scufunde, marea asta te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
răului trebuia să difere, ca logică, de aceea a celorlalți oameni. Răul pe care l-ar fi putut produce mutilîndu-și sau biciuindu-și victimele nu se putea compara cu acela pe care i-l pricinuiseră În copilărie, atunci cînd Îl urau, pentru că pedepsele fizice se uită cu timpul, pe cînd rănile unui spirit chinuit zi de zi nu se cicatrizează niciodată. Să ucidă un om Însemna pentru el la fel de mult ca a ucide o focă, pentru că aceiași oameni Îl convinseseră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care o scotea din minți, acoperindu-i creierul cu un fel de văl Întunecat și opac la orice rază de lumină sau la orice raționament logic. De cîte ori cunoștea fericirea, o respingea, și cu toate că mai tîrziu avea să se urască pentru asta, nu-și putea stăpîni goana dezlănțuită spre autodistrugere, cînd acea voce răgușită și profundă striga Înlăuntrul ei, poruncindu-i să o rupă cu toate și să pornească Într-o fugă nebunească spre libertate. Singură În grădina părăsită - sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fața mea, ceea ce Înseamnă mult, nu ți se pare? o Întrebă el În timp ce bea. Ea, care-l privea fix, Îl Întrebă: - Ai fost Întotdeauna așa? Oberlus se Întoarse surprins, lăsînd deoparte carafa. - Așa, cum? vru el să știe. Așa de urît sau așa de violent? Ridică din umeri. Mă rog... Cred că astea două lucruri merg mînă-n mînă... Da, admise el. De cînd mi-aduc aminte, așa am fost... M-am născut ca unul dintre avortonii ăia pe care medicii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prin care i se revarsă sângele pe pardoseala de marmură. Brandy zice: — Căcat. Bon Marché n-o să accepte niciodată s returnez costumul ăsta. Evie își ridică fața din palme, un dezastru mânjit de cenușă și muci și lacrimi, și strigă: — Urăsc să am o viață așa de plictisitoare! Evie strigă-n jos spre Brandy Alexander: — Ține-mi ocupată o masă la geam în iad. Lacrimile trasează linii curate de-a lungul obrajilor lui Evie, și ea urlă: — Iubito! Trebuie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cozi la mii de pui de doberman sau boxeri sau bull-terrieri. În carnețel, cu creionul, scriu: Și ce-i cu asta? Și-l agit spre el. — Vreau să zic că oricine ar fi ăla de-ți taie urechile, o să-l urăști tot restul vieții, zice. Nu vrei ca treaba să fie făcută de veterinarul tău obișnuit, așa că plătești un străin. Încă uitându-se la poză după poză, Manus zice: — Ăsta-i motivul pentru care nu ți le pot arăta. Undeva afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
motel plină de prosoape însângerate, cu trusa lui cu cuțite și ace, sau conducând de-a lungul autostrăzii spre următoarea victimă, sau îngenunchind lângă un câine, anesteziat și ciopârțit într-o cadă de baie mizerabilă, e omul pe care-l urăsc un milion de câini. Șezând lângă patul meu, Manus zice: — Trebuie numai să-ți pui la păstrare visele de cover-girl. Fotograful de modă din mintea mea urlă: Dă-mi milă. Flash. Dă-mi încă o șansă. Flash. Asta făceam înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Evie îi zice teancului de reviste: — Vreau să vii să stai cu mine când ieși de aici. Trage fermoarul poșetei de pânză de pe marginea patului meu și scormonește în ea cu ambele mâini. Evie zice: — O să fie distractiv. O să vezi. Urăsc să locuiesc singură cu mine însămi. Și zice: — Ți-am mutat deja lucrurile în dormitorul de oaspeți. Tot către poșetă, Evie zice: — Mă duc la o ședință foto. N-ai din întâmplare niște bonuri de agenție să-mi împrumuți? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un televizor color portabil. Evie își ridica tricoul ca să-mi arate încă un piercing în buric. Își trăgea de pe umăr mâneca bluzei ca să-mi arate cicatricele implanturilor ei cu silicon. — E prea deprimant în casa mea adevărată, spunea Evie. Și urăsc faptul că nu mă simt destul de reală când nu sunt oameni care să se uite la mine. Zice: — Nu-mi fac veacul prin Brumbach de dragul intimității. Acasă, în apartamentul meu, era Manus cu revistele lui. Revistele lui porno pentru gay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
față de masă, zice mama. Eu și tatăl tău am abandonat proiectul original. Cuțitul pătrunde din nou și din nou, și tata începe să ne dezmembreze cina. Mama zice: — Știi ce-i cuvertura memorială SIDA? Sari la cât de mult îl urăsc acum pe fratele meu. — Am cumpărat pânza asta pentru că am crezut că va fi o carpetă frumoasă pentru Shane, zice mama. Numai că am întâmpinat niște probleme cu ce să coasem pe ea. Dă-mi amnezie. Flash. Dă-mi părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
despre fratele tău știm dacă e mort sau viu.“ Fratele meu mort, Regele Orașului Poponarilor. Cel mai bun în toate cele. Regele baschetului până la șaișpe ani, când analiza lui de streptococi a scos la iveală gonoreea, știu doar că-l uram. „Nu-i vorba că nu te iubim“, scrie mama într-o scrisoare, „doar că n-o arătăm.“ Pe deasupra, isteria e posibilă doar în fața unui public. Știi ce trebuie să faci ca să rămâi în viață. Oamenii or să te dea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
inscripții ecologiste și baticuri și chestii vopsite de mână din bumbac sută la sută natural, pe care nu le poți spăla împreună cu altceva pentru că se decolorează mereu. Casete cu balene care cântă în timp ce fac sex. Alte lucruri pe care le urăsc. Brandy pleacă în căutare de relicve și artefacte din viitor. Acrilic. Plexiglas. Aluminiu. Polistiren. Radiu. Seth se duce la balustradă și se aplecă peste plasele antisuicid și scuipă. Scuipatul cade înapoi în secolul XXI. Vântul îmi suflă părul peste întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe plasa antisuicid. Cât îmi privesc viitorul blocat în plasa antisuicid, Brandy mai citește o carte poștală de la Seth. Cu toții ne autodescompunem. Mai scriu pe o carte poștală din viitor, și Brandy o citește. Când nu știm pe cine să urâm, ne urâm pe noi înșine. O pală de curent ascensionar îmi ridică cele mai groaznice temeri de pe plasa antisuicid și le poartă în depărtare. Seth scrie și Brandy citește. Trebuie să continui să te autoreciclezi. Eu scriu și Brandy citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
antisuicid. Cât îmi privesc viitorul blocat în plasa antisuicid, Brandy mai citește o carte poștală de la Seth. Cu toții ne autodescompunem. Mai scriu pe o carte poștală din viitor, și Brandy o citește. Când nu știm pe cine să urâm, ne urâm pe noi înșine. O pală de curent ascensionar îmi ridică cele mai groaznice temeri de pe plasa antisuicid și le poartă în depărtare. Seth scrie și Brandy citește. Trebuie să continui să te autoreciclezi. Eu scriu și Brandy citește. Nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mânecile ar fi de șifon simplu, negru. Evie, știi, în poșeta neagră fără baretă are bijuterii, smaralde uriașe pentru ochii ei prea verzi și-un schimb de accesorii, așa încât mai târziu să poată purta tot costumul ăsta la dans. O urăsc pe Evie. Cât despre mine, eu putrezesc în rochia asta de concubină, târfă travestită în Suzie Wong Rokyo Rose, fără nici o picătură de sânge, o rochie care era prea mare să încapă în coșciug, așa că au trebuit să prindă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dar și noi avem nevoie de ea. Cel pe care-l iubesc eu e încuiat în portbagajul unei mașini, afară, cu stomacul plin de Valium, și mă întreb dacă mai simte nevoia să se pișe. Fratele meu pe care-l urăsc s-a întors din morți. Shane mort era prea frumos să fie adevărat. Mai întâi, fixativul explodat care nu l-a omorât. Apoi familia noastră care nu l-a putut da uitării. Acum chiar și mortalul virus SIDA mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Prietena mea cea mai bună și-a tras-o cu logodnicul meu. Logodnicul meu aproape m-a înjunghiat mortal. Am dat foc unei case și toată noaptea am ținut o pușcă îndreptată spre niște oameni nevinovați. Fratele pe care-l urăsc s-a întors din morți ca să mă trimită în plan secund. Sunt un monstru invizibil și sunt incapabilă să iubesc pe cineva. Nu știi ce e mai rău. Sari la mine udând o cârpă în chiuvetă. În grota submarină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mamă, știi ce doare asta, și totuși nu-i nimic tragic până când Brandy Alexander nu intervine cu reacția ei exagerată. — O, sărmanul de tine, zice ea. Apoi Manus hohotește. Manus Kelly, ultima persoană care are dreptul s-o facă, plânge. Urăsc asta. Sari la ziua în care grefele de piele se prind, dar chiar și-atunci țesutul va avea nevoie de puțină susținere. Chiar dacă grefele se vindecă așa încât să semene cu un maxilar rudimentar și gâlmos, tot vei avea nevoie de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
oricum le vei pierde. Da, și mi-am făcut deja o mare operație de chirurgie plastică, așa că arăt chiar mai bine decât înainte, și-l am pe Manus Kelley cu mine și el încă mă iubește și spune că te urăște și c-o să depună mărturie împotriva ta la tribunal că ești o târâtură. Semnat, Eu Sari pe marginea Oceanului Pacific, parcați lângă trotuarul din fața haciendei spaniole CASĂ DE VÂNZARE. Denver ne zice, mie și lui Brandy, să mergem la etaj în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-uri scurtissime peste colanți negri îndesați în cizme de cowboy. Brandy purta o bustieră cu push-up făcută din piele, toată însemnată cu fierul roșu cu simbolurile crescătorilor locali de vite. În barul frumos al unui hotel din Edmonton, Brandy zice: — Urăsc când se vede linia de îmbinare la paharul de martini. Vreau să zic că simt lipitura. E-așa de duzină. Bărbați de jur-împrejurul ei. Ca niște reflectoare, mi-amintesc genul ăsta de atenție. În tot statul ăla, Brandy n-a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe care-l iubesc e-un prădător sexual revoltător și înfiorător. Unu din doi, fie Manus, fie Brandy, mă minte cu nerușinare, pe mine, care aici sunt culmea virtuții și adevărului. Manus sau Brandy, nu știu pe care să-l urăsc. Eu și Manus sau eu și Brandy. N-a fost oribil, dar n-a fost iubire. Capitolul 26 Trebuia să existe un mod mai bun de-a o ucide pe Brandy. De-a mă elibera. O concluzie rapidă și permanentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a fost iubire. Capitolul 26 Trebuia să existe un mod mai bun de-a o ucide pe Brandy. De-a mă elibera. O concluzie rapidă și permanentă. Vreun un fel de foc încrucișat de care să pot scăpa. Evie mă urăște de-acum. Brandy arată exact cum arătam eu mai demult. Manus e încă așa îndrăgostit de Brandy că ar urma-o pretutindeni, chiar dacă nu e sigur de ce. Tot ce-ar trebui să fac e s-o pun pe Brandy ciufulită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
îndrepți. Geamul electric al Lincoln Town Car-ului zumzăie, coborând un centimetru, și Ellis aruncă ilustrata afară în suflul lui A-5. Eu scriu: Toată viața încerci să devii Dumnezeu și apoi mori. Ellis scrie: Când nu-ți mărturisești problemele, urăști să asculți problemele altora. Eu scriu: Dumnezeu nu face decât să ne privească și să ne omoare când devenim plictisitori. Nu trebuie niciodată, absolut niciodată să fim plictisitori. Sari la noi citind secțiunea imobiliară din ziar, căutând case mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-mă. Sari mult înapoi la o dată când eu și Evie făceam o ședință foto la o groapă de gunoi, la un abator, la o morgă. Mergeam oriunde ca să arătăm bine prin comparație, și-mi dau seama că cel mai mult urăsc la Evie faptul că e așa vanitoasă și proastă și neajutorată. Dar ce urăsc cel mai mult și mai mult e cât de mult îmi seamănă. Ce urăsc cu adevărat e persoana mea, așa că urăsc cam pe toată lumea. Sari la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]