1,113 matches
-
a avut consecințe incalculabile pentru omenire. Ascensiunea lui Mahomed, a Imperiului Otoman atunci și a lui Hitler acum puteau fi oprite, dacă Apusul era unit. Ștefan Vodă, atunci, la Valea Albă, înșelat, părăsit, a stat, totuși, cu sabia, singur împotriva urgiei otomane, singur, într-o luptă inegală, disperată, pe viață și pe moarte. Unde în istoria universală se mai poate găsi un exemplu asemănător de curaj și jertfă, când o mână de oșteni puțin peste zece mii de luptători să înfrunte o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mare ca să stăpânească toate semințiile și toate noroadele pământului!... Nu rămânem neprohodiți, șoptește mucalit Toader, dând cu cotul. ...Tu, Dumnezău al meu! Cu lacrimi de sânge mă rog ție! Pedepsește-i! Blăsteamă-i! Nimicește-i! Trăznește-i! Spulberă-i! Varsă asupra lor urgia mâniei tale! Aruncă-i în întunericul cel fără fund unde-i plânsul și scrâșnirea dinților! Să știe că cine scoate sabia, de sabie va pieri! Îi sfânt mare, ce gândești? șoptește înfiorat Toader. Sfântul cade cu fața la pământ implorând: Tu, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la ce mi-i lacrima..." Am... am uitat... Proastă eram! se ceartă ea, respirând greu, de parcă nu-i ajunge aerul, și continuă cu glas înăbușit: În noaptea aceea, am ieșit cu toți ai mei la procesiunea pentru mântuirea orașului de urgia păgânilor. Nu știam ce curând în zori chiar vor muri cu toții... Numai eu am avut nefericirea să supraviețuiesc... Toți sfinții, arhanghelii, Dumnezeu din Ceruri n-ar mai fi putut salva Constantinopolul asediat ce se zbătea în spasmele morții. Noi, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ne-a blagoslovit Dumnezeu cu ăst colț de lume, vad în calea răutăților, ce să facem? Să ne mutăm în altă țară? Bună, rea, a noastră e... Strângem din dinți. Oftăm și scoatem sabia, o apărăm. Mai murim... După ce trece urgia, ne îngropăm morții... Ne suflecăm brațele, frământăm lutul și, pe cenușă, înălțăm alte bordeie, alte bisericuțe, așa, mai micșoare, de nasul nostru, să ne fie temelie pentru suflet la iertarea păcatelor și pomenirea morților. Pentru o țară mică, anevoie-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să vedeți! La "Întrecerile voinicești" de răs-duminică, că Păgânu' nici Ziua Domnului n-o cinstește -, mă luptam cu spada, ca un leu mă luptam de-mi dăduse și borșu' pe nas. Diavolu', cu ochii pe mine, mârâia: "Catastrofă, boier Cupcici! Urgie, boier Cupcici! Ce facem cu burdihanu', boier Cupcici?!" Și mă tot împungea cu deștu-n burtă... "O să-ți dea turcii, cep la osânză." Eu, tăceam mâlc. Mă pișasem pe mine de frică. "Ce?! M-am îngrășat în cocina lu' tac-tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Jur! Și gata! Crezi că... Măă! "Cârpă"! îl zgâlțâie Isaia. Cine a semnat pâra... jalba către Înalta Poartă, de l-am turnat pe Vodă că-i "ucigaș al cinului boieresc și să vină degrabă padișahu' să ne scape de așa urgie?!" Ai ținere de minte cam scurtă, cinstite boier Cârpă! Eu n-am... Eu n-am semnat... Am pus deștu... Eu... eu nu știu carte... De cade unu, îi trage pe toți după el, se frământă Isaia. Nea Isaio, nu suflu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de curte", puțin peste zece mii! sare Șendrea. Turcii, tatarii și muntenii, împreună, adună aproape două sute de mii! precizează Duma. Ați auzit? Socotiți dar: douăzeci de iatagane împotriva unei săbii... și vocea lui Ștefan tremură. Aista nu-i război, e măcelărie. Urgie!... În socotelile mele împreună cu oastea ungurească ce trebuie să vină, se adună dincolo de trecătoare, cercăm să-i oprim în vad, la trecerea Dunării, să nici calce pământul Moldovei. În voi mi-era nădejdea... În "Oastea cea mare a Moldovei"! De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în cap... Și-și ia inima-n dinți: Dacă aiasta-i porunca, rămânem! Rămânem!! strigă el pe deasupra rumorii și a protestelor surde, înăbușite. Dar gândește-te Doamne... Cu ce inimă om lupta, când în inima noastră s-a cuibărit groaza urgiei? Pruncii străpunși în șpangă! Muierile batjocorite! Bătrânii atârnați! Cu inima pârjolită, ce să mai apărăm, când nu mai avem nici pentru cine lupta, nici pentru ce muri?... Slobozește-ne Doamne, să ne apărăm vetrele... Să ne îngropăm morții... Și, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acolo în cer. Coboară privirea pe pământ. Acolo, jos, altă puzderie de luminițe, ca la Paști era ultima rugăciune, cu bocete, cu lacrimi, înainte de plecare în bejenie, purtau și racla, să apere Sfântul Mucenic Suceava, să le apere căsuțele de urgie. O să mă odihnesc, unchiule... Când m-oi duce la culcare la Putna, o să mă tot odihnesc... Mai am însă o trebușoară de împlinit, aici... Ce gânduri, îngână Tăutu cu inima strânsă. Că n-oi fi nemuritor... Teamă mi-i că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
puișori lângă ea. Simbol despre cum a vrut Domnul să adune pe evrei, dar ei n-au vrut. „Ierusalime... de câte ori nu am vrut ca să adun copiii tăi, precum găină își adună puișorii sub aripi, dar voi nu ați voit!” Multe urgii s-au abătut asupra Ierusalimului! Au fost războaie multe cu perșii, turcii, românii și egiptenii. Chiar au fost luați în robie în Egipt. Patruzeci de ani au robit în Egipt. Erau munciți fără milă, bătuți, chiar si omorâți au fost
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ea, îmbie cu aforismul "orice stres dispare prin sex", un local pentru "relaxare", alt cuvânt cu itinerar modern. Vara m-a surprins în București, unde canicula este neiertătoare cu provincialul care nu a avut când să se acomodeze vestimentar cu urgia termică. * Fuga la Iași... Unde temperatura este mai mare decât la București pentru că, este o veche competiție între aceste capitale. După o călătorie într-un compartiment cu oameni foarte inteligenți, care au discutat tot timpul despre evoluția inteligenței la Paris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
începe chiar azi. Mi se pare că se pune la cale uciderea lui Dumnezeu. A început marele măcel al păsărilor. Omenirea a detectat inamicul invizibil, granula din trupul păsării, virusul care are o denumire de litere și cifre. Așa începe urgia. Sensurile venirii și plecării păsărilor au devenit funeste, planurile lumii par a se inversa, dar zburătoarele nu aud decât imperiosul destin al vieții. Aici, jos, pe pământ, se organizează o tragedie unică în istoria vieții, dar ele alunecă implacabile să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și tărâmuri nescufundate. După un astfel de radical eveniment, nu va rămâne decât amintirea unui zăgaz, a unui lac și a unor asemenea tărâmuri. Desfacerea celor șapte peceți apocaliptice se aseamănă cu sfărmarea unui stăvilar ce reținea, păstra strâns unite urgii și nenorociri devastatoare. Acest zăgaz desparte viața omenirii de lacul suferințelor sale cumulate prin opțiunile negative, prin alegerile întru păcat ale spiței adamice. Întreaga istorie omenească stă sub umbra acestui zid în spatele căruia au crescut constant tensiunile dramei noastre finale
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și care, prin urmare, reclamă o deschidere mai aplă pentru trăirea mistică, dar și pentru ochiul simplului credincios. Așadar, textul Apocalipsei ne anunță, prin evocarea ruperii primelor șase peceți, rupere inaugurată de viziunea celor patru călăreți apocaliptici purtători de copleșitoare urgii, evul suferințelor de final pentru omenirea înscrisă în timpul aducător de efemeritate. Abordându-l față în față, sunt apelat direct de acest text și îl apelez la fel. El mă ateționează asupra felului în care aș putea fi eu în acel
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
timp, adunată picătură cu picătură în fiecare cupă, până când toate cele șapte au fost umplute. Așadar, potirele dau măsură propriei difuzări lichide, atunci când ele sunt pline, este momentul răsturnării lor și revărsării fluidelor în ritm de cascadă. Potirele își toarnă urgiile atunci când s-au cumulat deplin, când omul a atins piscul decadenței, iar vicierea sa a determinat atringerea limitelor de menținere ale celor șapte cupe. Aceste potire sunt acum pline, orice întârziere înseamnă o dare pe din afară, un derapaj de la
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
infernale răsculîndu-se asupra genurilor și virtuților cerești", pe care de n-ar fi putut-o sfârși, aveau s-o continue discipolii săi spre satisfacția lui postumă: "Oasele mele vor tresări din mormânt la versurile lor, și sufletul meu plin de urgia divină va deveni muza lor inspiratoare". GR. PLEȘOIANU Un cirac al lui Eliade este Gr. Pleșoianu (1808-1857), profesor la Craiova și traducător din Marmontel (Aneta și Luben), Fénelon (Întîmplările lui Telemah, fiul lui Ulise) și din alții. Prefața la Aneta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În aste locuri vine. Mica Tismană devine palat ossianic, într-o scenerie feudală stil Mrs. Radcliffe: Feodală cetățuie, ce de turnuri ocolită, Ce de lună colorată și privită de departe, Părea unul din acele osianice palate, Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc. Poetul are predilecție pentru zgomotele naturii, executate pe orge grave; torente: Urechea mea ascultă torentul ce plesnește, Talazul ce se sparge de malul său plângând... huiete ale apelor: Din vreme-n vreme numai de dincolo de dealuri Părea c-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Să piară-a voastre raze, ș-o noapte de teroare Să vie-acum din haos pe ceruri a domni! Să fie noaptea neagră! așa îmi place mie, Căci noapte și în mine etern a existat; Să plane noaptea-asupră-mi, căci cerul cu urgie În noaptea fioroasă pe mine m-a uitat. În noaptea asta neagră să meargă-a mea durere Spre cerul fără milă de nori acoperit; Căci nimini nu m-aude acuma în tăcere, Căci nimini nu mă vede, și asta am
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în umbră crinii, vărsîndu-și boarea lor profană, Văzduhu-i greu cât n-ar fi-n stare vâslind să-l taie o aripă, Un trandafir murind se farmă pătând cuprinsul ca o rană. Și tot mai grea, mai tare crește naiva florilor urgie, Se-ntrec care de care parcă să-nvingă ori să moară-n luptă. În van trimite-un gând de pace un miros blând de iasomie Și flutură-n deșert în aer, ca un steag alb, o nalbă ruptă. Dăm și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de suflete și nu aveau cum să ajungă după patru generații la asemenea urdii. Iar Ieremia la 52,28-30 spune că au fost deportați în Babilon, în două etape, patru mii șase sute de ivriți. Cam tot atîțea au plecat de urgia cotropitorilor în Egipt iar în Palestina au rămas foarte puțini care lucrau pămîntul și viile, deci un număr de cca 15000-30000 de suflete. Cînd Ezra s-a întors în Canaan și a purces la constituirea Frăției lui Israel, organizație în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de săgeți trimise măiastru de neînfricații nemuritori pămînteni. Sofocle(496-406 î.e.n.) scria pe la 455 î.e.n. în drama Triptolemos despre geți și și conducătorul țării Sfinte Geția: ,,Și ai lui Carnabon, care domnește acum peste geți...” Un alt fragment scăpat de urgia timpului care spune că acest conducător al ariminilor carpatini era un bun gospodar ce s-a aplecat cu mare sîrguință asupra agriculturii. Astăzi căpeteniile tîlhare și trădătoare ale românilor au distrus complet agricultura ca să fim un popor de milogi și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
îl fac pe marele get că ar fi trac, adică din Tracia de lîngă barba grecilor, ori el scrie pe tăblițe că este mato geto, adică îi conducea pe geți nu pe poponeții altora! Autorul ne spune că înghesuit de urgii ,,dimpreună cu tovarășii, căutînd scăpare se duse la Argedavon, la tatăl regelui Burebista... Luînd apoi coroana zeilor din Samothrace pe viață, îndeplini jertfele și ceremoniile religioase ale inițiaților și ale orașului. În tinerețea sa, pe cînd era rege Burebista, cel
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
să umble în patru labe în fața altora(așa cum o fac urmașii lor astăzi) și-au strunit sirepii, au dat săbiile la tocilă și l-au așteptat pe bădia Filipoi Enia să-l între- be de ce poftește la toriștea lor. Pentru că urgia era mare, s-a adunat neamul geților din toate ținuturile și rău i-au hăcuit pe macedoneni cu toată fala și falanga lor. După ce și-au îndepărtat avutul și familiile de Istru, geții au aplicat tactica pămîn- tului pîrjolit să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
primă existență cu frica a-început", "Învăl[uindu]-ți Elizeul cu un nor al îndoielii"; "furtuna reflecției"; "Învățămîntule, pururea greșit, / Ție ți se cuvin blestemele-omenirii", " Un măcelar licețiat al speței omenești"; "pironul inutil al răzbunării"; "această sabie de plumb a urgiei"; "înclinația să-ți fie călăuză".** [*the soul-Camelion's varying hue - această expresie-cheie este cel mai probabil la originea ideii lui John Keats privind "poetul-Cameleon" / Camelion-poet.] [**let inclination be thy guide: această noțiune se pare că a înclinat balanța în decizia
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
și faimă veșnică"; "Moartea-ți nu putea veni decît din brațul lui Alfwold, / Așa cum numai diamantele pot să își vatăme diamantele semene"; "brațele morții"; "nici nu era de moarte înfricat"; "Moartea atîrna de brațu-i". Eclogue the first / Eglogă, cea dintîi - "urgie veșnic tot mai mare"; "călit pentru a suferinței lovitură". Eclogue the second / Eglogă, cea de-a doua - "șuvoiul negru"; "mîndrie cumplită"; "moartea, cea legată de-îngrozire, zboară oribilă"; "Și nici moartea a mii nu poate potoli războiul; / Ci căsăpiți mulți
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]