200,946 matches
-
limbajul și politica, competența lingvistică, lingvistica contrastivă, principiile semanticii structurale, creația metaforică, limbaj și poezie și un etcetera care poate fi interminabil. După traducerea integrală a operei sale în japoneză, un cunoscut lingvistic din acea țară, Takashi Tamej spunea în urmă cu șase ani că lingvistica lui Coșeriu era mult mai mult decât se putea aprecia în acel moment, întrucât urma să fie, nici mai mult nici mai puțin, decât lingvistica secolului XXI. Coșeriu a fost în afară de lingvist și filolog, un
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
rai decât ea. Seamănă cu unul din altarele acelea din plastic ce strălucesc în noapte? Îți jur că nu mă supăr dacă da. Sunt stelele, în fond, cu adevărat mici? Poate un bătrân cărturar să-și găsească în cele din urmă iubirea, ca să nu și-o mai ia la labă în fiecare seară să poată adormi? Nici măcar nu mai urăsc cărțile. Am uitat cea mai mare parte din ceea ce am citit și, la drept vorbind, ce-am citit nu mi s-
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
șovăie, între a admite că foștii securiști merită îngăduință și e inutil a-i mai arăta cu degetul și a-i condamna, fiindcă au colaborat cu fostul regim împiedicând România să intre în rândul țărilor civilizate cu mulți ani în urmă, bănuiesc faptul că nu sunteți un veritabil liberal sau că "băieții" v-au oferit ceea ce au mai primit și alții din breasla Dvs., înainte de anul 1989 și după. Poate, însă, este vorba și de cu totul "altceva"! Nu țin neapărat
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
Dar, vai, cultura însăși e profund divizată. Pe de o parte, există cultura occidentală, emanație a burgheziei industriale și tehnocratice, solidară în competiția mondială, iar pe de alta cea a popoarelor non-occidentale, "eternii întîrziați care tot încearcă să prindă din urmă Vestul". Ar fi mai ușor de realizat între cele două lumi o punte culturală decît una economică? Oricum, nu e mai puțin necesar. Ideea culturii drept liant al națiunilor a fost propusă încă în anii '50 de către T. S. Eliot
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
Ar fi mai ușor de realizat între cele două lumi o punte culturală decît una economică? Oricum, nu e mai puțin necesar. Ideea culturii drept liant al națiunilor a fost propusă încă în anii '50 de către T. S. Eliot, pe urmele unui proiect din secolul al XIX-lea, al lui Matthew Arnold. Situația se complică prin amestecul unei mentalități de putere. Anumiți intelectuali apuseni, nu se sfiește a sublinia autoarea noastră, împărtășesc încă porniri autoritariste ("travestiuri medievale"), care le forjează o
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
a intermediat-o și a organizat-o din punct de vedere artistic Mircea Bochiș, sînt cele cinci lucrări care au fost deja amplasate în vecinătatea fabricii de placaje din marmură. 1999, între neîncredere și speranță Cînd, cu un an în urmă, în satul Cărbunari din Maramureș, la o depărtare de vreo douăzeci de kilometri de Baia Mare, se încheia prima ediție a unui simpozion privat de sculptură în marmură, reacțiile au fost amestecate. Uimirea că un prosper om de afaceri, Victor Florean
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
Anca Maria Colțeanu de la Teatrul Odeon, după o dramatizare făcută de dramaturgul Radu Macrinici. După lupte seculare, am ajuns și eu, în fine, să văd, într-o sîmbătă caniculară, montarea pe care am scăpat-o la momentul premierei. Poate în urmă cu mai bine de o stagiune vorbeam cu entuziasm despre felul în care regizoarea (absolventă a UNATC, clasa Cătălina Buzoianu) a avut curajul estetic să pună în scenă Ivonna, principesa Burgundiei de Gombrowicz, la Teatrul Național din Timișoara, bazîndu-se pe
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
trupă. O piesă complicată, pe de o parte, amprenta marelui spectacol al Cătălinei Buzoianu și al scenografei Lia Manțoc, din anii '80, de la Teatrul Mic, pe de altă parte, și un debut care avusese loc nu cu mult timp în urmă. O piatră de încercare trecută cu inspirație, prin harul lucrului cu actorul. Esențial, totuși, pentru un regizor. M-am bucurat cînd Anca Maria Colțeanu, în urma concursului de la Teatrul Odeon, a fost acceptată în cadrul curajosului program (inițiat de fostul director, Alexandru
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
concluzia că e onoarea lor în joc și că devin complicii murdarelor afaceri ale deocheatului multimiliardar dacă îi mențin chipul surâzător în holul principal al universității. în ce privește nimerita comparare a mareșalului cu Hitler, am serioase dubii că statuia acestuia din urmă tronează nu pe holurile, dar nici măcar în debaralele Bundestagului. Faptul că destinul germanilor s-a împletit un anumit interval de timp cu acela al Führer-ului nu constituie la Berlin prilejuri de exersare a așa-zisei �obiectivități a faptului istoric", ci
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
a încredințat sfios și grijuliu romanul nou-născut, arțarii aveau încă frunze. Cînd am terminat, după opt luni de chin, lectura romanului, copacii se dezbrăcaseră de frunze; moarte, ele se prefăcuseră în paginile acestei cărți". Verdictul dat de Friedrich Sieburg în urmă cu peste patru decenii romanului Halbzeit a alimentat de-atunci și pînă azi judecățile critice stereotipe pe marginea lui Martin Walser, despre care se spune că este un maestru al discursurilor echivoce. Oricum, opera sa favorizează receptări derutante și din pricina
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
asumat rolul Creatorului și, prin urmare, romanul său nu s-a ivit ex nihilo. În același text, prozatorul remarcă dezechilibrul de forțe dintre critic și autor, tocmai pe fundalul rolului supradimensionat pe care criticul îl are în mass-media. Dar, la urma urmei, este romanul lui Martin Walser o scriere antisemită? Autorul și unii critici neagă această acuză. Alții întrevăd în roman, ca și în unele din textele precedente ale lui Martin Walser, urmele unui antisemitism latent. Deocamdată, iată, pe scurt, subiectul
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
rolul Creatorului și, prin urmare, romanul său nu s-a ivit ex nihilo. În același text, prozatorul remarcă dezechilibrul de forțe dintre critic și autor, tocmai pe fundalul rolului supradimensionat pe care criticul îl are în mass-media. Dar, la urma urmei, este romanul lui Martin Walser o scriere antisemită? Autorul și unii critici neagă această acuză. Alții întrevăd în roman, ca și în unele din textele precedente ale lui Martin Walser, urmele unui antisemitism latent. Deocamdată, iată, pe scurt, subiectul cărții
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
care criticul îl are în mass-media. Dar, la urma urmei, este romanul lui Martin Walser o scriere antisemită? Autorul și unii critici neagă această acuză. Alții întrevăd în roman, ca și în unele din textele precedente ale lui Martin Walser, urmele unui antisemitism latent. Deocamdată, iată, pe scurt, subiectul cărții: Andre Ehrl König, personajul central, este critic literar și star t.v. Discreționar, el îi ridică în slăvi pe unii autori și îi nimicește pe alții. Puterea lui este nelimitată, toți
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
acesta să-i laude în emisiunea sa televizată ultimul roman. Dar, surpriză, Ehrl König face praf cartea. Înfuriat la culme, Hans Lach se angajează, la o petrecere oferită de editor în cinstea criticului, într-o dispută vehementă cu acesta din urmă. Este invitat să părăsească party-ul și, evident, nutrește cumplite gînduri de răzbunare. Dar, în aceeași noapte, criticul dispare fără urmă; i se descoperă doar autoturismul de lux, marca "Jaguar", și puloverul pătat de sînge. Bănuit de crimă este, inevitabil, Hans
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
Hans Lach se angajează, la o petrecere oferită de editor în cinstea criticului, într-o dispută vehementă cu acesta din urmă. Este invitat să părăsească party-ul și, evident, nutrește cumplite gînduri de răzbunare. Dar, în aceeași noapte, criticul dispare fără urmă; i se descoperă doar autoturismul de lux, marca "Jaguar", și puloverul pătat de sînge. Bănuit de crimă este, inevitabil, Hans Lach. Supus unui interogatoriu îndelungat, acesta își recunoaște vina. La scurtă vreme după aceea însă, soția criticului este cea care
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
acordat de către Asociația Librarilor Germani în 1998. Elogiul lui Martin Walser îl făcuse atunci nimeni altul decît Frank Schirrmacher, redactorul șef al prestigiosului "Frankfurter Allgemeine Zeitung", care a respins Moartea unui critic. Critica pe care Martin Walser o făcea în urmă cu patru ani modului stereotip în care mass-media evocă ororile Holocaustului era neîndemînatic articulată, ambiguă. Impresia lăsată era aceea că scriitorul ar fi pledat pentru o eliberare de sub presiunea unui trecut ce nu mai vrea să treacă. El recurgea chiar
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
altă carte? în ce direcție vă duce ea, fiindcă după Tratat de oboseală cititorii dv. sînt într-o anume încordare Așa, ca alint, precizez că Tratat de oboseală a apărut înaintea antologiei O uitare de texte, dovadă că aceasta din urmă cuprinde și o selecție din cel dintâi plus câteva inedite care ar putea anunța ceva despre următoarea mea carte. Consider Tratat-ul� drept cea mai bună carte a mea. Pe la lansări, mai în glumă - mai în serios spuneam că tratat
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
ăsta făcuse greșeala să ucidă un cerb de-al ei, care era sfânt, și că... - Mama asculta extrem de atentă, cu ochelarii ei groși ridicați, pe frunte... Când a auzit din gura mea că zeița Artemis a intervenit în cele din urmă pentru Ifigenia, care era o fată minunată, și că în locul ei a strecurat o căprioară, ca s-o salveze, a bătut din palme, cu satisfacție, exclamând ca o urziceneancă: Al naibii, tacsu! și era gata-gata!... În ultimii ani ai vieții
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
și bunicul i-a spus că e târziu ca să se mai urce până acolo. Bărbatul a vrut să știe dacă au unde dormi și bunicul i-a spus că da. Fata se apropiase de ferestruica ce dădea spre curte. Pe urmă s-a întors și s-a oprit în pragul ușii. - Bună, mi-a spus. Am salutat-o și eu. - Cum se numește satul ăsta? I-am spus. A scos un pachet de țigări boțit din buzunarul pantalonilor, și-a aprins
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
omorât potera. Sunt în schimb, alte lucruri. Oamenii se uitau la ea cu luare aminte. Încetul cu încetul Vicenta se liniștise. - Am o pajiște în josul râului, lângă niște arini, și an de an, cam pe vremea asta, noaptea, apare o urmă foarte ciudată. E ca o roată, și iarba rămâne pârjolită. Căutătorul de minuni a întrebat-o dacă poate s-o deseneze, și ea a răspuns că nu, dar putea s-o facă bărbatul ei. Acesta, fără să scoată o vorbă
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Omoară păstrăvii, la fel ca varul ori leșia. Toată iarna apa râului a curs neagră până dincolo de La Granada. Dar când a venit primăvara dispăruse. Ce puteți să-mi spuneți despre asta? Căutătorul de minuni a căzut pe gânduri. Pe urmă, cu un glas neșovăitor, în care se putea bănui o intenție batjocoritoare, a răspuns: - Uite ce este, mi se pare foarte ciudat, dar cred că nu avem motive suficiente pentru a-l considera un fenomen extraordinar. Putem să ne închipuim
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
din capitală. Urcau până acolo glumind, dar când ajungeau în fața lui amuțeau. Oul a apărut în august, de Sfânta Maria, și tot satul s-a înspăimântat. Nu ne gândeam la altceva decât la ce-ar putea ieși din el. Până la urmă, pe la sfârșitul lui octombrie, l-a lovit un trăznet. Oul s-a crăpat și din el se scurgea un fel de clei albicios, care mirosea urât de te amețea. Mirosul ăla de putregai s-a simțit ani de zile și
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
se părea că n-a dispărut de tot. Coaja oului s-a uscat la soare, și ciobanii au folosit-o pentru luminat. Azi n-a mai rămas nimic. Dar ce zic eu azi, de mult n-a mai rămas nici o urmă din el. Ramirín s-a cufundat din nou în tăcere. Lunga lui tiradă îl făcuse să gâfâie și acum își trăgea sufletul. A răsuflat din greu de câteva ori. Pe urmă s-a adresat străinului cu un aer provocator: - Ei
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
eu azi, de mult n-a mai rămas nici o urmă din el. Ramirín s-a cufundat din nou în tăcere. Lunga lui tiradă îl făcuse să gâfâie și acum își trăgea sufletul. A răsuflat din greu de câteva ori. Pe urmă s-a adresat străinului cu un aer provocator: - Ei, acum vreau să aud ce explicație îmi dați. Soția căutătorului de minuni, care urmărise cu vădit interes vorbele sătenilor, s-a uitat la el cu o privire care mie, cum stăteam
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
lui și a șovăit. A fost o șovăială foarte scurtă, dar eu, care mă aflam chiar lângă ea și foarte aproape de el, am surprins-o limpede și vă asigur că nu mă înșel. Nu știu dacă ce-a făcut pe urmă răspundea sau nu cererii ei mute, fapt e că a vorbit cu și mai multă siguranță. - Sigur că-ți pot da o explicație. Era o noapte călduroasă, dar pe verandă se făcuse răcoare. Se auzea susurul râului pe prund. Pe
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]