7,316 matches
-
crește de bucurie. Cînd dau să plătesc, cojocarul refuză: Mai am nevoie și de prieteni, dom' profesor. Rămîn uimit de situația aceasta neașteptată. Plec și promit să revin. Peste două zile revin cu un bidon de vin roșu. Este "puterea ursului", mă laud eu. Nu era nevoie, dom' profesor. Mulțumesc, dar zău că nu era nevoie. N-ai spus că ai nevoie și de prieteni? Am venit la un prieten. Dacă-i așa... Știți, am ceva să vă arăt. Dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mă enerva. Am zis sîmbătă și gata! Georgeta face stînga împrejur, lăsîndu-și interlocutorul într-o poziție de rugă și panică. Omul a făcut curat, a gătit bunătăți de tot felul și a băut și două pahare de vin roșu "puterea ursului" sau "sînge de taur". Vinul ăsta cică face ce face și te trezești mugind ca un zimbru, sau ca un bizon în călduri. Inima îi bătea în gît și avea emoții de începător în făcutul prostiilor. Geta sună prelung, Geta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mănuși cu un singur deget, decupate pentru trăgaci. Radioul dat la maxim. No, tot mi-i bun comunismul, e lumina la 9 și să culcî curvele mai divremi. Mi-s om bătrân, am făcut 30 di ani mină în Leșu Ursului, uraniu era mai domol decât iepili istea-n călduri, futu-li Dumnezău sî li futî! 34. Etajul 2: baia la capătul holului, geamul la capătul holului, ușa la capătul holului, uscătorul la capătul holului. Întunericul puțea. Beznă. Fiecare își golea mațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scapără scântei de lună plină, coama înverzește a iarbă de coasă, primăvara sub șa ca sub o ultimă brazdă de zăpadă... În genunchi, păcătoșilor, în genunchi! Paște calul jeratic din palma lui Greuceanu, Împăratul Roșu se sperie, aruncă pielea de urs și o îmbracă pe cea de tată milostiv. Îndelung răbdătorule, cată din cer și vezi, și cercetează: herghelia aceasta a rupt inima Carului Mare într-o dimineață de aprilie. Miluiește-o, Dumnezeule, miluiește-o! Cresc hamuri în certificatul de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Năsăud), a inclus sfântul locaș în câteva proiecte turistice, iar pacea mânăstirii "s-a dus pe pulă. Banu-i ochiul dracului. Sfințenia ca sfințenia, treacă meargă, dar ce fac cu plutonul de cadre? Ziariștii ăștia îi caută și în bârlogul ursului!" Turiști, fonduri, lume bună, istorie. Facem istorie, părinte stareț. S-a schimbat lumea, ne aliniem spre Vest, am intrat în Consiliul Europei, vom intra și în Uniune, în N.AT.O. Numai proștii se opun progresului, vin banii peste noi, părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ajute pe împărat în josul Rhinului, în războiul cu Franța. Miniștrii acestui principe l-au sfătuit, la vestea acestei invazii neașteptate, să-l cheme în ajutor pe țarul Rusiei; dar principele, mai înțelept decît ei, le răspunse că moscoviții sînt ca urșii, pe care nu trebuie să-i slobozi, pentru că nu-i vei mai putea prinde în lanț; a luat, generos, asupra lui, grija răzbunării și n-a avut de ce să se căiască. Dacă aș trăi în veacul următor, aș lungi cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cruce Înfiptă În pîntecele umflat. Poze am Întîlnit și-n alte cărți, ba chiar și-n unele revis te. Pe cele din poveștile lui Creangă le-am redesenat cu mi gală, căutînd să redau cît mai exact castaniul prietenos al ursului din grădina faimoasei salate, albastrul și vișiniul din straiele lui Harap-Alb, galbenul-muștar al blănii cerbului și razele nestematei din fruntea lui. Dar culori mai vii Într-o carte, În cei unsprezece ani de lumină ai lor, ochii mei nu au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de Théologie Catholique și un studiu din Échos d’Orient 215; R. Devreesse, cu două texte apărute în colecția Analecta Bollandiana216și un al treilea din Revue de science religieuse (1937); H. Staubinger, cu cartea sa despre hristologia maximiană, din 1906; Urs von Balthasar, cu monografia La liturgie cosmique, plus un articol despre Capete gnostice, unde propune o cronologie a scrierilor lui Maxim etc. Chiar dacă se declară în dezacord cu tezele lui P. Viller 217 și I. Hausherr 218, care, în opinia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prea apăsat pe influența lui Origen și a lui Evagrie asupra misticii maximiene, el recunoștea acest lucru cu toată onestitatea și citează mai multe referiri la Evagrie în notele sale de subsol. În schimb, se declară perfect de acord cu Urs von Balthasar, pentru care opera lui Maxim constituie o sinteză originală și genială între Origen, Evagrie și Pseudo-Denis219. Introducerea degajează marea temă a sintezei maximiene, care este aceea a „urcușului” (diabasis) omului spre Dumnezeu. Această Introducere reprezintă o schiță a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a lucrării Duhului Sfânt, ci au transfigurat însuși chipul Bisericii pământești. Din acest motiv, Părinții adunați la Vatican între 1960 și 1965 pot fi socotiți pe drept cuvânt replici vii, descendenți fideli ai Părinților din primele secole, când, vorba lui Urs von Balthasar, „Biserica nu avea decât șaptesprezece ani”. Nici vorbă să idealizez efectele hotărârilor conciliare; ele se văd cu ochiul liber. Mai mult, chiar protagoniștii (Congar, Daniélou, viitorul Ioan Paul al II-lea, dar mai cu seamă De Lubac) și-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și spiritualitatea”. 5. În fine, întreprinderea „Sources chrétiennes” ar acoperi o lacună în peisajul intelectual francez. Printre cei dintâi Părinți traduși în colecție se găsesc Grigore de Nyssa, Clement Alexandrinul, Atenagora, Nicolae Cabasila, Origen și Maxim Mărturisitorul. Același an 1942. Urs von Balthasar 242, alt membru al „clubului de la Fourvière”, publică volumul Pensée et présence. Essai sur la philosophie religieuse de Grégoire de Nysse, a cărui prefață constituie o adevărată „profesiune de credință”. Pledând implicit pentru reasumarea predaniei Părinților, el ține
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de prezent, ci pătrundere în intimitatea Tradiției, pentru a înțelege sensul unor „gesturi” pe care Biserica le-a făcut în contexte ireversibile. Gândirea unui Grigore de Nyssa a fost „mare, puternică și armonioasă” altădată, dar ea aparține iremediabil acestui „altădată”. Urs von Balthasar conchide: „Ne amintim de ea șde această gândire - n.n.ț așa cum omul își amintește de profundele intuiții ale adolescentului care a fost: dacă nu le poate retrăi ca atare, întrucât conjunctura, viața, întreaga lume s-au schimbat, el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
următoarea constatare: teologia catolică a epocii ar fi o teologie închisă în ea însăși, fără nici o legătură cu lumea în care creștinii totuși își petrec viața de zi cu zi. Dar, în ochii lui Daniélou (ca și în ochii lui Urs von Balthasar), nu rezultă de aici că teologia trebuie să „se adapteze gustului zilei”, ceea ce ar constitui o trădare a însăși esenței și vocației sale, ci „să răspundă nevoilor sufletelor care trăiesc în prezent”. Critica lui Daniélou se reduce grosso
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ce trebuie să facem e să trăim în conformitate cu scrierile lor, să-i urmăm à la lettre, să-i imităm fără crâcnire. Firește, nici nu se pune problema reabilitării unor „eretici” ori „semieretici”, precum Origen, marele chouchou al lui De Lubac, Urs von Balthasar, Daniélou sau Evagrie Ponticul, editat cu profesionalism și pasiune în „Sources chrétiennes”. Pentru Stăniloae, în special, și pentru ortodoxie, în general, nu există nici un intermezzo, nici o întrerupere, nici o diferență de percepție și de viață între epoca patristică și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
băteau la cap ! Dar acolo, sus, "în creierul munților", nu prea era semnal și cabanierul nu se obosise să-și pună antena, așa că toată ziulica stăteau pe afară, băteau mingea, se mai jucau cu Ursei câinele ciobănesc mare cât un urs și cam atât. Cărți nu prea citeau nici când erau la școală, darămite acum, în vacanță !... De desenat desenau la școală, când nu aveau chef de învățat și, vorba ceea, când are un elev chef de învățat ?! (se spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o pus necuratu’ sî cânti „Trăiascî Regili”. Dupî o vremi, o vinit niști perdi varî, caaa... aista, cu mașâna șî l-o luat. ȘÎ bun dus o fost... În jur s-a auzit râs sănătos, dar și mormăitul ca de urs al securistului: ― Lasă, că ies eu de aici... Spre amiază, doctorul Pas, Însoțit de doctorul Gruia, care a făcut parte din echipa operatorie când securistul s-a accidentat, au intrat În salon. Sora șefă a adus o măsuță cu rotile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fi spus, ce nu i-o fi spus, dar când a ieșit radia de bucurie. „Să știi că Dumnezeu vede al cui e sacul cu făină. Dacă voi fi pe tractor cu Drâmbă, altfel vor sta lucrurile” - vindeam eu pielea ursului din pădure, fără să știu rezultatul exact al raportului lui Mișa. La un moment dat, Îl văd că Îi umblă capul ca la popândău. „Mă caută” - mi-am zis. Când a dat cu ochii de mine, mi-a făcut semn
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nădejde”. „Câți n-ar vrea să fie <proștiă ca tine? Numai că n-aș fi de acord ca după ce ai sărit șanțul să treci pe lângă prieteni ca vodă prin lobodă” - l-a prevenit gândul de veghe. „Uite de ce n-are ursul coadă și vulpea o are prea lungă”. „Mai la obiect, cumetre. Se poate?” - a cerut gândul de veghe. „Fiindcă tu Îi judeci pe ceilalți luându-te pe tine drept etalon”. „Mă străduiesc să fiu drept pe cât pot. Când voi greși
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu vă Învăț să vorbiți tovărășește... - și-a Încheiat discursul secretarul de partid, privind semnificativ la străinul de lângă el. Cei din comisie au privit unii la alții cu zâmbet ironic. Acest zâmbet și atitudinea lor purta vădit mesajul: „Hai, plimbă ursul, jigodie! Întâi Învață să vorbești românește. Da’ ce pretenție poți să ai de la un grăjdar?...” Pentru a arăta parcă secretarului de partid că intervenția lui nu avea nici o legătură cu examenul, rectorul a mulțumit pentru participare doar membrilor comisiei. Gândul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
conchise Stelian. Pe la Vocea Americii ce se mai aude?... Ticu își goli paharul de vin și se uită lung la fratele său, apoi iar dădu din mână, fără chef: La Vocea Americii zice multe, nene, dar ce folos! Câinii latră, ursul trece... Ferice de Iorgu, că a șters-o în Israel! Noi, aici, mai avem multe de-nghițitși multe de tras!... Ai spus mai demult ceva despre nu știu ce mare acțiune, un fel de cruciadă, pe care o pregătesc occidentalii, ca să ne aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spus eu bine ce i-am spus lui nenea Stelică acum patru ani, când l-au lăsat fără pensie tot așa, niște măgari ca ăștia: Ialta ne mănâncă!... Nu știu ce mai așteaptă americanii ăștia, ca să vină să ne scoată din gura ursului... Poate o invitație specială?... Păi de vină sunt Roosvelt și cu Churchill, că s-au înțeles cu rușii, fără să-ntrebe pe nimeni, rosti calm Sever, așezându-se și el la masă. America și cu Europa de Vest nu trebuie să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai văzut dumneata prin părțile noastre vreun cal fără coadă?.. Roibu meu îi numai unu... Îți trage bășina drept în față, dacă te-ar pricepe că vrei să-l cumperi! O fi vreun metis al unei iepe și-al unui urs! Nicidecum!.. Când era mânzoc de trei săptămâni, un armăsar i-a rupt coada și a mâncat-o, iar dacă rămânea cu ea, i-o mâncai dumneata acum, cu tot ce s-ar mai fi găsit prin vecinătate. Iritat de stinghereala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nevasta pădurarului, cu pensia super, cu votul pentru binele țării de care numai tu ai parte... Că de fantasmagoriile și de bâlbele tale, dobândite după acea tărășenie, sîntem sătui până-n gât! Cotarlă ordinară ce ești! Ia-ți bastonul și plimbă ursul, excelență! Aista-i mesajul nostru pentru Înălțimea Voastră, Cipriane! îl atenționau pensionarii de rând, în timp ce doamna îl toca mărunțel: Asta ți se cuvine! Atâta meriți! Craiule! Și nu mă mai aburi cu minciunile și cu laudele tale că-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
însă un singur lucru: să nu mă doară, deși știam că nu-i tocmai plăcut să fii hrană pentru lei. Îmi era foarte cald și mă prinsese iar un dor nebun de Polul Nord. Acolo măcar nu văzusem nici picior de urs și, după cum ți-am spus, congelații au cele mai fericite morți... După asta, nu mai țin minte nimic. Știu doar că m-am trezit. Ăsta-i tot visul. Asta-i toată zvârcolirea... Nineta, cum am mai zis, tot ninetistă. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
eu spun ceva Nu, spune definitiv, întrerupându-mă. Și aici îmi amintesc de "Zmeul de aur" de Kosztolanyi Deszo, de "Lumina stelei îndepărtate" de A. Ceaikovski, "Himera" de Gh. Săsărman la editurile Albatros, Editura pentru Literatură universală, Albatros. Și de "Ursul din Arkansas" -antologia de la Albatros, "Alexandru Lăpușneanu" C. Negruzzi, Editura Tineretului, Coriolan Gheție "Veac luciferic" și K. Hamsun "Mistere", "Foamea" la Ed. Agora și Ed. Univers. Să nu uit de "Dresură liberă" Semionov, Minerva. Vreau să plec, în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]