2,974 matches
-
Unde colinda Pasărea Măiastră!” Alteori sunt create imagini clare, adevărate tablouri mișcătoare: „Un pui de câine se înghesuia lângă ușă / O fetiță ținea în brațe o păpușă, / O strânge așa de tare și părul răvășit / Se împrăștie în valuri ca vălul liniștit” În volumul „Tainica simțire” predomină tema ccopilului inocent ca o eliberare de stresul vieții cotidiene, o „fugă” în natură, la satul natal, sau uneori în ancestral „Să ne visăm iarăși copii”, „Satul adormit” etc. În poemul din finalul volumului
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
rupt din plasăcu o fărâmăde cuvânt.... XXVII. NINSOARE DIN CULPĂ, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2155 din 24 noiembrie 2016. ninsoarea a fost oprită la intrarea-n oraș pentru că nu avea acte în regulă. când i-au dat vălul alb la o parte au văzut moartea semințelor de grâu și-acest lucru i-a speriat prea mult pe vameși pe ei care sunt pregătiți mereu pentru măsuri urgente ninsoarea a fost percheziționată (ea nu se ascundea decât pe sine
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
albi și firavi încât se topeau la atingeri ancheta a continuat între timp toate serviciile secrete din orașul nostru ... Citește mai mult ninsoarea a fost oprită la intrarea-n orașpentru că nu avea acte în regulă.când i-au dat vălul alb la o parteau văzut moartea semințelor de grâuși-acest lucru i-a speriat prea mult pe vameșipe ei care sunt pregătiți mereu pentru măsuri urgente ninsoarea a fost percheziționată(ea nu se ascundea decât pe sine)a fost interogată și-
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
și copii Faurului. Știa de la tatăl lor, că mama le-a murit, când Grace era foarte mică și el avea abia vreo trei ani. Nu își amintea deloc chipul mamei și nu avea amintiri precise din acea vreme, ca și cum un văl de nepătruns, i le ascundea. Începură să-i încolțească în suflet îndoieli și femeia extraterestră îi simți frământarea. El o admira pentru capacitățile extraordinare ce i le relevase, însă în inima lui simțea, că nu putea fi mama lui. Ea
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
norii Zgribuliți de-atâta dor, Tot privind cum trec cocorii Și sub ei un alt decor. Vântu suflă-n a lui strună Și se tânguie de zor, Din copaci frunze adună, Pe pământ face covor. Soarele sfios privește După-un văl de ceață groasă, Și-a lui rază-acum tânjește După vara-i prea frumoasă. Doi copii desculți aleargă Prin frunzișuri fără rouă, Râsul lor acum dezleagă, Anotimp în haină nouă. Sub o salcie pletoasă Pironit îmi număr zorii, Prin mantia-i
TREC COCORII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375217_a_376546]
-
doar judecăți cu valoare de sofisme, menite a ridica bariere artificiale între oameni. Învierea lui Iisus Hristos, urmare firească a aplicării acestei simple filosofii de viață, garantează dobândirea eternității. Astfel, esența Evangheliei - a veștii bune a învierii - e următoarea: Sub vălul de uitare al timpului, se stinge Tot ce pe scena lumii, vremelnic, s-a-ntrupat. Un singur adevăr, doar, răzbate și învinge! El dă speranță lumii: „HRISTOS A ÎNVIAT!” Ioan CIORCA Referință Bibliografică: ETERNA IUBIRE / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ETERNA IUBIRE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372583_a_373912]
-
din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Șoapte... Șoapte legănate în miez de noapte sunt ca un zbor de fluture printre fire-nmiresmate de gânduri cuprinse de liniștea toamnei târzii. Ținem în palme culorile apusului și ne-mbrățișăm c-un văl de stele. Viv Referință Bibliografică: Șoapte... / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2136, Anul VI, 05 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viviana Milivoievici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ȘOAPTE... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372672_a_374001]
-
duduiță,dragă, fii cu ochii pe el că are o artistă la Brăila... Ei, și ? Dacă nu e dragoste, nu mă interesează ce face ! Mă simt așa de bine singură... ” « 6 august, orele 21...Ca prin vis s-a ridicat vălul de ceață, raze jucăușe peste oglinda apei, am ieșit pe punte...Un vapor nemțesc...,,Di Frau, di Frau...” -îmi face cu mâna un marinar...Nicu -mi dă libertate deplină, fac ce vreau eu. Nu vreau să-i amintesc de ce a
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
viața dură a timpului său de răscruce istorică. Eugenio Montale în poeziile sale, cum subliniază Angelo Jacomuzzi, rareori are o preocupare a unei comunicări fericite cu metafizicul, pentru a regăsi vestigiile edenului, ca reminiscență a unei divinități ce a rupt vălul și a tangențiat cu lumina oamenilor. Fiind masca poetică a unei ieșiri în afara timpului, a unei intrări în mirajul edenic: negrele semen de ramuri pe alb/ca un alfabet esențial. (Quasi una fantasio). În Elegia de Pico Farnease limbajul este
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
inima, să mi se scurgă, spre pământ, Și cine dintre ele, eroine ale zilelor mondene, Îmi va lua și liniștea, pierdută prin edene?.. Și numai una își caută un timp-n a mea privire, O frunză, ca o principesă, rupând vălul de pe ochi, Să-și vadă trupul autumnal, împovărat în rostire- De amintiri, legănate în dangătul frunzelor de plopi... Sunt doar fragilitate, nu -s frunză, și nici toamnă, Și uit de visul, în care îmi curg lacrimi de doamnă, Iar lina
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372128_a_373457]
-
ce știi o vrajă, prin care poți lega sufletele oamenilor. Mă gândesc totuși, să îmi dai voie să te creionez eu așa cum știu mai bine, iar tu să mă asiguri că niciodată n-ai să-ți dai la o parte vălul misterios pe care vreau să ți-l atribui. Cred că ți-ar sta bine dacă pe cap ai avea o maramă de borangic de culoarea mării, iar trupul feciorelnic l-ai avea împodobit într-o rochie de culoarea soarelui de
SCRISOARE CǍTRE PRIETENIE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372146_a_373475]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DOAR TOAMNA Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1715 din 11 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Doar toamna podul și-l îndreaptă spre ale iernii reci feline, Cu brațe suferinde-n teacă, cu văl de ape cristaline Și anotimpul ăsta nou, și-atât de desuet, mă caută în tine Cu toate frunzele pachet, se frunzărește-n mine Iar toamna asta, amândoi, s-o facem drum de seară Pe care să visăm în doi, alături
DOAR TOAMNA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372209_a_373538]
-
de la-nceputul lumii, Să-mi reînvie amintiri și doruri din trecutul Ce mi se-așterne la picioare din tăria humii. Ajută-mă să mă înalț spre cerul îndurării, Să-mi vindec temerile și angoasele din minte, Lăsând de-o parte vălul infinit al nepăsării, Ca trecerea să-mi fie înțeleaptă și cuminte! Citește mai mult Pe sânul dunelor îmi culc neliniștile toateși-mi oblojesc aripile cu îndurări senine,Aș vrea să pot zbura încă o dată, de se poate,Spre înălțimea de azur
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
mea de la-nceputul lumii,Să-mi reînvie amintiri și doruri din trecutulCe mi se-așterne la picioare din tăria humii.Ajută-mă să mă înalț spre cerul îndurării,Să-mi vindec temerile și angoasele din minte, Lăsând de-o parte vălul infinit al nepăsării,Ca trecerea să-mi fie înțeleaptă și cuminte!... XXVIII. CÂT DE DEPARTE SUNT, DOAMNE, DE TINE?, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1386 din 17 octombrie 2014. Cât de departe sunt, Doamne, de Tine, Cât de
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
teamă, călătoare Pe spinarea timpului complice. Umbrele se-ntind halucinante, mi se prind de suflet, Noaptea-mi înfășoară trupu-n mantia-i de abanos, La prăpastia răbdării îmi opresc nesigur umblet, Către Cer mă-nchin, în așteptare. Vreau ca al nesiguranței văl să fie dat de-o parte, Zorii izbăvirii să-mi inunde trup și inimă Citește mai mult Noaptea, pasăre de pradă lacomă și hrăpăreață,Aripi negre a întins și freamătă pământul tot,Prins în menghină de întuneric nu mai face
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
o teamă, călătoarePe spinarea timpului complice.Umbrele se-ntind halucinante, mi se prind de suflet,Noaptea-mi înfășoară trupu-n mantia-i de abanos, La prăpastia răbdării îmi opresc nesigur umblet,Către Cer mă-nchin, în așteptare.Vreau ca al nesiguranței văl să fie dat de-o parte,Zorii izbăvirii să-mi inunde trup și inimă... XXXI. MAREA SPERANȚEI, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1293 din 16 iulie 2014. Mi-ascund sentimentele-n pânza corabiei tale fugare Să plângă, să
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
amintiri fugare cad alte frunze, alte păsări zboară, cum mai zburau la noi odinioară, vin alte toamne cu aceleași nume, dar noi trăim de-acum în altă lume. diminețile mocnesc singurătate, și toamna trece rece prin cetate, din mrejele cu vălul de aramă vin amintiri fugare puse-n în ramă. prin sat trec umbre grele de tăceri, unde s-au dus potecile de ieri? cine s-a răzbunat cu-atâta ură, unde e nucul meu din bătătură? și prispa mea cea
AMINTIRI FUGARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374769_a_376098]
-
din cer rubine, un peisaj pictat în ramă. privesc la geamul solitar și-ascult prelungile suspine de foi de plop ce cad arar, priviți în zare, toamna vine. vine încet ca o mireasă, adusă pe aripi de vânt, are un văl de frunză deasă, cu rochia până-n pământ. priviți în zare, toamna vine, păunii lunii sboară blând, se-adună strugurii-n ciorchine și greierii se-aud cântând. cu mantii galbene și rupte, doar plopii tristelor alei, sub vraja toamnei reci și
PRIVIŢI ÎN ZARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374783_a_376112]
-
să-mi dai o noapte, Iar brațul tău să-mi fie căpătâi, Să mă-nvelești în mii de șoapte, Obrazu-nmiresmat, să mi-l mângâi. Însă cu nonșalanță iarăși pleci, Lăsând singurătatea și tăcerea, Prin liniștea haotică a gândurilor reci, În vălul de tristețe, îmi înfășor iubirea. Și-n clipa de tristețe când mă pierd, În mii de întrebări fără răspuns, Doar ale tale slove mă dezmierd, Al lor balsam, mi-ar fi de-ajuns. Dar mângâierea o să mi-o găsesc, Printre
CLIPA DE TRISTEȚE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375688_a_377017]
-
se resemnase. Se simțea ca după o boală lungă și grea, dar un sentiment plăcut, de ușurare și reușită îi înviora simțămintele, asemeni brizei marine, ce picura seară de seară în părul său, sărutul sărat al depărtărilor. Tristețea cobora adeseori vălul ei opac și întunecat peste fruntea lui, adâncind ridurile săpate de timp și suferință, dar decise să se îndepărteze cât mai repede cu putință de casa de pe plajă. Era imperios necesar să pună o distanță considerabilă între el și acel
DILEME ( FRAGMENT 28) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375648_a_376977]
-
Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului Era în zori. Splendid crepuscul Veghez pe țărm, un far minuscul S-a stins firesc, a mia oară Și mă întreb așa-ntr-o doară: De ce mereu se înroșește, Când vălurile-și risipește? Ce taină în adâncuri are, De mii de ani, frumoasa mare? În zori, din largu-i necuprins, Un tânăr prinț din ea desprins, Se ridica spre boltă, roată, Și o lăsa îmbujorată Sub mângâieri de raze blânde, Însângerând adânc
SECRET ASCUNS DE MII DE ANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375676_a_377005]
-
și dureri greu de vindecat. Lumea Japoniei e fascinantă... . cultura, tradițiile, stilul de viață actual, istoria milenară, simțul onoarei, demn de admirat și de urmat, răbdarea, pudoarea cât și fascinația pentru tot ceea ce înseamnă Europa. Viața intimă e ca un văl de mătase după care se ascund, e greu s-o ghicești. Japonezii nu vorbesc despre iubire, exceptând adolescenții și tinerii care aleargă, vrăjiți, după Manga sau filme pentru a se informa... Dincolo de acest văl se află o inimă care, ca
IUBIREA LA JAPONEZI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375734_a_377063]
-
Europa. Viața intimă e ca un văl de mătase după care se ascund, e greu s-o ghicești. Japonezii nu vorbesc despre iubire, exceptând adolescenții și tinerii care aleargă, vrăjiți, după Manga sau filme pentru a se informa... Dincolo de acest văl se află o inimă care, ca orice inimă, iubește. Numai că niponii sunt orientali, ceea ce le dă profunzime și interiorizarea sentimentelor... Nu sunt expansivi precum latinii, să zicem. Adolescenții și tinerii sunt mai deschiși decât părinții și bunicii lor. Lucrul
IUBIREA LA JAPONEZI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375734_a_377063]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > TAXI Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Arare licărele de lumină aurii de pe ramuri se desprind legănând clipele-n vălul de întuneric și taxiul sfredelește noaptea străbătând prin fulgurațiile-n negru și alb lumea paralelă necunoscuta ce se dezgolește-n dans rotit ca o bacantă pe asfaltul de oglindă neagră și toate gândurile rătăcite-n adâncul pupilei urmăresc în tăcere
TAXI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375780_a_377109]
-
căci și Valentina Becart dezvăluie aluatul stihului său căruia i-a dăruit de cele mai multe ori „veșmânt de argint și ode”, „veșmânt de dragoste și cântec”, simțindu-și mâna „ca o ramură plină de rod”, oferind alteori „cuvinte libere, dezbrăcate de văluri / delirante, provocând o nouă naștere / și noi sunete / ... / în ovalul unei raze / solare ... ”(Vârstele rostirii). Personal, consider că strădania doamnei Valentina Becart nu va fi în zadar, căci versurile sale o vor purta-o pe cărarea ce suie spre Olimp
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]