1,093 matches
-
miros venea adormitor. Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blând îngânat de-al valurilor glas. Răsare luna, îmi bate drept în față: Un rai din basme văd printre pleoape, Pe câmpi un văl de argintie ceață, Sclipiri pe cer, văpaie peste ape, Un bucium cântă tainic cu dulceață, Sunând din ce în ce tot mai aproape... Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii, Părea c-aud venind în cete cerbii." Se cere: 2. Găsiți sinonime pentru cuvintele. 3. Explicați expresiile: „Un
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
cuvintele. 3. Explicați expresiile: „Un freamăt lin trecea din ram în ram” „Și un miros venea adormitor” „Blând îngânat de-al valurilor glas” „Un rai din basme văd printre pleoape” „Pe câmpi un văl de argintie ceață, Sclipiri pe cer, văpaie preste ape" 4. Selectați cuvintele și expresiile care conturează imaginea vizuală, imaginea auditivă, imaginea olfactivă și imaginea dinamică din tabloul naturii descris de poet. 5. Alcătuiți enunțuri cu alte patru sensuri diferite ale cuvântului „bate". 6. Scrieți familia lexicală a
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
diferite ale cuvântului „bate". 6. Scrieți familia lexicală a cuvântului: drept. 7. Precizați ce denumește fiecare cuvânt subliniat din versurile de mai jos: „Un rai din basme văd printre pleoape, Pe câmpi un văl de argintie ceață, Sclipiri pe cer, văpaie peste ape,” 8. Înlocuiți în textul dat cuvintele care denumesc însușiri, cu altele cu sens asemănător. Citiți versurile nou formate. Ce observați? 9. Scoateți din ultima strofă cuvintele care rimează. Creați și voi versuri pornind de la perechile de cuvinte date
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
preotului, este tipic. Mai tragica a fost soarta multor copii români a căror tragedie este descrisă de un martor ocular astfel: După încetarea focului de arme, ungurii au pus mâna pe copiii de români si de vii ii aruncau în văpaia focului arzând de vii în chinuri groaznice si mare jale răsuna în tot locul de plânsetele lor” . Rezultatul masacrului de la Trăznea: 263 români (copii, femei, bărbați, tineri si bătrâni) morți și răniți. Dintre aceștia au fost identificați 68 morți. Printre
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
Traduceri: Mihai Eminescu, Hyperion, București, 1940, Gedichte București, 1975 (în colaborare); J. W. Goethe, Faust, I-II, București, 1957-1958; Franz Grillparzer, Granit, București, 1964; Lion Feuchtwanger, Succesul. Trei ani din istoria unei provincii, pref. I. D. Bălan, București, 1964; Paul Schuster, Văpaia de februarie, București, 1966; Adalbert Stifter, Vechea pecete, pref. Nicolae Balotă, București, 1970; Vasile Alecsandri, Fürst Despot, București, 1973; Die letzten ersonnenen Sonette Shakespeares in der erdachten Übersetzung V. Voiculescu - Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de
WEISSGLAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290677_a_292006]
-
greieri și cu stele suspină-n călimară / rugina ta de frunze ucise pe alei”. Autoportretul are altă tăietură, căutând o „tectonică”, o exprimare a contrariilor: „Am simțul timpului, intens, lichid... / În mine fiecare clipă-și taie, / ca stema căzătoare, de văpaie, / drum, ca pe un cer întunecat și vid. // Sunt plin de înălțări și prăbușiri. / Am fost necontenit în frământare. / Mi-i martoră această grea cântare, / ce vâlvorește încă-n noi iubiri...” (Tectonică). Încercând să părăsească registrul naiv, Z. compune o
ZAMFIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
A primit drept moștenire Țara codrilor de fag. Și-a urmat apoi MOLDOVA, cu surâsul ei candid, Ce-a-nceput să stăpânească peste Țara de molid Iar frumoasa, visătoarea, BASARABIA, bălaia, Cu păr lung de aur moale, cu obrajii ca văpaia, A primit în stăpânire de la tatăl ei iubit Un ținut mănos și rodnic, Țara cea din răsărit. Și DOBROGEA, ocheșica, cea de Soare iubitoare, A ajuns prințesa Țării dintre Dunăre și mare. Iar MUNTENIA, zglobia, a primit acel cuprins Ce
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
imaginația inocentă a celor căzuți întâmplător pe coaja terestră (probabil din același cer misterios) cu o duioșie dezarmantă și senină liniștea stelară; din cer, Dumnezeul tuturor, imparțial și bun, prototipul moșnegilor tereștri, coboară fire nevăzute de lumină, o mreajă de văpaie 75, și dă semne de un clarobscur halucinant: ca-n vis, așa vii76. Copacul, roditor sau nu, este într-adevăr elementul de legătură între cer și pământ, arborele cerului (mai exact, coloana infinită, dar perfect reală în ochii copilului); fructele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de oglindire: Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură/ Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură 165. Foarte adesea oglinda lacului este un bogat izvor de translații în domeniul existențialului: Și privind în luna plină/ La văpaia de pe lacuri,/ Anii tăi se par ca clipe/ Clipe dulci se par ca veacuri 166. La fel se întâmplă și-n Freamăt de codru; lacul este prezent în primele două versuri Tresărind scânteie lacul/ Și se leagănă sub soare 167
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
net de realitatea ipoteșteană, imaginația marchează trecerea spre... locul ei menit din cer: În lacul cu-albastru talaz se oglindește palatul de vară din lunca de brazi;/ În susur vin râuri vin valuri șuvoaie/ Aprinse în fugă de-a lumii văpaie 179. Aceleași nebănuite trepte sunt folosite de Eminescu și atunci când este vorba de insula de pe lac (existentă și astăzi în arealul pădurii, fostă proprietate a familiei), insula cea verde din citata Copii eram noi amândoi. Astfel, în Cezara, nota de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și fericit, în care trăia doar ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință 184(s.n.). Realitatea, prelungită în poezie, își găsește reflectare, într-un mod surprinzător, în vis: luna răsărea din pădurile seculare și dura o cărare de văpaie pe valuri. Era vară, o noapte de vară îmbătătoare, și-n mijlocul apei adormii în luntre 185. Sau: Când ne așezam în luntre, valurile ascultătoare mânau neporuncite, după gândirea noastră, luntrea cea aurită, în care iubita sta culcată în mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sub auspiciile luminii binefăcătoare, dar difuze a lunii. Misterul și atotputernicia luminii de lună, invocate nu doar ca peisaj-cadru al iubirii, semnifică la Eminescu pavăza împotriva suferinței și izvorul gândirii, căci gândirilor dând viață le estompează suferințele cu voluptuoasa ei văpaie 78. Între soare (masculin) și pământ (feminin), Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate/ De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate 79, căci în faptă lumea-i visul sufletului nostru 80. Punându-și marile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de către J.Lips: Micii greieri cântă Când se lasă seara la asfințit, El cântă, pe când păsările Amuțesc pe ramuri. Tinerii greieri cad Ai zice morți, În iarba sunbura, 266 Ibidem, p. 62. 267 I.Lips, op. cit, p. 404. 128 Văpaia soarelui le roșește Aripile slabe la toți. Tinerii greieri cântă Al lor cântec În copacul ilumba, Și ramurile lui Îngreuiate Se leagănă ca În vis. Micii greieri cântă Într-una și fără răgaz, Noaptea acoperă pământul Cu negrele-i aripi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
urmă picături de viață, umede și vii, sorbite din vinele adânci ale lucrurilor... Și pretutindeni, toate, Într-un susur nedeslușit, sfârâia a uscăciune! Arbori uriași, ca o mână de vreascuri netrebnice, se zvârcoleau neputincioși și țipau de uscăciune Înăbușită, sub văpaia incendiului universal. Mașina gonește printre plantații de bambus, bananieri, ceai, orez. Privirea ne este atrasă de un jeekfruct, copac ale căror fructe galbene atârna ca niște bostani, având greutatea de 4-5 kg. Mai Încolo Întâlnim durianul cel urât mirositor, dar
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mai mare templu din Coreea și cel mai sacru, fondat În 646 de un călugăr ce a studiat În China, adăpostind În cele 50 de clădiri, 200 de călugări). Munții pitici Își ridicau cu sfială, parcă, piscurile lor viorii În văpaia de aur a soarelui Înflăcărat; aburi ușori și străvezii, 725 Templele: Bulguk-sa, situat pe țărmul mării la 750 m altitudine (secolul al VI-lea), cel mai renumit templu din țară; Kirimsa, secolul al VII-lea și la Seokguran, secolul al
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
livezile cele trupești. Pe lângă nașterea de copii, căsătoria are și scopul de înfrânare a poftelor trupești. „Stăpânul nostru obștesc, văzând slăbiciunea firii omenești a legiuit căsătoria, ca să ne îndepărteze de desfrânare; Să nu lăsăm tinerii de capul lor, ci, cunoscând văpaia cuptorului să ne străduim să-i căsătorim potrivit legii lui Dumnezeu, înainte de a se tăvăli în desfrânări, ca să-și păstreze castitatea și să nu se pângărească de desfrânare. Căsătoria să le dea îndestulător ajutor, ca să-și poată potoli și săltările
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
a visului o întâlnim în toată creația lui Mihai Eminescu: Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,/ Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare/ Căci peredelele-ntr-o parte când le dai, și în odaie/ Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie/ Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate/ De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate 688. La poetul nostru național remarcăm influențe onirice de la Novalis, Edgar Allen Poe, Wieland, Tieck sau Jean Paul. Descrierile fabuloase
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dangăt al clopotului mnemic. Și Dante se supune lui. Lași mirosul tău în aer/ de metal și de femeie/ și de car încins pe lutul/ al întinderii caldee,/ de coloană viitoare/ dintr-un secol nenăscut/ de zid ars de o văpaie/ care-o arse și pe Ruth...750. Iată un poem care face referire la simțăminte, la percepții și la dragoste, la ceea ce declanșează în sufletul și spiritul marelui nostru poet legătura între lumea biblică și lumea viitoare. Oricum lumea versurilor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aspecte din acest uriaș cosmos dinafara și dinlăuntrul lui. Peste întinse lacuri, peste abrupte văi, Și munți și nori și codri și mări ce-și pierd conturul, Mai sus de astrul zilei, și întrecând azurul, Mai sus de inelarea stelarelor văpăi, Tu trecui vioi și sprinten, o spirite al meu; Și ca înotătorul ce-n unde se desfată, Brăzdezi nemărginireacu-o nemaiîntâmplată Și aspră voluptate, înaintând mereu. Zbori cât mai sus de-aceste morbide emanații, În aerul din slavă, curat, superior; Și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
De aceea în infern sau paradis cuvintele nu au niciun sens. Ele lipsesc. Râsul și plânsul exprimă inexprimabilul și comunică stări ale minții ce sunt greu de exprimat prin cuvinte. Cine-ar putea gândi o umbră din falii pline de văpăi ce ard ofranda devenirii noastre? Ci lacrimi dintre stele, întunecimea surdă coboară în adâncuri efemere plutind în veșnicia curbă un cântec nerostit de astre, un vers ce n-a fost spus de niciun bard1163. Împărăția umbrelor devine prin Cartea lui
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tainic cu dulceață, Sunând din ce în ce tot mai aproape... Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii Părea c-aud venind în cete cerbii. Copacii locului vestesc apropierea nunții, a unei anumite nunți în care visele se împletesc cu focul, văpaia fiind și efect dar și cauză. Folosind silogismul între amintire și previzune, poetul se prezintă în raport cu lumea primordială ca un călător, așteptat de minunata ființă, zână a teiului, mesagerul lumii paralele care urmează să împlinească profeția magului alchimist. Nu e
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe tat-su. Și când te gândești că era destinat unei profesiuni nobile : pitar, ca Vasile Porojan, prietenul de joacă a lui Vasile Alecsandri, să pună pe masa fiecăruia „pâinea noastră cea de toate zilele”. Suferind, ca mulți alții, sub văpaia unei propagande abile, un proces de mancurtizare, iată-l pe omul nostru jucând o piesă ieftină într-un „bâlci al deșertăciunilor”. Sub genericul „Voroniada”, tot anul trecut, probabil că se va prelungi și în 2008, s-a dat un adevărat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
la plural a acestor substantive reflectă schimbarea statutului lor semantic: substantivele devin substantive discontinue, cu sensuri lexicale diferite de substantivele continue omonime la singular: substantivul continuu apă denumește la singular materia ca atare: ”Faceți din piatră aur și din îngheț văpaie,/Să-nchege apa-n sânge, din pietre foc să saie.” (M. Eminescu, I, p. 94); în formă de plural, substantivul înseamnă ‘râuri’: „Peste flori, ce cresc în umbră,/ Lângă ape, pe potici,/ Vezi bejănii de albine.” (M. Eminescu, I, p.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lunii pe boltă apare.” (L. Blaga, p. 257) În desfășurarea relației de interdependență, substantivul poate intra, în complementaritate cu un verb copulativ, în structura sintagmei prin care se realizează funcția de predicat (predicat analitic), singur: „O vorbă-și trec spicele-fete-n văpaie:/secera lunii e numai lumină -” (Ibidem), sau în solidaritate semantică cu determinanții săi: „O, moartea-i un secol cu sori înflorit,/ Când viața-i un basmu pustiu și urât” (M. Eminescu, I, p. 38) Ca centru al sintagmei nominale, substantivul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
feminin), la plural: ei (masculin), ele (feminin). La genitiv-dativ, singular, opoziția este marcată numai la nivelul formelor lungi, accentuate: lui (masculin)/ei (feminin): „Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită.” (Idem, p. 32), „Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie.” (Ibidem, p. 130). La formele scurte, neaccentuate, opoziția se neutralizează: i, îi (masculin, feminin): „Împărat slăvit e codrul,/Neamuri mii îi cresc sub poale” (Ibidem, p. 100), $masculin: codru-îi$$, „Îi foșnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii.” (Ibidem
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]