3,613 matches
-
deget scris,tu ești sfioasa-mi carte, Dă-mi gânduri de putere să-ți pildui reverie, Să nu mă pierd de tine prin frunze fumegânde, Ferice-n plete-or curge, în ochi caldă privire, Petale de-albe aripi, să rup văzduh de unde, Îmi ești visare-albastră, albastră-i rătăcirea, Albastră mi-este boala, albastre plâng oceane, În galbenul tău drag galop mi-e regăsirea, Și-n auriri de muguri ard flăcări diafane . Referință Bibliografică: - TU - / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350248_a_351577]
-
-i vis În bezna luminoaselor amiezi ... Sunt zile negre ce se scurg din cer, Când frunzele mă dor de vis Și parcă toamna-i un sicriu de fier În care zilnic mor de dor ucis ... Sunt albe nopți ce în văzduh se scurg Când frunzele mă dor de chin Și parcă toamna-i un etern amurg În care mor de câte ori suspin ... Sunt albe nopți și negre zile Când frunzele de dor mă dor Și parcă toamna un azil e În care
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
Autorului Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise Când se-aprind luminile-n tăcere Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri - mângâiere. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de curățime La geam, iubire lină-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare
MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ŞI VISE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361922_a_363251]
-
multe flori. Aș vrea să mă așez o clipă pe-o petală, Să fiu precum un crin, mai pur și mai curat, Dar nu mi-a fost permis nici măcar o dată Să fiu precum o floare de încoronat. Și ninge prin văzduh cu flori de cireș Să ne amețească să ne mai imbie Cu dulcele amar al vieții, angelesc, Cum e realitatea, nimeni să nu știe! Mă simt precum zăpada prinsă de picioare Și simt că trăiesc doar pentru că sunt, Aș ține
NINGE CU PETALE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361946_a_363275]
-
Pe redingota unui cărăbuș Pe aripile lui muiate-n tuș Și vânturate de melancolie În seara asta cu miros de plante Cu aripi de eter și mirodenii Să luăm copiii, să mergem la denii Că locurile ne-au rămas vacante Văzduhul meu cu iz de chimion Pe care noi îl umplem de cuvinte Și-n care se descarcă-atâtea flinte, Vibrează ca un violon Hai să-nchidem ochii pentru-un vis Vestitorul ne sosește azi Lăsând în urmă și păduri de brazi
AŞ FI VRUT SĂ-ŢI SCRIU O POEZIE de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361961_a_363290]
-
valsul mării și zarea. La noapte cobora-voi și prin patimi negre de iad, Să adun păcatele toate din gânduri ascunse, Să le îngrop în sufletul prea plin, apoi să le ard Cu lacrimi în flăcări, născute din doruri nespuse. Văzduhul mă plutește prin cenușa-mi încinsă, Mocnit încă ard, iar umbra vie îmi arde și ea, Spre dus, sub umblet, voi curge lacrimi și-nvinsă Lăsa-mă-voi găsită în poezii, după trecerea mea. Renăscută de-oi fi în veacuri de
SEARA ULTIMEI NOPȚI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362138_a_363467]
-
la minus 30 de grade, cu trupul în formă de cruce, arzând cu o flacără aurică...avea fața arsă de Soare și spălată în apele Lunii...era înconjurat de Armata Albă și deasupra lui pulsa Stâlpul Central luminos, tăind tot văzduhul. Dragul de el Prinț! Scumpul meu Dayan! Cum a putut să ajungă în mâna bestiilor? Se întrebă cu o tristețe melancolică saturniana Președinta cu pălărie violet-deschis, trasând câteva cercuri concentrice prin aer cu bastonul ei din lemn prețios de abanos
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
Tridentul (G8) înseamnă, de fapt, cele trei tărâmuri peste care noi suntem Stăpâne absolute în Triunghiul magic; în serviciul celor șapte arhonți căzuți din Pleroma Sophiei, creați de Mama Divină dinaintea Sistemului nostru Solar. Noi suntem acum Stăpâne absolute peste văzduhul din cele nouă ceruri, peste Pământul Gol și peste lumea subterană cu Intrarea prin Marea Neagră, via Insula Albă, Cetatea ascunsă și Izvorul laptelui pur - poziția P69 via Krishna - Osiris - 3102 - SVAMI SHIVANANDA SARASVATI - Kundalini-Ceakravara - Varvara - Kamadeva - Sakia - Muny! În concluzie
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
în capul nostru și curg în jos și curg în Sus...și curg Sol-stițial prin Aripa Stângă...și prin Aripa Dreaptă...și Vertical prin Trupul meu de vulturoaică!...Și prin Trupul lui de Prinț...ca un Stâlp Central, tăind tot văzduhul! E Noaptea asta o dulce barbarie de stele căzătoare...de meteoriți și de asteroizi și de planetoizi și de albine lucrătoare în Marele Stup de inimi vorbitoare...și de Iarbă de Mare din constelația ultimului Soare negru înainte de 2081? Adio
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
nostru galactic, văzătorul singuratic, cel care are mama, dar nu are început și vede tot din vârful Piramidelor învechite ale Soarelui, care s-au trezit și urcă în cer vârful lor mare și sunt acum în activitate intensă, luminând tot văzduhul. Când rasa aceasta ciudată de Zburători și de Arhonți înșelători, de Oameni demoni și de Oameni îngeri, vor termina de țesut pânză de păianjen ( al acestui straniu Internet-celest ), acești Oameni demoni din spațiul sublunar ne vor închide pe toate în
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
muncii de culegere de folclor, consecvențe și de prolificitate remarcabilă, interpreta Tita Bărbulescu are azi adunată o comoară de piese, dintre care pe multe le-a luminat cu propriul glas. Ele au zburat că vulturul din munte în munte, din văzduh în văzduh pe deasupra câmpiilor românești, s-au răsădit în flori ale melosului și au sporit frumusețile cântecelor noastre. Au rămas în memoria afectiva a iubitorilor de muzică folclorica românească și vor dura absorbite în eternitatea muzicii zidite pe temelii și
TITA BĂRBULESCU. ARTISTĂ ÎNSTELATĂ CA CERUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365916_a_367245]
-
culegere de folclor, consecvențe și de prolificitate remarcabilă, interpreta Tita Bărbulescu are azi adunată o comoară de piese, dintre care pe multe le-a luminat cu propriul glas. Ele au zburat că vulturul din munte în munte, din văzduh în văzduh pe deasupra câmpiilor românești, s-au răsădit în flori ale melosului și au sporit frumusețile cântecelor noastre. Au rămas în memoria afectiva a iubitorilor de muzică folclorica românească și vor dura absorbite în eternitatea muzicii zidite pe temelii și rădăcini culturale
TITA BĂRBULESCU. ARTISTĂ ÎNSTELATĂ CA CERUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365916_a_367245]
-
apar steluțe-albastre cu trupuri prinse-n glugă, foșniri de vânt rămase le cântă-n somn tăcut! Prin strune noi de iarbă se-avântă ca un cântec, zambile fără seamăn clipind albastre zări, vin clopoțeii veseli cu tolba prinsă-n pântec, văzduhul prinde viață sub ropote de flori! Se-așează sus pe-naltul al florii mândru lujer, un greiere rapsod și-alaiul lui de seară, pornește blând arcușul pe sub clipiri de cer, cu ochi senini zambile se-aprind în primăvară! Referință Bibliografică
ZAMBILE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365987_a_367316]
-
renăscuse, azi vedea soarele în toată splendoarea lui, simțea cum căldura și strălucirea lui o cuprinsese în mreje, așezându-i pe chip plăcerea sublimă. Frunzele scânteiau, iar florile din curte erau ca niște copii jucăuși ce-și dansau corolele prin văzduh și-și împleteau policromiile în natura vie, plină de viață și lumină. Era o minune, era un miracol, iar Catrina îi mulțumea lui Dumnezeu că boala n-o mai supăra, că cele două emisfere ale creierului ei erau limpezi și
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
ființe extraterestre. El consideră că Universul este populat cu asemenea entități, inclusiv cu îngeri căzuți, cu demoni și că, de fapt, cei care ne vizitează planeta, în realitate, sunt diavoli. Subscriu la această părere, dar numai în parte. Da, în văzduh pot exista și diavoli. Însă, Dumnezeu, în marea Lui înțelepciune, a creat totul cu un scop și cu un rost practic. Îmi vine greu să cred că nețărmuritul Univers este gol, fără alte ființe. Și la fel de greu îmi vine să
DINCOLO DE CURCUBEU de IOAN DAN în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365328_a_366657]
-
de la Sinea Celui ce m-a trimis aici, între leagănul clipei și stele, cu semnul veciei în soartă, eu niciodată nu mă laud cu ele, nici nu îmi caut mărirea deșartă. Când le scriu aud cum pogoară vuietul sfânt din văzduh și trupul acesta ca o vioară îl simt cum se umple de duh! Cuvintele toate nu-s de la mine, spun unii că sunt „pline de vin”, poemul meu întotdeauna vine de la sinea Sinelui Divin... Referință Bibliografică: Poemul din duh... / Nicolae
POEMUL DIN DUH... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365438_a_366767]
-
sufletească, spiritul vulturului, voioșia, sinceritatea, neocolirea, neascunsul... E un om plăcut pe cât îi este de plăcută vocea, un om frumos pe cât îi sunt de frumoase cântecele. În cosmosul spectacolului folcloric e o lună ce albește drumul între umărul pământului și văzduh și împletește între ele cântece de rară plăcere care n-ar lăsa nici pietrei nefericirea, neiubirea, nebucuria, de n-ar fi totuși piatră...! Are un lirism vocal, se simte aceasta, spre mângâierea tuturor. Cântecele sale nu intră brusc în suflet
GETA POSTOLACHE. PRIMITOARE, PĂSTRĂTOARE ŞI DĂRUITOARE A MOŞTENIRII FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365457_a_366786]
-
intră brusc în suflet, forțând intrarea prin tâmple ci bat la ușa inimii și pătrund lin ca o mierlă în frunziș, zburată de pe cumpăna unei fântânițe din câmp, săpată și lăsată însetaților de către strămoși. E minunată interpreta Geta Postolache, e văzduh de veselie în cântec și-n lumina albastră a ochilor de cicoare și cimbrișor, e violoncel alinător în glas, e prospețime de grai moldovean, clar și dulce în dicție... Cântă răscolitor, pur, într-o sonoritate armonizată și cu texte alese
GETA POSTOLACHE. PRIMITOARE, PĂSTRĂTOARE ŞI DĂRUITOARE A MOŞTENIRII FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365457_a_366786]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DĂ DOAMNE APĂ... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 585 din 07 august 2012 Toate Articolele Autorului În clocot fierbe ca-n cuptor văzduhul, Pământul dogorește, arde, crapă Priviți cum păsările își dau duhul, Cum curge piatră-n râuri și nu apă, Cum se topește materia curgând Ca fonta într-o șarjă infernală, Cum căprioara, din foc de soare bând, Moare de sete grea
DĂ DOAMNE APĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365575_a_366904]
-
de fortărețe înghițite de neguri violete, pajiști terestre și preerii subacvatice, reale ori visate, cu regiuni hiperboreene sub zapezi, primind reflexele aurorelor boreale ghicite, si cu regiuni tropicale, luxuriant populate de păduri virgine cu flori carnivore și păsări multicolore, în văzduhul greu de miresme, de efluvii și zumzete.Dacă pictură este sinestezie, adică producere a unor complexe de senzații, venite pe calea tuturor simțurilor, printr-un excitant doar optic, - semnalul cromatic, - artă acestei artiste este intr-adevar pictură, de vreme ce trezește atâtea
VIRGINIA BAZ BAROI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365012_a_366341]
-
Dan Publicat în: Ediția nr. 987 din 13 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Un Olt tot mai sărac în pescari, parcă toți peștii s-au adunat disperați în ședința foto a plaselor monofilament, combinatele în schele nu mai otrăvesc nici văzduhul, printre nori, Făgărașul găzduiește hoteluri de gheață, Șelimbăr, o mare bătălie cu un necunoscut obelisc ridicat din iarba crescută crunt în năvalnice uitări, sași părăsind urbe țigani cu merțane puhoi ocupând cetăți ridicate împotriva hunilor asiatici claxonând căruțe de țărani
MIRIAPODELE DECADENŢEI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365025_a_366354]
-
dintre ei întorcându-se, i-a tăiat capul anahoretului, în timp ce noi ne uităm de departe, căci eram pe munte. Și pe când plângeam soarta anahoretului, iată că pe neastepatate s-a pogorât deasupra saracinului o pasare care l-a răpit în văzduh, apoi i-a dat drumul pe pamant încât s-a făcut saracinul una cu pământul. Link: http://saraca.orthodoxphotos.com/bibliotecă/limonariu.htm Referință Bibliografica: Livadă duhovniceasca (7) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 991, Anul III, 17
LIVADA DUHOVNICEASCA (7) de ION UNTARU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365060_a_366389]
-
spre vioriu. Din adâncuri se ridică centimetru cu centimetru, un cerc de foc care creștea secundă cu secundă, tot mai mare tot mai portocaliu. A ajuns curând cât roata unui car și dintr-o dată și-a luat zborul spre înaltul văzduhului. Desprinderea din îmbrățișarea mării era parcă a unui tânăr plecat la cătănie ce se rupe cu greu dintre brațele mamei, sau ale iubitei, pentru ași urma drumul destinului. Măria sa Soarele, se afla la două sulițe depărtare de luciul încremenit al
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
asculți, Știu că ți-e dor de ea ca de-un câștig, Zăpezile se duc departe-n munți. E rugăciune aerul pe buze Și pretutindeni amiroase-a duh, Mugurii tăi, cei cu dureri de frunze, Își vor deschide floarea în văzduh. Acum se frâng în lacrimi ghioceii, Câtă lumină e pe chipul lor! Ei, dăruiți cu dragoste femeii, În Martie, în chip de mărțișor. Ce psalm înalt, trezirea la viață! Îndatorat, de unde ești, te chem, Să punem în cuvinte dimineață, E
POEM DE PRIMĂVARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365250_a_366579]
-
I De câte ori tu și eu, o, timpule, am luptat singuri, fără armistițiu și fără odihnă mereu și mereu spre a pierde... V A te gândi că distanță e o săgeată ce-ajunge la destinație fără să știe, fără-a cunoaște văzduhul pe care-l străbate, nici culoarea-nserării care-o primește. A gandi că distanță este ceva incert, o idee ce mângâie tăcerea, un dram de pulbere, un gând, un adevăr ce se pironește în umbră. VIII Să contempli viața, să
M. CINTA MONTAGUT, FĂRĂ TIMP de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364828_a_366157]