4,070 matches
-
oxigenul, iar când ajunge la , se combină cu clorul. De asemenea, reacționează și cu alte halogene și absoarbe hidrogen. Numărul de oxidare +4 domină în chimia titanului, dar compușii din starea de oxidare +3 sunt de asemenea comuni. Datorită acestei valențe mari, mulți compuși ai titanului au o tendință mare spre legături covalente. Safirele și rubinele își procură proprietatea de asterism de la impuritățile de dioxid de titan prezent în ele. Din această substanță sunt făcuți și titanații. Titanatul de bariu are
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
lichid incolor care este folosit ca intermediar în prelucrarea dioxidului de titan pentru vopsea. Este des folosită în chimia organică ca acid Lewis, de exemplu în condensarea de aldoli a lui Mukaiyama. Titanul formează, de asemenea, și o clorură cu valența mai mică, anume triclorură de titan (TiCl), care este utilizată ca agent reducător. Diciclopentadiena de titan este un catalist important în formarea legăturilor carbon-carbon. Izopropoxidul de titan își are folosul în epoxidarea Sharpless. Alți compuși includ bromură de titan (folosit
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
lui Braque, iar în cele din urmă, în anul 1910, operele lui Picasso sunt și ele apreciate ca fiind "cubiste". Nici Braque și nici Picasso nu au avut vreodată intenția să creeze pătrate sau cuburi, însă acceptă acest calificativ cu valențe inițial peiorative ca termen definitoriu pentru arta lor, la fel cum au făcut la vremea lor și impresioniștii sau fauviștii. În ciuda aparențelor, cubismul nu reprezintă distrugerea realismului, el pune sub semnul îndoielii doar realismul iluzoriu, care reproduce ceea ce vedem. Realismul
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
Diamagnetismul acestei configurații este dat de electronii ionului superoxid care au o aliniere antiferomagnetică, în sensul opus alinierii electronilor de Fe, opțiune nefiind deloc surprinzătoare deoarece singletul oxigenului precum și larga separație a încărcării sunt nefavorabile stării de energie înaltă. Schimbarea valenței de Fe la Fe determină scăderea mărimii atomului și permite acestuia să intre în același plan cu ciclurile pirolice, putînd astfel coordina restul de histidină, inițiind schimbări alosterice îm lanțul globulinic. De fapt se pare că structura adoptată este una
Hemoglobină () [Corola-website/Science/304450_a_305779]
-
fie cât mai fidel redat. Mirea a insuflat tinerilor studenți grija și acuratețea meșteșugului, cursurile sale începând cu desenul după model de ghips și continuând mai târziu cu desenul după model viu. Mirea a încercat să vadă în fiecare student valențele personale și nu a procedat la uniformizarea tiranică a impulsurilor creatoare, astfel că pecetea lui Mirea asupra operei lui Baltazar a fost mai mult decât evidentă în perioada de început a artistului. Ea nu a fost însă durabilă și s-
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
abordarea peisajelor a fost folosită de către Apcar Baltazar și în lucrările în care a zugrăvit personajele sale din mahalalele bucureștene, cu atât mai mult cu cât a folosit peisajul drept cadru în care libertatea tușei și atmosfera luminoasă au adus valențele binecunoscute curentului. Armoniile pe care s-a bazat artistul sunt când pline de exuberanță și vervă, când sobre, în funcție de subiectele alese. Unul dintre cele mai strălucitoare peisaje pe care le-a realizat Apcar Baltazar este cel intitulat "La sârbi". Pictura
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
comenta, cu ocazia albumului dedicat artistului din anul 1956. Vasile Florea a făcut în anul 2015 o analiză pertinentă asupra acestei compoziții și s-a poziționat diametral opus părerilor înaintașilor săi. El este susținătorul ideii că întreaga lucrare câștigă nete valențe expresive datorate zidului exagerat de lung care în final închide perspectiva. În acest mod a înțeles artistul să izoleze scena decesului, de zonele unde exultă viața. Impresia generală este că drama decesului se consumă departe de comunitate, pe un maidan
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură. Acest segment de pescărie a început să fie dezvoltat de către comunitățile pescărești după anul 1990, ca urmare a condițiilor socioeconomice aferente. În acest context pescuitul are un pronunțat caracter de subzistență, căpătând în timp valențe de activitate familială. Talienele marine, în număr ce nu depășește 25 de unități pe tot litoralul românesc, sunt amplasate pe adâncimi variabile cuprinse între 5 și 10 metri. O echipă de pescari deservește 1-2 unelte, folosind două ambarcațiuni. Capturile sunt
EUR-Lex () [Corola-website/Law/223206_a_224535]
-
superconductori pe bază de fier -care constituie cea mai recentă clasă de supercondutori de temperatură înaltă descoperiți- permite sporirea temperaturii lor de tranziție la 56 K, care este cea mai mare valoare atinsă până acum în această serie. Samariul are valența +2 și +3, iar electronegativitatea sa este de 1,17. Samariul proaspăt preparat are un luciu argintiu. În aer, samariul se oxidează lent la temperatura camerei și se aprinde în mod spontan la 150 °C. Chiar și păstrat sub ulei
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
metode și are nevoie de presiune mare, de aproximativ 65 kbari, și temperaturi între 1140 și 1240 °C pentru ca creșterea să-i fie stabilizată. Creșterea temperaturii rezultă cu formarea preferențială a SmB. Hexaborura de samariu este un compus tipic cu valență intermediară; în acesta, samariul este prezent sub două forme ionice: Sm și Sm în raportul 3:7. Carburile de samariu sunt preparate prin topirea unui amestec de grafit-metal într-o atmosferă inertă. După sinteză, acestea sunt instabile în aer și
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
Amaury Nolasco) și Theodore „T-Bag” Bagwell (interpretat de Robert Knepper). Sucre este colegul de celulă al lui Michael, cu care dezvoltă o relație de prietenie și devine până la urmă unul din principalii aliați ai celor doi frați. Personajul are valențe comice iar povestea acestuia se concentrează în jurul dorinței de fi alături de logodnica sa. Pe de cealaltă parte, T-Bag reprezintă unul din cele mai bine conturate personaje negative ale serialului. Crud și lipsit de milă, după ce descoperă intențiile lui Michael
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
acorduri ale Sonatei în fa# de George Enescu. Acest opus a fost executat cu o mare siguranță, cu naturalețe, cu înțelegerea absolută a logicii scriiturii enesciene, toate acestea fiind rodul unei permanente meditații asupra acestui text căruia i-a descoperit valențe paradoxale, deoarece rareori claritatea unui asemenea discurs, pe care l-am numi tragic, să poată induce o pace filosofică. Partea a doua a recitalului a schimbat registrul trecând pe un repertoriu pur romantic: Liszt - Sonetul 123 (Petrarca), piesa nr. 6
Recital Sandu Sandrin by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84264_a_85589]
-
prin lume,/ Săgeți de apărare înalț/ Numai cînd momentul e orb/ Și veninul fierbe în preajmă" (Cine?). Firește, această pace evocată cu o nostalgie naivă, "cu umilință dar și cu o nețărmurită încredere", după cum observa N. Balotă, posedă și o valență polemică. Ea reprezintă un contrast în raport cu postura actuală a poetului care locuiește într-o metropolă, simțindu-se - cum altminteri? - dezmoștenit, abandonat unui mediu pe care-l percepe în mod cronic ca ostil. E vorba aci de conjugarea a două atitudini
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
să ofere o identitate strategică regiunii noastre, un proiect care este deschis tuturor factorilor de decizie, liderilor de opinie și tuturor celor interesați din regiune și din comunitatea europeană și euroatlantică extinsă. Noile provocări globale, europene și regionale impun noi valențe de solidaritate și acțiune. Un asemenea proiect nu poate fi construit în lipsa unui dialog deschis și sincer. Astăzi, facem un important pas înainte, dar rămân în continuare multe provocări cărora nu le putem face față fără implicarea tuturor actorilor semnificativi
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
pentru sprijinul acordat în vederea transpunerii în realitate a acestui program de colaborare trilaterală româno-georgiano-americană. Doamnelor și domnilor, Aderarea oficială a României la NATO, pe 2 aprilie 2004, a fost, fără îndoială, un moment major în istoria postcomunistă a României, cu valențe multiple. A însemnat împlinirea unuia dintre obiectivele majore ale politicii externe și de securitate românești, acela de integrare a țării în sistemul euroatlantic de securitate și valori. Ce s-a întâmplat în acești doi ani? Cum a evoluat România în cadrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
în această țară și suntem gata să o susținem prin prisma propriei noastre experiențe de dublă transformare, internă și în plan internațional. În prezent, relația cu Federația Rusă a intrat într-o nouă etapă, cea a construirii parteneriatului consolidat, cu valențe strategice în domenii de interes pentru ambele părți, inclusiv în domeniul soluționării unor probleme sensibile din trecutul relațiilor bilaterale. Avem intenția fermă de a dezvolta relațiile de cooperare cu Federația Rusă în plan regional, atât în regiunea Mării Negre, cât și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
dea perspective realiste, compatibile cu viitorul european al regiunii. În acest context, sperăm ca o viziune europeană concretă să fie inclusă în Comunicarea „Un viitor pentru Kosovo”, ce va fi prezentată zilele acestea de Comisia Europeană. Un obiectiv ale cărui valențe merită puse în valoare cu mai multă forță este cooperarea în cadrul euroregiunilor. Mă voi implica direct împreună cu omologii mei din țările vecine în vederea revitalizării acestor forme benefice de cooperare, cu atât mai mult cu cât avem o responsabilitate față de comunitățile
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
astă dată posibilitatea ca mimesis-ul să conducă la adevăr, se stabilește așadar o relație semantică între numele real, materializat în sunete și silabe, și numele „ideal” sau „natural”. Andrew Benjamin avea dreptate să constate că, în acest context particular, cunoscutele valențe negative ale imitației dispar: Este crucial să observăm, chiar în această etapă, că în legătură cu numirea - cu activitatea mimetică a numirii - adevărul este posibil. A înțelege de ce depinde de a recunoaște ce este numit în cadrul relației de atribuire a numelor 1
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Andrew Benjamin pare să se apropie mai mult de aceea a interpreților renascentiști ai lui Platon, care, plasând - după cum știm - în centrul dezbaterii alegoria (acel procedeu care se folosește de particularul aparent spre a exemplifica universalul), îi restituiau poeziei tocmai „valențele pentru a căror lipsă Platon o condamnase”2. În mod similar, Benjamin stăruie asupra importanței „sensului ascuns”3 (e#n u#ponoivaiz), stabilind totodată o distincție importantă, aceea între adevărul nemijlocit (posibil în cazul numelor) și cel mediat (prin interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sau comunicări „reale”. Pe scurt, am avea de-a face cu o voluntară suspendare a incredulității care să confere simulării (îndeletnicire inofensivă, ineficace și inocentă, prin excelență), aparența seriozității. Pe de altă parte, nu pot fi trecute cu vederea nici valențele subversive ale jocului care, tocmai în virtutea caracterului său de spațiu imaginar și ritualistic, a permis dintotdeauna scriitorilor să se ocupe de subiecte și teme tabu. Așadar, în cadrele, altminteri extrem de clar trasate, de mesaje metacomunicative (de tipul „acum ne jucăm
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în sprijinul demonstrării acestui caracter cognitiv al plăcerii estetice în Retorica 86. Nu trebuie să ne surprindă, așadar, faptul că, în ultimele decenii, pe lângă tentativele de discreditare a mimesis-ului, au existat și încercări de a reabilita venerabilul concept tocmai în virtutea valențelor lui cognitive. Finalitatea sa ar consta - în opinia lui Northrop Frye, de pildă - tocmai în aceea că reușește să confere un sens acțiunilor omenești, de vreme ce recunoașterea își produce efectul și în afara ficțiunii, în lume. Prin anagnorisis mișcarea lineară și temporală
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
importanță deosebită, totuși, în mod cert, această categorie nu este cu totul ignorată. Nu atunci când Aristotel identifică verosimilul cu credibilul, considerându-l pe cel dintâi din perspectiva efectului său, de pildă. De aceea, Ricoeur accentuează - pe urmele lui Frye - asupra valențelor cognitive ale mimesis-ului, strâns legate de mișcarea temporală, atunci când afirmă că povestirea ar fi cea care dă formă succesiunii informe și mute a evenimentelor, cu alte cuvinte că, pornind de la timp, povestirea creează temporalitate. Să ne amintim că Hans Robert
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de tropi ș.a.m.d. Dar, din moment ce - după cum precizează autorul - ea este prezentă în limba uzuală (nici măcar, „performanța”, în termenii lui Chomsky, nu este strict denotativă, iar „competența lingvistică” rămâne o fantasmă a dicționarelor), avem toate motivele să admitem că valențele conotative pot să nu fie nici în poezie rezultate cu necesitate dintr-o intenție auctorială și cu atât mai puțin din simpla utilizare a tropilor. În fond, sesizarea dipozițiilor descriptiv-referențiale și a celor emotive nu reprezintă două procese neapărat izolate
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
misiunea de a tematiza, în contrast, insolitul, obscuritatea, inexprimabilul, astăzi, în prezența unei realități care se dovedește ea însăși incoerentă, haotică, imprevizibilă, poezia nu are nimic de pierdut dacă se reorientează către valorile denotative ale limbajului, exploatându-i la maxim valențele mimetice. Dintr-un instrument al dezumanizării, al defamiliarizării (sau, mai precis, al familiarizării cu „obstacolul”), ea devine o modalitate eficientă de a redescoperi farmecul comunicării, punctele de contact, articulațiile dintre Sine și Celălalt, fapt ce permite, în ultimă instanță, luarea
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
infinit a textului”, care pare că se lungește și se lățește în toate părțile: „Din cauza acestei energii incontrolabile a cuvântului”, nota criticul, „poemele ajung la o stare holografică a imaginației. Sensul se naște ca un produs târziu al senzației, iar valențele simbolice, dacă nu se pierd, sunt sufocate. Problemele construcției poetice devin mult mai complicate în acest spațiu al inițiativei particulare a cuvântului care e poemul. Mircea Cărtărescu construiește în plin vacarm seismic și armătura sa ondulează mereu”409. Toate cele
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]