1,781 matches
-
în aspră pocăința Ei trebuie să-și re-nnoiască strălucirea, și iar să-și rînduiască Lucrările căzute pradă haosului 323, pînă ce capătă din nou înfățișarea făpturii omenești, Împreuna lucrători intru fericirea Omului, ascultîndu-i Voia, Slujitori ai necuprinsului și ai Veciei chipului de Om324". 375 Luvah și Vala coborîră și intrară prin Porțile Întunecatului Urthona, Și din mîinile lui Urizen plecat-au în umbrele Grădinii Valei Unde impresiile Disperării și Nădejdii apururi se însuflețesc În flori, în fructe și în pești
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
porțile lor coborît-au Și unii erau țesuți o dată, alții de două ori, iar alții întreit În cap sau inima ori pîntec, după porunca cea mai dreaptă 363 A prea-întristatei mile pentru spectralii morți. Beznă și tristețe acoperit-au toată carnea; vecia fost-a-ntunecată364. 30 Urizen se chinuia șezînd în pînza-i de religie înșelătoare. Femeia o-a simțit și [SFÎRȘITUL FRAGMENTELOR SUPLIMENTARE] Note BIBLIOGRAFIE 1. The Holy Bible, tradusă din limbile originare, versiunea "King James" stabilită în 1611, cu revizuiri în 1881-1885, editata
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Zîne Nimfe Trup Cap Inima Stomac Pîntece Locuri Nadir Centru Zenit Circumfer. Stări Zei Oameni Materie Vegetație Arte Poezie Muzică Arhitectură Pictură Simțuri Ureche Nări Ochi Limba Continente Europa Asia Africa America Om divizat Umanitate Emanație Spectru Umbră Lumi Eden/Vecie Beula Ulro Generare Simboluri ale lumilor Soare Luna Stele Terra Rîuri din Eden301 Eufrat Hidechel/ Tigru Ghihon/ Gihon Pison Zone locale Scoția Anglia Țară Galilor Irlanda Orașe Edinburgh Londra Verulam York Emanații Enitharmon Vala Ahania Enion Senificațiile emanațiilor Frumusețe spirituală
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
4,669201660910... 87 Friedrich Cramer, Haos și ordine, p. 184. 88 "Tu Florile le simți cum își dau scumpele Parfumuri, / Și nimenea nu poate spune cum dintr-un centru așa mic acestfel de miresme vin, / Uitînd ca-n acel Centru Vecia își întinde / Nemuritoare ușile-i pe care Og și-Anac spăimîntător le străjuiesc." (Milton, 31, 46-49, BCW: 520: "Thou percievest the Flowers puț forth their precious Odours, / And none can tell how from șo small a center comes such sweets, / Forgetting
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Focul Sorilor și Pămîntul Planetelor ce gravitează în jurul Sorilor. În jurul acestei axe a lumii se desfasoara astfel ritmurile. Timpul postcosmogonic este tocmai ziua a 7-a, cînd Dumnezeu se odihnește și se întrupează pentru a urca timpul din nou în Vecie, adică Ziua a 8-a perfectă. Pe de altă parte, pentru pitagoricianul Philolaos, hebdomada (heptada, numărul 7) semnifică inteligență și lumina primordială (phōs), principiul cel mai nobil al vieții, "ocazia" și Athena. Pentada (5) era mediul în care natura își
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
creației căzute. Crucea este îmbrățișarea supremă dintre Dumnezeu și creație, prin libertatea creației, după cum zice Pavel: "cine se lipește de Domnul, este un singur duh cu El" (1 Cor. 6, 17). Această comuniune este descrisă de Blake astfel: Cînd în Vecie Omul vorbește Omului, ei intra/ Fiecare în sînul celuilalt (care sînt Universuri de-ncîntare) [...] și-ntîi se întîlnesc Emanațiile lor/ Înconjurate de Copiii lor; de se îmbrățișează și se contopesc,/ Atuncea Omeneștile-Împătrite Chipuri se contopesc deopotrivă în tunete-ale Intelectului; [...] Căci Omul cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
însă se produce în esență, în spirit. Blake vorbește astfel despre " Tainica Dăruire de Sine Celuilalt" (Jerusalem, 96, 20-21) ca fiind singura cale a vietii veșnice: Iisus spune: "Și dacă Dumnezeu nu moare pentru Om și nu se dăruie/ Pentru Vecie Omului, Omul nu ar putea ca să existe; căci Omul e Iubire/ Cum deopotrivă Dumnezeu este Iubire" (Jerusalem, 96, 25-27). Atunci cuptoarele lui Los devin "Fîntîni de Ape Vii curgînd din Firea Omenească cea Divină" (i.e. din Iisus) (Jerusalem, 96, 37
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prin Frăție și Dragoste Universală" (Vala, IX, 638), sens pe care îl va adînci în Jerusalem cînd va proclama: "marea mea chemare [este]/ Să deschid Lumile Veșnice, să deschid Ochii cei nemuritori/ Ai Omului spre înăuntru în Lumile Gîndului, în Vecie/ De-a pururi întinzîndu-se în Sînul Domnului" (Jerusalem, 5, 17-20). Acesta este Dumnezeul care le spune oamenilor: Nu sînt un Dumnezeu din depărtări, sînt frate și prieten;/ În sinurile voastre locuiesc, și voi în mine locuiți." (Jerusalem, 4, 18-19). 214
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în necaz [...] pe cei care le au,/ Închizînd soarele și luna [...] afar' din Nervul Optic [...]/ În vreme ce sărmanul nevoiaș este că diamantul care, desi învesmîntat/ Cu aspru acoperămînt în mînă, este deschis năuntru pe deplin/ Și în sfințitu-i centru ține cerurile veciei luminoase./ Ozoth aici din stînci înaltă ziduri în contra mării furioase" [împotriva Mării Timpului și Spațiului, a lumii materiale]. În Paradisul pierdut (cartea a XI-a, 414-426) John Milton descrie cum arhanghelul Mihail îi purifica nervii optici lui Adam, pentru că acesta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
20, 32-33). Aceste elemente aparțin în mod evident unei mistici a luminii. Mai mult, Blake afirmă că "sărmanul nevoiaș este că diamantul care, deși-nvelit/ În aspru acoperămînt în mînă, este deschis năuntru pe deplin/ Și în sfințitu-i centru ține cerurile veciei luminoase" (Milton, 28, 36-38). Vesmîntul oricărei forme în Veșnicie este Lumina, iar Lumină este Ierusalim în orice om, si se cheamă Libertate (Jerusalem, 54, 1-5). Libertatea este deci Lumină omului în Veșnicie, potrivit Scripturii: "Cetatea n-are trebuința nici de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
d functions): Un sens vechi al lui function este "serviciu divin"; poate fi o aluzie la faptul că în "haos" se iese din ritual, adică din starea specifică Spiritului, de puritate ritualica. 324 (IX, 374) Slujitori ai necuprinsului și ai Veciei chipului de Om (Servants to the infinite & Eternal of the Human form): Afirmație fundamentală prin care Blake definește natură omului că infinit-finit (că interfinitudine: structura guvernată de secțiunea de aur). 325 (IX, 386) străvechea lor vîrstă de aur: Motiv central
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Luváh vesminte: Compară Vala, VIII, 337-340. 362 (6, 23-28) Enitharmon le teșea: Compară Vala, VIII, 52-58. 363 (6, 27) porunca cea mai dreaptă: Expresia "the fittest order" se mai poate traduce, evident, prin "ordinea cea mai potrivită". 364 (6, 29) vecia fost-a-ntunecată: Vezi Vala, VIII, 410-411. -----------------------------------------------------------------------6 7 1
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
formă violență de encefalita și pe 19 Iunie 1840 al treilea sicriu părăsește locuința lui Verdi ! Verdi scria: “ Am rămas singur!... singur! În decursul a numai două luni de zile, trei ființe pe care le iubisem nespus au dispărut pe vecie: familia mea era distrusă! În mijlocul acestei teribile nenorociri trebuia să compun și să termin o operă comică pentru a nu-mi încalcă promisiunea făcută !”. Un giorno di Regno a fost primită rău. Verdi mărturisește: “ Fără îndoială muzică era în parte
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
d'An tace acoperit de lașitate de atâta vreme? Ce altă posibilitate i-a rămas mandantului său de a-și repara onoarea decât satisfacția unei sentințe drepte dar aspre! dată de Justiția suverană? O sentință care să-l arate pentru vecie pe (falsul) marchiz Rabindranath d'An drept un calomniator josnic, a scâncit avocatul Dr. Pupi Schnietzel. Însă indiferent de aceste aspecte atât de clare, (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec știa că are oricum un proces câștigat, deoarece a reușit
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
143 Eduard O. Wilson arată: "Sunt oamenii buni prin natura lor, dar coruptibili de forțele răului? Sau,dimpotrivă, sunt prin natura lor răi și recuperabili numai de forțele binelui ?. Oamenii sunt și una și cealaltă. Și așa vom fi pe vecie, dacă nu cumva vom ajunge să ne schimbăm genele, pentru că dilema umană a fost predestinată prin modul în care a evoluat specia noastră și, prin urmare este o parte neschimbătoare a naturii umane. Ființele umane și orânduirile lor sociale sunt
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
mai adâncă e suferința închiderii („Sunt prins din patru laturi deodată”): ea corespunde terestrității și căderii în timp, moartea fiind centrul „marelui ocol”. Încercarea, eșuată, de a forța datul, ca și mortificarea de sine, cu dorința integrării fără iluzii în vecia țărânii sunt forme de răscoală ale unei firi „fatal anarhice”, împotriva asprei rânduieli (Restituiri). Dacă, pentru „copii”, va ascunde sfârșitul absurd într-un, înșelător senin, joc de-a v-ați ascunselea, dacă și gândul propriei stingeri se alină, uneori, în
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
el sunt „bolnava și palida maimuță” și Mântuitorul - prefigurarea și transfigurarea omenescului (Cei doi orbi). Revolta ca prag al întemeierii („E-ndreptățirea ramurei obscure/ Ieșită la lumină din pădure/ Și dând în vârf, ca un ciorchin de negi,/ Rodul durerii de vecii întregi.”) și voința de a aprofunda „realitatea omului” prin asumarea contradicțiilor, a zbuciumului („Ca un norod de pașnici și veseli asasini/ Ce pregătesc dreptatea luminii viitoare,/ Unii-nvârtesc săcurea, ceilalți desfoaie crini,/ Cu sufletele-n beznă și degetele-n soare
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
fost de a pururi o cumpăn-a dreptății, De am greșit cu fapta, cu inima, cu gândul {EminescuOpVIII 76} Iertați-mă cu toții, mă descărcați de vină Și sarcina de rele făceți-mi-o ușoară, Să pot trece mai liber prin vămile veciei. (Boierii-i sărută mâna pe rând; el îi săruta pe frunte. UNUL DIN BOIERI M[ăria] Ta, uitate din partea noastră sînt: De-ai fost nedrept cu gândul, cu bine ai plătit. ROMAN Iertați-mi vorba, Doamne, eu sânt un vraci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
păcat... copilă! Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o Și tot, când cu țărâna pe ea [au] coperit-o, Părea că lumea-i neagră și inima-mi se rupe Și în pământ alături doream să mă astupe; Când clopotul veciei plîngea-n a lui aramă Eu, rătăcit la minte, strigam: "Unde ești mamă? " Priveam în fundul gropii și lacrămi curgeau râu Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu, Nu știam ce-i de mine și cum pot să rămân În lume-atît
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
124} 14 2262 [ANNA] Bea tu din acea cupă. [BOGDAN] (cu estremă bucurie) Oh! [cît] îți mulțămesc! (bea repede) [ANNA] Bogdane!... Ai crezut [tu] că nu te mai iubesc! O, dulcele meu suflet... acuma ești al meu, Al meu pentru vecie... Zîmbește-mi... așa vreu. {EminescuOpVIII 125} GRUIE SÎNGER TRAGEDIE 2278 PERSOANELE IUGA voievodul Sucevei MARIA Doamna BOGDAN-DRAGOȘ fiul lor MIHNEA SÎNGER IRINA GRUIE fiul lor GALU voievodul Tatrei și Câmpulungului AMIN fiul său ANGELICA fiica sa [URICARUL] AMBROZIE episcop și egumen
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dreptății, De am greșit cu mâna, cu inima, cu gândul... Iertați-mă cu toții, căci am fost numai om, Mă descărcați de-a voastre învinuiri [cu toții] Și sarcina de rele faceți-o mai ușoară, Să pot trece mai slobod prin vămile veciei. (boierii-i sărută pe rând mîna) UNUL Măria ta, uitate din partea noastră sânt De-ai fost nedrept cu gândul, cu bine ai plătit... Crede: cu moartea-n suflet vedem pe un stăpân Și pe un bun tovarăș în lupte și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vremile cărunte, Cu o regină dulce și blândă ca o steauă, Cu-n păr de raze negre, c-un sân de albă neauă, Și să domnească-n lume ca legea aspră vie, Averea lui un caos și viața-i o vecie. O! în bătrân și-n tânăr ruina înfierbîntă Un dor fără otară sau o durere sântă. Numai pentru un suflet stricat și pustiit Ruina e proverbul unui om nebunit, Sau o problemă tristă și fără înțeles, Un idol din vremi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cu sufletul ei tânăr țesut din flori și noapte! Dar valea nu iubește ecoul ce suspină?! Ce-mi pasă... Ard ca steaua în propria-mi luminăi Și tac... Și lina pace, sublima mângâiere S-amestecă cu sufletu-mi ce în vecie cere, Cere ce?... știu eu oare, sau am știut vodată? În visul vieței mele văd fața-i adorată Și o iubesc... ce-mi pasă de ar iubi-o și-alții, Nu iubesc luna-n ceruri toate undele bălții?... Însă undă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
moș.... nu prea de-a dreptul... cam pe-ncunjur... Legătura De la Putna între dânșii tot a fost ea ce a fost... - Fost-o fi, nu zic, dar una știu... n-avut-a nici un rost... Trebuie să ne deprindem și cu turcul pe toți vecii Cum s-au dat [pe] brazdă astăzi pîn' și frații noștri, grecii, Ce au multă-nvățătură... alt neam, nu ca moldovenii... - Ba să mă ferească sfântul ca să fim ca ei... Viclenii Sânt a turcilor iscoade, vânzători de țări și neamuri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-a tale visuri în nimica se desfac... Tu n-ai cunoscut minciună, măgulire ori vânzare, Ci creșteai în sus la ceruri tot mai mare și mai mare. Îndeajuns a fost mânia făr' de lege s-o săcure Ca să curme pe vecie trunchiul mândru din pădure. Dintre cei legați prin sânge, dintre cei aleși din turmă, Dintre cei legați la Putna încă unul, cel din urmă, Încă unul ce trecuse pin a țării veche școală, Care poduri de cetate le urca cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]