11,633 matches
-
ce nu mai pot fi reprimate, dac... se dorește un volum adecvat de bunuri publice. A doua surs... deriv... din exigente, de competitivitate și de modernizare impuse de intrarea în Uniune. România ar reintră în timp în rândul ț...rilor vecine (ce sunt în UE), care se confrunt... cu deficite bugetare importante. Exist... ins... diferențe semnificative fâț... de Cehia, Ungaria sau Polonia. În aceste ț...ri, veniturile bugetare sunt mai mari cu deloc puține procente din PIB, ceea ce ușureaz... eventuale ajust
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
cheltuieli care nu mai pot fi reprimate dac... se dorește un volum adecvat de bunuri publice. A doua surs... deriv... din exigente de competitivitate și modernizare impuse de intrarea în Uniune. România ar reintră în timp în rândul ț...rilor vecine (ce sunt în UE), care se confrunt... cu deficite bugetare înalte. Exist... ins... diferențe semnificative fâț... de Cehia, Ungaria sau Polonia. În aceste ț...ri veniturile bugetare sunt mai mari cu câteva procente din PIB, ceea ce ușureaz... eventuale ajust...ri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
contului de capital, al creșterii economice. Acționeaz... și efectul cotei unice de creștere a veniturilor disponibile. creditul privat este inc... la un nivel sc...zut că pondere în PIB (14% la noi fâț... de 25-35% din PIB în ț...ri vecine), ceea ce indic... potențial de creștere impresionant și în anii ce vin. Deci nu nivelul creditului intern ar fi o problem..., ci viteza să de creștere, care accentueaz... deficitele externe. creșterea puternic... a deficitelor externe în ultimii ani. Creditul intern a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
ca o nebună? Ochenoaia nu-l iubește cumva?! Aceasta știa exact că Victor ținuse douăsprezece soții din care șase cu ... cununie. Aflase, prea târziu, În urma unor intense cercetări efectuate În „satul cu bunic” , așa cum Îi spunea Va satului din județul vecin unde se născuse tatăl său. Poate a fost și din cauza Zâniței, care trimisă după dudău pentru blândul Ghiță, de la un timp venea hăt’ târziu iar „dom’ profesor Mircea” care Îi fusese coleg În primară și acum era student În anul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lamentația ei cu literatura. Istorisirea începe, bineînțeles, cu anii copilăriei. Ca într-un film indian melodramatic, Silvana, un copil fără tată, se cuibărește la pieptul mamei ei, o țărancă săracă și aspră, cerșindu-i zadarnic puțină afecțiune. Într-o curte vecină se plimbă arogant personajul negativ, Neagu, un țăran cu o gospodărie frumoasă, pe care Silvana îl urăște instinctiv pentru bunăstarea lui. Cu inima sfâșiată de durere, fetița află apoi că propria ei mamă vrea să o încredințeze altei familii, ca să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai mult! Tovarăși de drum De dimineață, în ziua de Sfînta Maria Mare, adică pe 15 august, Ilie Hojman și Gheorghe Prisăcaru, oameni de peste șaizeci de ani, au pornit spre satul Ghireni. Aici era hramul bisericii și oameni din satele vecine se duceau în vizită la prieteni, la rude. Se chefuia pe săturate și spre seară se întorceau la casele lor. Distanțele erau mari, uneori peste 15 km și dacă oaspeții nu se îmbătau clampă, porneau spre casele lor, trezindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu amețeli, cădeam pe jos și mă tîram să-mi fac treaba. Vădit jenat, profesorul Mihoc dorește să încheie discuția. Bine, o să-l trec, ești mulțumită? Cu cinci? Mulțumesc mult. Acum chiar că hohotele de plîns se aud din sălile vecine Am să văd, te rog nu mă mai strînge de gît, strigă și Mihoc. Eu vă strîng? Dumneavoastră nu mai încăpeți de copilul meu. Profesorul Mihoc trîntește ușa laboratorului și vorbește singur pe culoar. Ați pățit ceva? întreabă o colegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ceasul acela de buzunar, dar n-a fost chip să înduplece hoțul. Cînd aproape să uite istoria, din beci au dispărut cîrnații, jambonul, rachiu, vin și drujba. Toate s-au petrecut cînd Cosașu și nevasta lui repetau colinde la biserică. Vecinul Bîtcă a fost. El știa orice mișcare din casă. Omul păgubit, credincios cum altul nu-i pe lume, a fost zdruncinat puternic de coada Satanei. S-a apucat de meșterit la ușa beciului timp de două zile. O să-l prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trupele de pază sînt pe atît de nefolositoare, pe cît sînt de folositoare coloniile. Acela care ocupă o provincie diferită de statul lui, în felul arătat mai sus, trebuie de asemenea să devină un conducător și un apărător al popoarelor vecine mai puțin puternice și trebuie să caute cu multă pricepere să micșoreze autoritatea celor mari din provincia cucerită și să ia seama ca nu cumva, prin cine știe ce împrejurare, să pătrundă aici vreun străin tot atît de puternic ca și el
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
satisfacția poporului și în același timp uimirea lui. Dar să revenim de unde am plecat. Așadar, socotindu-se destul de puternic și asigurat în parte împotriva primejdiilor prezente, deoarece își întărise armatele și distrusese în bună parte forțele militare care, fiindu-i vecine, puteau să-i fie dăunătoare, nu-i mai rămînea să țină seamă, dacă voia să-și întindă cucerirea mai departe, decît de regele Franței; căci știa prea bine că regele, care își dăduse prea tîrziu seama de greșeala pe care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sub drapel, pe timp de pace, stagiile, cazărmile și multe alte reglementări care asigură un stat pe timp de pace, și împotriva vecinilor și chiar împotriva soldaților plătiți să-l apere. "Un principe trebuie să atragă și să protejeze prinții vecini mai mărunți, semănînd discordia între ei, pentru a ridica sau coborî pe cine dorește el." Este a a patra maximă a lui Machiavelli. Și tot astfel a procedat Clovis, primul rege barbar care s-a creștinat. El a fost imitat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Era pălincia comunală. Cald și mireasmă tare În beciul acela, bărbați Îmbujorați la față, voioși că nu mi se Întîmplase nimic rău, fiindcă pare-se că, de multă vreme, se chinuiau să ne dibuie. Tata a ieșit pînă la crama vecină să aducă pentru odorul lui recuperat niște vin, doar nu era să-i dea pălincă. S-a Întors cu o damigeană și cu Vilmoș. Ia zi, mă, s-audă tovarășii ce mi-ai spus și mie afară! — Bíró úr, făcu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ani apropiați, participa la exercițiile de premilitărie impuse de administrația maghiară. După Paști, să fi fost pe la sfîrșitul lui apri lie În acel an, 1944, toți premilitarii au primit o con vocare la primăria centrului de comună dintr-un sat vecin. Tinerii erau convinși că vor fi Înrolați și trimiși pe frontul de est. S-au sfătuit Îndelung Între ei, Încheind că nici nu-și doreau altceva. Nu ca să lupte pentru gloria statului maghiar visau ei linia frontului, ci din pricina felului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mătușii. Numai că-ntr-o zi Pomean cel tînăr s-a văzut silit să se ducă, alături de alți săraci, dar aceia ne voiași de cînd lumea și care se uitau cam chiorîș la nevoia lui Încă crudă, Într-un sat vecin și să muncească la șvabi. Iar de la nemți, din vorbă-n vorbă, a aflat ceea ce avea să-i schimbe curînd viața. Așa că Într-o seară, Întors de la sfatul cu alți bărbați, a hotărît: — Mă duc la o țară, America. Nu știu unde
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Încît nu s-a putut opri să nu le numească „stăpîne“ ca pe niște contese? Poate că da, luînd seama la puritatea chipului și la ținuta dreaptă ca o lumină a muntencelor coborînd coasta cu poveri pe creștet. Pentru orașul vecin, Baia Sprie, fondat tot atunci În aceleași scopuri, s-a găsit măcar un nume mai adecvat reliefului: Civitas de Medio Monte. Pe Erica am Întrebat-o Însă altceva: — Unde ai vrea să te stabilești În Germania? — Pe țărmul lacului Constanța
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îndărătnic, l-a invitat pe acesta din urmă la primărie pentru o discuție de spre chestiunile curente ale comunei. L-a rugat, Între altele, să dea o mînă de ajutor evenimentului În pregătire și să se deplaseze pînă În comuna vecină. Preotul, cel cu catehizarea mea cu ajutorul paradisului ca pătlăgea, avansa tot felul de pretexte pentru a se eschiva și era greu de combătut. Atunci, primarul a recurs la un argument biruitor: — Partidul, a spus el, se Îngrijește ca toate tradițiile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu tutun. Era monopol de stat pe iarba asta, oamenii aveau voie să o cultive, cîștigau destul de bine de pe urma ei, dar erau opriți să o vîndă altcuiva decît agentului statului. Se Înțelesese Însă cu niște creș tini dintr-un sat vecin să ajungă la adăpostul nopții pînă la ei și să ia un ban frumos pe o traistă de foi bine uscate. S-a așternut la drum pe la vreo trei ceasuri după miezul nopții, sub secera lunii, dar crede că a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vacanță. Și am adormit. Părea o dimineață plină de soare: printre frunze, razele făceau ochiuri de lumină pe geam. Se anunța o zi senină. Aerul era proaspăt și rece după ploaia de astă-noapte. Ce liniște ! Am să ies să mulțumesc vecinilor, să-mi văd cunoștințele, prietenii... În curtea casei de alături, o fetiță de vreo 5-6 anișori cu figura serioasă dădea de mâncare câinelui. Ce bine seamănă cu vecina mea! Nu știam că are o nepoată așa de mare!... Cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
zori, când m-am trezit, dimineața părea plină de soare: printre frunze, razele făceau ochiuri de lumină pe geam. Se anunța o zi senină. Aerul era proaspăt și rece după ploaia de astă-noapte. Ce liniște ! Am să ies să mulțumesc vecinilor, să-mi văd cunoștințele, prietenii... În curtea casei de alături, o fetiță de vreo 5-6 anișori cu figura serioasă dădea de mâncare câinelui. Ce bine seamănă cu vecina mea! Nu știam că are o nepoată așa de mare!... Cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că e chiar Fiul Lui Dumnezeu, dar atunci de ce stă cu toți păcătoșii de vorbă?! Ba că ar fi doctor, că de aia a venit, să-i vindece pe cei care au nevoie... Asta da, știu sigur : chiar în satul vecin îl vindecase pe ciungul ăla, care acuma e învățător și are amândouă mâinile frumoase, întregi și bune... Ei, și el, învățătorul acela, e un om bun cu copiii și frumos... Așa se fac oamenii care au fost vindecați de El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cerul dulce și blând... Nu știu cât am stat așa, dar, când l-am văzut că se ridică, m-am uitat și eu în jur: venise o mulțime de lume și nu numai din satul nostru cred că erau și din satele vecine, erau și cei care veniseră cu el, se adunaseră toți acolo pe mal. Când s-a urcat în barcă, să vorbească, m-am tras și eu mai aproape, dar parcă era un făcut : cum încercam să mă apropii și vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum au fost Îndeplinite acestea - din punct de vedere profesional, se Înțelege - le are șeful clinicii... Până să te dumirești cum stau lucrurile, poftește cu mine! Spunând acestea, profesorul a pornit spre ieșire. Doctorașul s-a ridicat, cu o lentoare vecină cu sfidarea. Profesorul a privit spre el semnificativ: „Înseamnă că ai <spateă serios, prietene!...” Au intrat În salonul doi, unde se afla șetrarul pe care voia să i-l dea În primire. Bătrânul privea cu ochii dilatați la profesor, care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
crâmpei de zâmbet pe buze. Acest răspuns al profesorului Încurca parcă și mai mult lucrurile. Ca urmare a acestui fapt, chipul lui Gruia părea Întruchiparea nedumeririi și curiozității... „Se vede treaba că ultimele evenimente ți-au cam umbrit gândirea limpede, vecine” - l-a luat puțin la vale gândul de veghe. „Bine că ai apărut și tu, ca să-mi tulburi liniștea” - i-a răspuns Gruia, supărat. „Nu ridica sabia asupra păcătosului, prietene. Eu nu am vrut decât să-ți amintesc că profesorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu l-a văzut măcar. „Ori mi se pare ori <doctorașulă nu mai are ochi pentru voi: profesor și asistent?!” - l-a tachinat gândul de veghe. „Încă se crede stăpân pe situație, dar sper să i găsim ac de cojoc, vecine”. ― Să trăiți, domnule profesor. Ați avut o discuție „frontală” cu doctorul Cuc? ― Bine că ai venit. Simțeam nevoia să discut cu cineva. Ai dreptate. L-am Întrebat de-a dreptul cine a venit În locul colonelului Zdup. Gruia a făcut ochii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tocmai unde ne aflam noi! A Împins de ușă, dar aceasta nu s-a mișcat un milimetru... Să nu mă Întrebați cât era de mică inima În noi. Rusul a Înjurat, a sărit jos și s-a dus la vagonul vecin... Acest „celovec” a fost primul, dar au mai urmat și alții. ― Ce facem, Costache? ― Nu știu, da’ văd c-am nimerit-o prost! De plecare nu este niciun semn, iar „celovecii” o țin hojma cu această cabină. Drâmbă, lung cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]