1,315 matches
-
Ștefan, și stolnicul, și spătarul n-au fost oare blestemați? Pe Iuda l-a blestemat cineva? Pe vânzători nu-i vrea nimeni, atâta tot. În Țara Românească, vodă Ștefan Cantacuzino nu putu să recunoască față de doamna Păuna, încă suferindă în urma vedeniei avute, adevărul pe care cronicarul cu sfială îl spune: „Și a fost Ștefan Vodă un domn ginecolatru”. Așa este, s-a lăsat stăpânit de ambiția nevestei sale și de cea a tatălui său, marele stolnic, și a uneltit să ajungă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întors pe dos toate tainițele Brâncovenilor ca să găsească dovezile să-l trimită la moarte pe Io Constantin Voievod. Dacă nu era doamna Păuna să-l îmboldească mereu, poate că nu ar fi fost atât de aprig. Cronicarul spune că, în urma vedeniei în care doamnei, aflată la mânăstirea Dintr-un Lemn, îi apăruse în față, ca și cum ar fi fost aievea, retezarea capetelor Brâncovenilor, pe rând, unul după altul, și a simțit venind asupra ei sângele ce curgea în valuri pe dalele pieții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fruntea cohortei. Condus la lumina torțelor din sfinxul misterios, la marea triumfala piramidă a lui Keops. Colegiul preoților îl aștepta în inima piramidei. Cripta subterană săpată de milenii, pe pereți picturi simbolice cu ilustre genii ale anului, planetelor, zilelor, pure vedenii. Biblia ilustrată pe lame subțiri de aur. Tradiții de la Hermes mare revelator. În cele patru colțuri ale criptei milenare, străjuiesc capodopere statuare, simboluri de voință, credință și putere. Statuia lui Isis din aur cu diamante, rubini și safiri, floare zâmbitoare
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
simbolică încununare a ultimelor decenii de ușurință, de neglijență și de incapacitate în guvernarea țării"571 Din același punct de vedere simbolic se pune întrebarea: când va fi încetat să bântuie "holera" pe pământul romînesc? În primele alineate ale nuvelei Vedenia, publicată de Gib I. Mihăiescu, în "Gîndirea" din 1924, întîlnim o evocare a holerei cu care trupele noastre avuseseră de-a face peste Dunăre, cu două decenii mai-nainte: "La fiecare kilometru cădea câte un soldat... Și rândurile se rupeau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
găletușă și porni la fântână. Se va opri la moș Vasile și-l va ruga să vină el să tocmească ușile și geamurile. Soarele scăpăta ultimele raze. Se va lăsa întunericul cât de curând. Noaptea îi va aduce iarăși vise, vedenii, si o să revadă, o să retrăiască iar și iar tot ce a simțit în aceea noapte. Luna lumina odaia mică, iar colțurile în care nu ajungea erau scoase din umbră la iveală de lampa dosită după scaun. Polixenia nu vroia ca
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
singura înfățișare care-i făcea să semene între ei pe toți acești nebuni ce se ascund sub masca înțelepciunii, până în clipa când, învinși de spaime, se aruncă cu deznădejde către un trup de femeie, ca să îngroape-n el, fără dorință, vedeniile înfricoșătoare iscate din singurătate și din noapte. Marcel se mișcă puțin, ca și cum ar fi vrut să se îndepărteze de ea. Nu, nu o iubea, se temea doar de tot ce nu era ea. De multă vreme ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
somn sau după nesomn sau după, după orice. Sânii se clătinau, goi, aburiți, sub bluza desfăcută. — Mulțumesc. Ai fost cuminte. Nu l-ai provocat. Cuvintele abia se auziră, atât de încet murmurate. Mâna tot urca, parcă, de pe umăr spre gât. Vedenia încerca să-i mângâie, delicat, obrajii. Deținuta se trase în lături. — Cine ți-a aruncat aici boneta ? se auzi, parcă, în preajmă. Se aplecase, apucă boneta. O privi cu un fel de duioșie. O ridică, o lovi de pervaz s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a zis: "Sculați-vă, nu vă temeți! 8. Ei au ridicat ochii, și n-au văzut pe nimeni, decît pe Isus singur. 9. Pe cînd se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: "Să nu spuneți nimănui de vedenia aceasta pînă va învia Fiul omului din morți." 10. Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: "Oare de ce zic cărturarii că întîi trebuie să vină Ilie?" 11. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Este adevărat că trebuie să vină întîi Ilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
întoarse la loc, păru schimbat la față. Pe obrajii albi, ochii albaștri erau ca două izvoare de lumină. ― Măicuță, am văzut pe Dumnezeu! murmură copilul cu însuflețire, în vreme ce doamna Bologa încerca să-și șteargă lacrimile cu batista udă de plâns. Vedenia lui Apostol dădu prilej la oarecare controverse în casa Bologa. Protopopul și d-na Bologa credeau cu tărie că bunul Dumnezeu, printr-o grație deosebită, a arătat astfel calea pe care trebuie să meargă băiatul în viață; avocatul, dimpotrivă, căuta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zeci de mii în situația ta și soarta le poartă de grijă tuturor cum crede de cuviință... Klapka îi strânse mâna fierbinte... În clipa următoare, Apostol Bologa se pomeni singur, pironit în același loc, cu ochii în gol, uluit de vedenii. Își veni în fire și, simțindu-se sleit de puteri, se trânti pe pat. Pe masă, în sfeșnicul improvizat, lumina începu să pâlpâie repede, să sfârâie și apoi deodată se stinse. Pe Bologa întunericul îl zgudui, buzele-i arse însă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ideea să zdrobească reflectorul?... În loc de răspuns, în suflet îi răsări deodată lumina albă pe care o gâtuise adineaori, strălucind ca un far într-o depărtare imensă. Și strălucirea i se părea când ca privirea lui Svoboda sub ștreang, când ca vedenia pe care a avut-o în copilărie, la biserică, în fața altarului, sfârșind rugăciunea către Dumnezeu... Lumina îi înăbuși întrebările și-i liniști inima ca și cum i-ar fi deschis o cale dreaptă, netedă, într-un ținut sălbatic și neumblat. Cu un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
schimb, muscalii au fost respinși în pozițiile inițiale... Povestirea soldatului însă i-a adus aminte nădejdile din noaptea aceea și i-a pus iarăși în fierbere toate gândurile de atunci. A avut câteva clipe de neliniște, ca un fața unei vedenii dojenitoare. Pe urmă, vreo trei zile, gândurile, dezlănțuite dintr-o toropeală prelungă, l-au chinuit și i-au sfâșiat sufletul. Își zicea că toate sforțările lui de a ocoli soarta s-au zdrobit și că de azi încolo numai moartea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pentru Rodovica, sperând în taină că Apostol îi va povesti din fir în păr ce-a pățit cu notarul. Apostol fu grăbit tot timpul, tăifăsui cu ea până târziu, dar numai despre întîmplări din trecut, stăruind mai cu seamă asupra vedeniei lui în biserică, odinioară, întru bucuria mamei, care îndată îi împrospătă toate amănuntele acelei "minuni cerești", găsind și prilejul să observe, în treacăt, că "o, Doamne, cu cât învață oamenii mai mult, cu atâta se depărtează de Dumnezeu..." Apostol nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
atât de cumplit, de mustrător, parcă ar fi stat în fața lui Dumnezeu în ziua judecății de apoi. Simțământul straniu îl stăpâni numai o secundă, și totuși parcă îi deschise larg porțile adâncimilor nepătrunse, unde clocotesc explicațiile tuturor tainelor vieții. Apoi vedenia spânzuraților pieri brusc, și în inima lui Apostol coborî o liniște mare. Privirile lui îmbrățișau munții, și văile, și cerul... Prin răpăiala motorului furios auzea limpede zumzetul frunzelor tinere de fag și clinchetul sec al acelor de brazi din depărtare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
asemenea cu cască, ținând ceva pe brațul stâng și în mână, cu privirea speriată, ca și cum ar fi fost sigur că pretorul are să-i facă vreo observație aspră. În întunericul ușii, afară, se zvârcoleau capete multe, sclipeau ochi înfrigurați, ca o vedenie dintr-o baladă sângeroasă. In mijloc, neclintit, cu părul lung, puțin vâlvoiat, Apostol cerceta din ochi, fără a-i învîrti în orbite, cu luciri repezi, fața pretorului, hârtia din mâna lui, casca plutonierului. Și în fiece clipă milioane de gânduri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
minutele de pe cartele să fie consumate În mod egal -, fiindcă niciunul dintre ei nu dorește să schimbe locul, din superstiție. Eu, dacă nu beau la aceeași masă, Întreaga vară, nu mă simt bine, am arsuri, grețuri, dureri de cap și vedenii. Cuvintele lui Gicu Îl determină pe Gore să dea ochii peste cap, mimând exasperarea. Este Îmbrăcat Într-un tricou tip marinar, de pe vremuri, poartă bermude albastre, cu buzunare aplicate și s-a Încălțat În bascheți cumpărați din piață, preț bun
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de gigantul cu barb-argintoasă, Ce vântul în două despică frumoasă. Văzîndu-l pe tânăr înnalță toiagul. O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în arc se coboară 100Și piere în doma-i înalt solitară. Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare Vedenii uimite palatul cel mare; Năzare bătrânul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. Fugea cavaleriul. - Dar codri-n urdie În urmă-i s-adună și iar se-mprăștie; Câmpiile șese alunecă iute, De-asupră-i s-alungă de fulgere
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dinții puilor de lei sunt zdrobiți! 11. Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, și puii leoaicei se risipesc. 12. Un cuvînt s-a furișat pînă la mine și urechea mea i-a prins sunetele ușoare. 13. În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sunt cufundați într-un somn adînc, 14. m-a apucat groaza și spaima, și toate oasele mi-au tremurat. 15. Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s-a zbîrlit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
sufletului meu; 12. Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare de-ai pus strajă în jurul meu? 13. Cînd zic: Patul mă va ușura, culcușul îmi va alina durerile", 14. atunci mă înspăimînți prin visuri, mă îngrozești prin vedenii. 15. Ah! aș vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase! 16. Le disprețuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viața! 17. Ce este omul, ca să-Ți pese atît de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
capul i-ar ajunge pînă la nori, 7. va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui și cei ce-l vedeau vor zice: "Unde este?" 8. Va zbura ca un vis, și nu-l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte. 9. Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări. 10. Peste fiii lui vor năvăli cei săraci și mîinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
decît omul. 13. Vrei dar să te cerți cu El pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui? 14. Dumnezeu vorbește însă, cînd într-un fel, cînd într-altul, dar omul nu ia seama. 15. El vorbește prin visuri, prin vedenii de noapte, cînd oamenii sunt cufundați într-un somn adînc, cînd dorm în patul lor. 16. Atunci El le dă înștiințări, și le întipărește învățăturile Lui, 17. ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mîndrie, 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Veche... În lumina mângâietoare a dimineții de toamnă, imaginația parcă-i mai sprințară. Aud ropot de cal în galop... „Trebuie să fie un călăreț de Țarigrad, care aduce cine știe ce veste către vodă?” Îmi trec mâna peste frunte, ca să-mi alung vedenia... Și nu mică îmi este mirarea când, într-adevăr apare un călăreț, dar pe o biată mârțoagă, care-i gata-gata să-și dea duhul... Pe nebăgate de seamă apare și ieșeanul, făcându-mi semne de departe. Când ajunge aproape, îmi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-o... Cât era ziua de lungă, ochii îi fugeau mereu spre intrarea hanului. Seara, când îi rămânea privirea lipită de ușă, parcă îl zărea în întunericul de afară privind-o ca un diavol... Oftând, își freca ochii pentru a alunga vedenia... Într-una din seri, însă, arătarea din fața intrării nu a mai dispărut nici după ce și-a acoperit ochii o vreme, cu gând că îi tot o năzărire. Când și-a luat mâinile de la ochi, haiducul ședea cu adevărat - cât era
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a pornit spre locul ei. Încerca să nu privească înapoi, dar simțea că o arde ceva în spate... Pentru o clipită a întors capul... Haiducul nu mai era acolo. Doar ulcica trona în mijlocul mesei... „Doamne! Ce-i cu mine? Am vedenii? Doar ședea acolo... I-am dus ulcica și am așezat-o în fața lui. Nu se poate! Era acolo! Acolo era!!!” De atunci, aproape în fiecare seară apărea haiducul. Și totul se repeta așijdere, până într-o seară, când haiducul a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cincizeci și doi de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iecolia, din Ierusalim. 4. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amația. 5. A căutat pe Dumnezeu în timpul vieții lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Și în timpul cînd a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propășească. 6. A pornit cu război împotriva Filistenilor. A dărîmat zidurile Gatului, zidurile Iabnei, și zidurile Așdodului și a zidit cetăți în ținutul Așdodului, și între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]