1,033 matches
-
dar din principiu neîncrezător față de statul cu care se înfruntaseră atâta vreme refuză să creadă că mai e ceva de negociat cu partidele aflate acum în opoziție, sau chiar cu partenerii de coaliție, și își clamează dezamăgirea cu tot atâta vehemență cu câtă se opusese FSN până atunci. În clipa chiar în care a constatat că exercițiul puterii nu era o asceză morală, că eroii săi erau cât se poate de umani, de fapt, și că, oricum, lumea nu se schimba
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de tulbure pasionalitate. „Avocatul roșu”, cum este numit adesea, aderă devreme la ideologia marxistă și, apoi, la cea comunistă, întreținând relații strânse cu șefii mișcării. În publicistica sa, procedează la o critică a societății românești de o amploare și o vehemență ieșite din comun. Pamfletele, mai ales cele îndreptate împotriva monarhiei, denotă o inventivitate și o vervă pe care, în epocă, le mai arată doar Tudor Arghezi. Și concepțiile despre artă, profesate în public, sunt obediente față de ideologia susținută. În articolele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
cititorului român, prin rubrici speciale, sunt aduse în pagină, într-un stil accesibil, varii cunoștințe. Se vorbește mai cu seamă despre darwinism, materialism, ateism. Derivată din aceste opțiuni, neocolite de eclectism și empirism, orientarea spre chestiunile sociale este marcată de vehemență critică și zel doctrinar. Atacul împotriva sistemului oficial de instrucție și educație, împotriva instituțiilor „burgheze” (școala, armata, familia ș.a.), pledoaria pentru drepturi democratice (articolele Sofiei Nădejde despre emanciparea femeii stârnesc reacții puternice, contradictorii) și pentru un învățământ integral laic sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
Kremlin. Izolarea regimului de la București în cadrul lagărului socialist a fost scoasă în evidență de refractaritatea de aliniere la noile politici reformatoare inițiate de M. Gorbaciov (perestroika și glasnost) în ideea salvgardării sistemului socialist prin înnoire, dezgheț și reformă. Condamnând cu vehemență reformele lansate de PCUS ca erezii ale marxism-leninismului și abateri impardonabile de la linia cea dreaptă în construirea comunismului, Ceaușescu s-a zbătut să conserve în continuare structurile osificate ale regimului pe care l-a construit. În 1989, precipitate de politicile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nu are tăria invectivei unor predicatori de mai târziu, ca Savonarolla, ci râde doar pe seama păcatelor clerului și ale papalității, nu este un malițios în forul său lăuntric. Semnalează corupția, o descrie cu un ochi critic, dar nu cere cu vehemență înlăturarea ei. Medieval fiind, nu are suficientă putere să schimbe lumea în care se află, o judecă în spirit parodic și încearcă să-i ofere unele alternative, însă tonalitatea rămâne permanent destinsă, jovială. 527 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ceva altora. Ca urmare, a renunțat la acea activitate care a dat mulți ani conținut și sens vieții sale. Poate niciodată nu s-a aflat într-o relație atât de proastă cu sine și nu s-a acuzat cu atâta vehemență ca în scrisorile din acei ani către Engelmann. În ele revin mereu cuvinte ca purtare rea, josnicie și micime: „Am căzut cu totul. Vă doresc să nu vă meargă niciodată așa! Ar fi trebuit să-mi schimb viața în bine
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
chimie. Judecățile lui Wittgenstein sunt nu numai în spiritul, ci, uneori, chiar în litera exprimărilor lui Russell. La rândul său, acesta simte pentru noul său student „cea mai perfectă simpatie intelectuală“. „Noi amândoi posedăm“, va scrie Russell, „aceeași pasiune și vehemență, același sentiment că trebuie să înțelegi sau să moriă“. Atunci când ajunge să-l cunoască mai bine pe Wittgenstein drept critic al textelor sale, Russell admite chiar că elevul său are o minte mai clară, mai creatoare și mai pasionată decât
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ale vizitatorului prețuit al saloanelor intelectuale. Ceea ce îi despărțea a ieșit la iveală deja atunci când Russell, care scria acum repede și mult, l-a îndemnat să publice ideile pe care le formula în discuțiile lor. Prietenul său a respins cu vehemență aceste sugestii. Wittgenstein credea că ești îndreptățit să publici numai dacă ai reușit să soluționezi toate problemele care te preocupă și să găsești formulări care să fie în același timp simple, concise și clare. Un radicalism care îi devenise străin
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
scriere a cărei proveniență sau autor nu pot fi certificate științific“ (trad. n.). Deci, prin „cărți apocrife“ se înțeleg acele scrieri care cuprind lucruri ascunse, secrete, neînțelese, majoritatea dicționarelor oferindu-ne repere religioase pentru a defini acest termen. Respinse cu vehemență de către reprezentanții bisericii, încă din primul secol de după Hristos, scrierile apocrife au intrat într-un con de umbră, până în perioada Renașterii. în secolul al XVI-lea, Erasmus din Rotterdam a arătat un interes neobișnuit pentru Cartea a patra a Macabeilor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
afla în poziția de a pierde timpul, sau de a-și asuma noi riscuri; chiar și judecătorii ezitau vizibil. Pentru a ieși din încurcătură, Bradshaw a susținut că alocuțiunea regelui era un artificiu. Charles a continuat cu o mai mare vehemență să insiste să fie ascultat; dar de fiecare dată când solicita acest lucru, soldații din jurul său deveneau tot mai zgomotoși și abuzivi; unii și-au aprins pipele și i-au suflat fumul în față.“ (t. n.) Pe baza acestor detalii
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
surpriză" privitoare la asocierea acestora: (15) Câștigătorii au primit diplome, mâncare, jucării, dar și vizite gratuite la Spitalul clinic veterinar "Marco Vet" ("Cotidianul", 23.VI.2008) (16) Mai mulți monahi, publiciști creștini, dar și câteva organizații nonguvernamentale au cerut cu vehemență caterisirea mitropolitului Corneanu ("Cotidianul", 07.VII.2008) (17) Google Health, fișierul medical mondial. Serviciul permite utilizatorilor accesarea fișelor personale, dar și alegerea medicului ori consultarea literaturii de specialitate (Titlu-subtitlu de articol, EZ, 20.V.2008) (18) Dacă dați o fugă
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
o asprire a expresiei, de altfel nu mai puțin rafinată decât în trecut, chiar dacă acum e „bici” de luptă. Pentru a da seamă de lirica acestei perioade, exegeza a operat cu termeni precum „infern existențial”, „viziuni infernale”, „scenariu torționar”, „oroare”, „vehemență”, „angoasă” etc. Temele predilecte sunt condiția incertă, precară a omului modern, vulnerat de o rânduială mundană percepută ca tot mai detracată (cu o perturbare lugubru-paroxistică în aberația totalitaristă), dar și rezistența la opresiune, nu numai la cea „administrativă”, ci la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
renunțat la acea activitate care a dat mulți ani conținut și sens vieții sale. Poate O VIAȚĂ DE EROU? 43 niciodată nu s-a aflat într-o relație atât de proastă cu sine și nu s a acuzat cu atâta vehemență ca în scrisorile din acei ani către Engelmann. În ele revin mereu cuvinte ca purtare rea, josnicie și micime: „Am căzut cu totul. Vă doresc să nu vă meargă niciodată așa! Ar fi trebuit să-mi schimb viața în bine
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
chimie. Judecățile lui Wittgenstein sunt nu numai în spiritul, ci, uneori, chiar în litera exprimărilor lui Russell. La rândul său, acesta simte pentru noul său student „cea mai perfectă simpatie intelectuală“. „Noi amândoi posedăm“, va scrie Russell, „aceeași pasiune și vehemență, același sentiment că trebuie să înțelegi sau să moriă“. Atunci când ajunge să-l cunoască mai bine pe Wittgenstein drept critic al textelor sale, Russell admite chiar că elevul WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 323 său are o minte mai clară, mai creatoare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ale vizitatorului prețuit al saloanelor intelectuale. Ceea ce îi despărțea a ieșit la iveală deja atunci când Russell, care scria acum repede și mult, l-a îndemnat să publice ideile pe care le formula în discuțiile lor. Prietenul său a respins cu vehemență aceste sugestii. Wittgenstein credea că ești îndreptățit să publici numai dacă ai reușit să soluționezi toate problemele care te preocupă și să găsești formulări care să fie în același timp simple, concise și clare. Un radicalism care îi devenise străin
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
un sacrificiu teritorial din partea Poloniei. După tragedia cehă, Polonia părea că se trezește brusc la realitate. Restituirea portului Danzig devenea tot mai limpede un pretext de război. "Coridorul în coridor", așa suna cererea germană, pe care polonezii o respingeau cu vehemență. La 3 aprilie, ferm convins de existența unei înțelegeri secrete între Polonia și Anglia, Hitler a hotărât aplicarea planului de distrugere a Poloniei: Fall Weiss ("Planul alb"). Franz Halder notează în Jurnal de război că în cadrul consfătuirii din 14 august
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
suprarealiști și tot felul de inși care cred din principiu că adevărul se află la stânga”. Fără Îndoială, un fanatic al dreptei precum el nu poate admite o astfel de sfidare: condotier ideologic, tot ce contravine principiilor sale trebuie combătut cu vehemență. Izolarea nu e, prin urmare, decât soluția logică a oboselii de a lupta cu tot mai numeroasele mori de vânt ale unei societăți intrate În derivă. Dar unde să se izoleze - decât tot la Paris, În viermuiala În care, de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sfîrșitul anilor 1960, cele mai răsunătoare proteste au fost împotriva minciunii spuse de guvern cetățenilor. Aceste proteste s-au intensificat o dată cu războiul din Vietnam, iar în Statele Unite un alt factor incendiator s-a materializat prin scandalurile Watergate și Irangate. În ciuda vehemenței protestelor, a trage la răspundere niște persoane pentru decizii controversate din punct de vedere moral este dificil, și devine la rîndul său o problemă controversată, deoarece toate războaiele moderne au fost dirijate de nesfîrșite lanțuri de decizii. Birocrații militari, ca
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Era pedagog la o școală de institutori și profesor la un institut particular. În 1891, întorcându-se în Transilvania, continuă să susțină la „Tribuna”, în calitate de redactor, crezul politic și literar al lui Slavici. Apără, cu o rară energie, curaj și vehemență, cauza românilor în procesele de presă intentate de autoritățile maghiare unor ziariști sau gazetelor „Tribuna” și „Foaia poporului”. Este închis la Seghedin timp de șase luni. După procesul Memorandumului, R.-Ș., care avea temperament de luptător politic, a colindat satele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289408_a_290737]
-
va veni în cele din urmă definitiv. Autor de cărți pentru copii și tineret, N. abordează o tematică îngustă, caracteristică literaturii teziste postbelice: viața celor „umiliți și obidiți”, tratată într-o manieră schematică, apăsat ideologizată. Va trece totuși lent de la vehemența proletcultistă din Focosul (1958) spre o proză de observație mai obiectivă, în care comentariul auctorial, cu intenții explicativ-orientative, se află în plan secund, ca în Flori de pădure (1982). Focosul conține și o mărturisire privind începuturile literare ale autorului. Afectat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
lucruri de forme, culori și mărimi diferite, în baza unei origini comune, ne determină și acum să vorbim de "literatura Nordului" (pe modelul "literatura sud-americană"), etichetă pe care toți cei prezenți la Salonul cărții de la Paris au recuzat-o cu vehemență, înlocuind-o cu sintagma "literaturi nordice". Nu există, afirmă ei, unitate de limbă nici de loc în scrierile lor, peisajul scandinav adăpostind diferite idiomuri și genuri. Diversitate, prin urmare, și nu unitate. Verva acestor texte, atenția rafinată acordată intrigii și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
multe volume. Activitatea lui publicistică se intensifică începând din 1899. În acest an publică în „L’Indépendance roumaine” o serie de articole, reunite în volumele Opinions sincères (1899) și Opinions pernicieuses d’un mauvais patriote (1900), ce denunță cu o vehemență zdrobitoare infirmități ale lumii politice și culturale românești, ale partidelor, impostura unor „somități” ale științei. Caracter polemic au și multe dintre articolele apărute începând din 1902 în ziarul „Epoca”, editate sub titlul Cuvinte adevărate (1903). La cumpăna veacurilor I. scrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
moment de răscruce în cariera sa jurnalistică. Aici desfășoară vreme de șase ani cea mai intensă activitate publicistică, fiind pe rând redactor, redactor șef și responsabil cu partea politică, impunându-se prin intransigența față de calitatea materialului dat tiparului și prin vehemența cu care apără cauza românilor de pretutindeni. "Istoria României, în toate aspectele ei politice, sociale, economice, culturale, dimpreună cu marii și micii ei actori, e consemnată în paginile acestea îngălbenite de timp, de penița unuia dintre cei mai sârguincioși și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
operei și autorului. Un alt teoretician care a atenționat asupra pericolului termenilor periodizanți este Matei Călinescu 17; statutul acestor termeni este înșelător, deoarece chiar și gânditorii care afirmă deschis că nu sunt interesați de periodizare sau chiar o resping cu vehemență sfârșesc prin a o utiliza prin intermediul diverselor scheme (sunt analizate, de exemplu, cazurile Barthes, Foucault, Lyotard). Astfel, oricât de neutru ar părea un termen periodizant, el implică o dimensiune evaluativă, de care, de pildă, postmodernismul a fost mereu acuzat, cel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a provocat-o în diverse arii ale publicului său, concluzia este aceeași: este mult prea dificil să-l eviți pe Baudrillard! (Barry Smart). Foarte mulți comentatori atestă receptarea lui Baudrillard și a lucrărilor sale drept una controversată, deseori contestată cu vehemență și de cele mai multe ori aflată sub semnul perplexității. Aceeași dificultate de a-l clasa pe Baudrillard (paleta existentă fiind destul de vastă, de la filosof la patafizician sau teoretician al hipermodernismului, de pildă) se regăsește și în legătură cu lucrările sale, dar și în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]