1,900 matches
-
Era spiritul ce anima în genere acel mănunchi de luptători pentru cauza națională. În numele ei, Kogălniceanu adresa noilor legislatori îndemnul de a nu rata marea șansă ce se ivise printr-o conjunctură fericită a situației externe cu dorințele poporului: "precum venerăm pe strămoșii noștri, să facem și noi ca și strănepoții noștri să ne venereze pe noi. În mâinile noastre stă ca să ni se înscrie numele în tablele de bronz ale istoriei; în mâinile noastre stă ca să facem să zică posteritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ei, Kogălniceanu adresa noilor legislatori îndemnul de a nu rata marea șansă ce se ivise printr-o conjunctură fericită a situației externe cu dorințele poporului: "precum venerăm pe strămoșii noștri, să facem și noi ca și strănepoții noștri să ne venereze pe noi. În mâinile noastre stă ca să ni se înscrie numele în tablele de bronz ale istoriei; în mâinile noastre stă ca să facem să zică posteritatea că sub pietrele sub care vom fi culcați zac inimi mari și nobile; în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lui Dumnezeu și omul Iisus simbolic divinizat care devine prin aceasta, în comparație cu ceilalți oameni "fiul unic al lui Dumnezeu". Imaginea populară a unui raport de filiație între divinitate și om se pierde însă în negura vremurilor, cînd strămoșul tată era venerat ca divinitate providențială, presupus în mod magic ca supraveghindu-și copiii și indicîndu-le ce trebuiau să facă pentru ca să fie demni de bunăvoința lui. Supraviețuirea stratului magic al extraconștientului își exercită și astăzi influența sugestivă. Ideea de providență continuă să se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
riscurilor istoriei, se schimbă fără încetare și fără repetiție. Există totuși lumini în noapte, repere relativ stabile pe această adevărată punte a suspinelor. Membrii Administrației Reagan purtau cravate cu efigia lui Adam Smith, pe care-l considerau maestru și-l venerau ca profet. Predominanța sa se exprima prin formula laconică: "Ne reîntoarcem la bază"11. În loc de a aștepta un nou Einstein, un nou Keynes sau de ce nu? un nou Manoilescu, poate fi iată! mult mai util să încercăm să regăsim componentele
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de o frumusețe fizică aparte. Amorul-pasiune crede Al. Paleologu, se cuvine înțeles și într-un sens extraconjugal, căsătoria fiind ultimul lucru la care bărbatul îndrăgostit s-ar putea gândi. Iubita este considerată o ființă tabú, pe care trebuie să o venerezi, dorința carnală fiind pusă sub semnul interdicției divine. După câteva luni de îmbrățișări dezlănțuite, Fred își impune o stavilă ascetică în relația cu d-na T., conform scenariului cavaleresc. Anima scriitorului este obiectivată de rigorile conștiinței. Pentru a simplifica, ar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sunt chiar măștile autorului. Epistola menționată, cu accente de dramatism, dar și de luciditate, ne permite să percepem în Ladima pe individul abulic care, în preajma morții, devine un om cu mintea sănătoasă: nu pe Emilia ar fi trebuit să o venereze în timpul existenței sale încărcată de ridicol, ci pe d-na T. Gestul e semnificativ și pledează în favoarea considerării poetului ca erou donquijotesc, fiindcă celebrul hidalgo trăiește irațional, dar sfârșește ca un ins cu o gândire limpede, sănătoasă. O spune răspicat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe cercetări asidue în arhiva Stării civile, sunt corecte, atunci gestul lui Camil Petrescu de a se înrola ca voluntar ne apare nu doar ca o dorință de cunoaștere în absolut a individului surprins într-o încleștare colectivă. Instinctiv, el venerează amintirea cazonă a unui tată pe care nu l-a cunoscut, dar se pare că l-a prețuit în forul lăuntric. Este momentul semnalării unei prime reprezentări arhetipale, cea a reabilitării tatălui-rege. Dincolo de controversata abulie a prințului, de iubirea și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
îngerilor cerului. Ajunge în urbe prin căsătoria mamei cu evreul hasid Șubin, îndrăgostit ca în "Cântarea Cântărilor". Devine un caz când avatarii săi sunt suspectați de la Centru pentru "dărâmarea orânduirii". Victima este revendicată și chiar concurată de realiști, ce-o venerează confundând-o cu divinitatea secretă a Templierilor. Înregistrată de opinia publică sub diverse pseudonime, cum ar fi Fiul Văduvei, Copilul, Puișorul, Studentul, Învățătorul, Clientul, Vizitatorul, ea se sustrage legilor naturale, fizice, dar și lumii vătămătoare. Pare să aibă un organ
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
această privință: „După ce eu citisem Tractatus-ul și înconjuram pentru a suta oară spațiul liber de sub barăci, Wittgenstein mi-a spus, referindu se la entuziasmul meu: «Dacă și Frege ar primi în acest fel Tractatus-ul!» Or, Frege, pe care el îl venera atât de mult, nu a înțeles deloc Tractatus-ul. Știți ce a însemnat asta pentru el, care era atât de dependent de opiniile lui Frege? O cădere în gol.“45a Reîntors din prizonierat, în 1919, Wittgenstein va trimite manuscrisul Tractatus-ului editorului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fost cel care a dăruit lumii democrația, precum și renașterea filozofiei orientate spre lume și nu este o întâmplare că în țara în care metafizica a fost executată a căzut și capul unui rege.“72 Wittgenstein a fost prețuit și chiar venerat de membri ai Cercului, care au văzut în Tractatus o verigă în acea prefacere care a fost anunțată prin lucrările lui Frege și Russell și proclamată drept obiectiv programatic al activității grupului. Concludente în acest sens sunt unele afirmații din
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
domesticiți” erau bine cunoscuți printre grecii antici și romanii de pe malurile Mării Mediterane, mențiuni referitoare la ei se regăsesc în operele lui Aristotel, Plinius cel Bătrân, Plutarh, Herodot și ale altor scriitori și savanți ai Antichității. Grecii antici și romanii venerau delfinii, îi desenau pe monede și medalii, îi descriau în literatura lor. Dresajul delfinilor se bazează pe mângâierea pielii lor, deoarece prin mângâieri se acționează asupra receptorilor epidermei. Delfinii acceptă cu plăcere aceste mângâieri și astfel se produce apropierea dintre
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
sorginte newtoniană. Chiar un om luminat precum Frank H. Knight, fondatorul Școlii de economie de la Chicago, numea mecanica "știința soră a economiei" (în The Etics of Competition, New York, 1985, p.25). La jumătatea secolului al XX-lea, Nicolas Georgescu-Roegen, aproape venerat astăzi în mediile noastre academice, într-o lăudabilă tentativă de depășire a acestei viziuni, propunea o nouă abordare, bazată pe teza sa bioeconomică, pe aplicarea la economie a principiului al doilea al termodinamicii, sau "descoperirea" legii entropiei (în Legea entropiei
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
organizează razii printre populațiile vecine, se pot bucura de o mare reputație dar nu au nici un statut politic, nu asigură nici o funcție permanentă în societate. "Omul turmei" care, cu puterile sale magice, este chemat să îngijească animalele bolnave, poate fi venerat, dar nici el nu exercită propriu-zis vreo funcție politică. Nenumărații magicieni, medici, ghicitori, posesori de fetișuri, sunt adesea cei mai respectați și mai temuți oameni din sat, dar categoriile pe care le reprezintă nu sunt investite cu nici o putere în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
trăiește, din punctul nostru de vedere, într-un prezent perpetuu. Societățile care sunt împotriva schimbării sunt numite de Claude Lévi-Strauss54 "societăți reci" (orologii). Dimpotrivă, considerîndu-se și gîndin-du-se pe sine ca pe un proces în continuă schimbare, lumea modernă valorizează și venerează schimbarea. Pentru omul modern este imposibil ca viitorul să repete prezentul, iar prezentul să repete trecutul. Societățile moderne sunt "societăți calde" (mașini cu aburi), ca să vorbim în termenii lui Lévi-Strauss. Să nu-ți dorești schimbarea nu este cu totul scandalos
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
strict necesar). "De ce am planta noi înșine, din moment ce pe lume există atîtea fructe mango?" întreabă boșimanii. Pentru ei, resursele sunt nelimitate: natura (Mama doică) produce ceea ce au nevoie, de aceea le este imposibil să nu o respecte, să nu o venereze. Dacă muncesc puțin, sunt neprevăzători și fără grijă, cum de reușesc să se descurce? Oricît de surprinzător ni s-ar părea (nouă, celor care ni-i imaginăm ducînd o viață aproape animalică, încercînd să supraviețuiască într-un mediu ostil), oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o justifică o veche legendă românească despre Dumnezeu ca perfecțiune a Lenii! De fapt, dacă Dumnezeu nu și-ar fi părăsit tronul de contemplator, Cioran n-ar mai fi avut, poate, atîtea reproșuri să-I adreseze, el care i-a venerat mereu pe acei voluptuoși ai eșecului, acele ființe care rivalizează în abulie cu îngerii și care se opresc în pragul oricărei întreprinderi. Cultului strident al eficacității, al imaginii-vitrină scînte ietoare, caracteristic societății contemporane, Cioran îi opune nonșalanta indiferență a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu spun de fapt nimic despre individul care se opune istoriei; spun ceva despre absența istoriei și a individului deopotrivă, într-un spațiu în care se improvizează pe tema în tâmplării și a schimbării fără capăt. P.S. Ursulețul polar Knut, venerat luni de-a rândul de presa germană pentru drăgălășenia lui, a crescut, a ajuns la vreo sută de kilograme și a devenit ușor agresiv. Toată lumea e supărată pe el, iar ziarele l-au uitat. Oare de ce a devenit ursulețul un
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu corespunde în niciun caz funcției sacrale, desprinse din iconografia tradițională a compozițiilor cu tema Madona și Pruncul. Sânii, ambii expuși privirii, nu sunt înfățișați în exercițiul alăptării, ci pentru a accentua senzualitatea femeii. Figură maternală coruptă, Madona a devenit Veneră, iar Munch aplică după un cod decadent inversiunea malefică, acel "de-a-ndoaselea" pe care Gilbert Durand în Arte și arhetipuri îl înregistra printre mitemele decadente, făcând să apară în chiar datele unei iconografii consacrate maternității figura de semn opus, a marii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trandafirie, către biserică sau cimitir. Sunt lacrimi reținute în ochii plecați spre nuditate, și un dor mai mult monastic și mai mult feciorie în piepturile afectate de un crin sau iris"373. În cadrul esteticii decadente, lui Venus îi ia locul Venera. Prin raport cu nudul lui Pallady, o anumită similutidine, comandată nu de o directă influență, ci de o echivalență simbolică, o găsim într-un tablou mai puțin cunoscut al lui Fernand Khnopff, Arum Lily (1895), care, din păcate, s-a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tabloul pictorului nu fusese decât un pretext. Bogdan-Pitești plonjează într-o mitologie senzuală, de rafinament decadent, cu rituri orgiastice, cruzimi orientale și mistere sesizabile în spectrul unei sensibilități decadente: "Ne vin în minte toate riturile mitice, toate felurile de a venera pe Saturn, pe Cybela, pe Ceres Matricea Universală: sacrificii sângeroase, rituri sensuale, rituri bestiale"505. În cele din urmă, trebuie să conceadă că nimic din toate acestea nu se află în tabloul cuminte al pictorului. În schimb, în ceea ce privește o altă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
parcă abia au primit vestea și se grăbesc să ajungă la fața locului. Călăul, sau doar un servitor, se află într-o atitudine de prosternare la picioarele Salomeei. Scena păstrează o anumită ambiguitate, nu știm precis pe cine sau ce venerează acest personaj, servitor sau călău, pe stăpâna sa, ori capul Sfântului Ioan. Cruzimea apare în prim plan, fără a fi stilizată: sângele se scurge în picuri grei din capul proaspăt tăiat, căzând pe ceafa servitorului prosternat la picioarele Salomeei. Avem
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fac referire la creaturi de culoare verde (o reprezentare diferită și în mod cert anterioară Omului Verde din mitologia celtică), care au corpul acoperit de un mucegai strălucitor în întuneric și a căror ocupație este vampirismul. În India, există Kali, venerată drept zeiță a bolilor, războiului și a morții, care se hrănește din sânge, și Shiva, asimilat unui vampir. În legendele Malaysiei, apare o creatură nu-mită penaggalen, reprezentată prin cap, stomac și in-testine, care se hrănește de asemenea cu sânge. Nativii
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
la număr) ce îl pândesc pe scriitorul contemporan. Care ar fi pericolele ce îl pândesc pe criticul literar contemporan? Păi să găsim tot patru, nu? Întâi de toate, narcisismul. Să treacă-n planul doi iubirea de literatură și să-și venereze propria prestație, anvergura, curajul delimitărilor, retorica autoafirmativă. Adică să uite că nu-i decât un slujitor al Textului și să-și aroge puteri magisteriale, cate-dratice, la limită inchizitoriale. În al doilea rând, înveninarea, ranchiuna, atitudinile resentimentare, setea de putere și
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
este înger sau demon sau, mai bine spus, și înger și demon în același timp. Această ultimă variantă care presupune ambele ipostaze ale feminității nu opuse, ci, mai curând, complementare, o întâlnim la Eminescu. Femeia din operele sale este și Veneră și Madonă, este și înger și demon, ambivalență care apare în aglutinarea celor două elemente prin „și”. Eminescu esențializează datele psihologice referitoare la personaje, reducându-le la trăsături unice, definitorii pentru una din cele două ipostaze - demonică și angelică. Aceasta
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în ceea ce privește personajele feminine, Eminescu oscilează permanent între aceleași ipostaze prezente în lirica sa, între cultul Venerei și cel al Madonei. „Femeia atinge două condiții. Una e divină, suavă alcătuire de lumini, posesoare a tuturor virtuților, o donna angelicata, cealaltă, o Veneră ce s-a prostituat, un demon crud. Cea dintâi e „prototipul îngerilor din senin”, Madona Dumnezeie, cu surâsul blând, cu diademă de stele, ce de a doua e femeia „stearpă, fără suflet, fără foc”, cu ochiri agresive și fața pală
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]