984 matches
-
sau de accent circumflex pe un fond brun-albicios. Treimea posterioară a trunchiului, membrele și coada sunt cafenii. Pe membrele posterioare se văd oceli albi, mai deschiși decât fondul cafeniu. Abdomenul, partea inferioară a cozii și gușa sunt portocaliu intens, plăcile ventrale externe ale abdomenului albastre cu pete negre. Partea inferioară a capului albă. La femele, coloritul verde este înlocuit adesea prin cafeniu-pământiu; capul cafeniu (uneori verzui) cu sau fără puncte negre; partea inferioară a corpului albă, cu reflexe roșietice. Șopârla de
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
median; membrele robuste, de lungime mijlocie, iar coadă scurtă, groasă și turtita la bază, subțiindu-se brusc spre partea ei terminală. Solzii dorsali sunt mici, rotunjiți, juxtapuși, cu granule mici între ei, câte 44-55 de șolzi într-un șir. Scuturile ventrale formează peste opt șiruri longitudinale, dispuse oblic, cu o convergență posterioara. Pe spate are o culoare cafeniu deschisă sau gălbuie că nisipul (homocromie), cu resturile a șapte dungi longitudinale albe, dintre care una vertebrală transformată în oceli albi, cu marginea
Șopârlă de nisip () [Corola-website/Science/334020_a_335349]
-
pete, la masculi galben-verde și verde mai intens pe coapsele posterioare, iar la femele alb sau gălbui. Masculii se deosebesc de femele prin talia mai mică, coada și membrele posterioare mai lungi; trunchiul mai scurt, porii femorali mai dezvoltați, coloritul ventral mai verde. Șopârlele de pădure trăiesc în general izolate (mai rar în grupe), sorindu-se pe taluzul potecilor sau pe frunzar. Sunt active din aprilie-octombrie. Evită căldura prea mare, apărând mai frecvent dimineața și după-amiaza târziu. În captivitate sapă în
Șopârlă de pădure () [Corola-website/Science/334019_a_335348]
-
Are corpul gros, alungit și ușor comprimat lateral. Capul este turtit dorso-ventral cu botul ușor alungit, ochi mari și gura largă așezată oblic și cu dinți mici pe maxilare. Înotătoarea dorsală este inserată în jumătatea posterioară a corpului, în urma înotătoarelor ventrale, care au poziție abdominală. Înotătoarea caudală este rotunjită. Corpul este acoperit cu solzi verzi-măslinii, ceva mai închis pe spate și alburiu pe abdomen. Masculul are un organ copulator (numit gonopodiu), rezultat din transformarea înotătoarei anale și prin alungirea radiilor 3-5
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
Leonid Pavlovici Sabaneev (Леонид Павлович Сабанеев, 1844-1898). Au o talia mică. Corpul este alungit, gros, moderat sau puternic comprimat lateral. Capul este comprimat lateral, mai ales în partea superioară. Ochii mici, apropiați. Pedunculul caudal poartă o creastă adipoasă dorsală sau ventrală. Gura inferioară, mai mult sau mai puțin semilunară. Buzele cărnoase. Buza inferioară lobată, cu doi lobi rotunjiți, netezi sau lobați, fără lob mental asemănător unei perechi suplimentare de mustăți ventrale. În jurul gurii au totdeauna 3 perechi de mustăți: una la
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]
-
mici, apropiați. Pedunculul caudal poartă o creastă adipoasă dorsală sau ventrală. Gura inferioară, mai mult sau mai puțin semilunară. Buzele cărnoase. Buza inferioară lobată, cu doi lobi rotunjiți, netezi sau lobați, fără lob mental asemănător unei perechi suplimentare de mustăți ventrale. În jurul gurii au totdeauna 3 perechi de mustăți: una la vârful botului, a doua pe falca superioară, a treia la colțurile gurii (aceasta este cea mai lungă). Extremitatea posterioară a etmoidului e transformată într-un spin suborbitar, situat sub ochi
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]
-
cea mai lungă). Extremitatea posterioară a etmoidului e transformată într-un spin suborbitar, situat sub ochi, care este ascuțit, mobil, bifid (rar simplu). Porțiunea anterioară a capului mobilă față de restul capului. Dorsala scurtă, situată la mijlocul corpului deasupra sau puțin înaintea ventralelor. Anala scurtă. Caudala trunchiată, ușor emarginată sau ușor scobită, cu 14 radii lungi, excepțional 13 sau 15. Pectoralele au poziție orizontală. Linia laterală scurtă. Corpul este acoperit de solzi mărunți, cicloizi, de formă variabilă; la unele specii solzii sunt imbricați
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]
-
este un vierme trematod din familia Aspidogastridae, parazit al intestinului peștilor, de 0,5-4 mm lungime și 1,5 mm lățime. Are corpul musculos aproximativ ovalar, cu capetele mai înguste și este prevăzut ventral cu un disc de fixare mare oval cu numeroase excavații, dispuse pe patru rânduri. La capătul anterior, ventuza bucală are forma unei pâlnii. Cunoscut în râurile și lacurile de acumulare din bazinele mărilor Neagră, Azov, Caspică și Aral. În Europa
Aspidogaster limacoides () [Corola-website/Science/336807_a_338136]
-
pe care o susțin. Membrana branhială este o cută de piele ce tivește marginea inferioară a operculului, situată în continuarea pielii care acoperă operculul. Membrana branhială și razele branhiostege formează aparatul branhiosteg care este o continuare a operculului pe partea ventrală și participă cu el în actul respirației. Mecanismul respirației la pești constă din mai multe faze consecutive: peștele inspiră apa prin gură, pereții cavității bucale și branhiale se bombează, iar membrana branhiostegală, care tivește operculul, se alipește de corp, jucând
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]