3,381 matches
-
Totul era larg deschis, absorbind aerul greu al serii și, în schimb, împrăștiindu-și parfumul, seva, scamele pufoase care încerca să se ridice de pe pămînt, dar plutea doar pentru o clipă, în liniște și apoi se întorcea, răsucindu-se, în verdeața luxuriantă. Cînd și cînd, pierdeam din ochi rîul din cauza gardului viu, dar îl știam mereu lîngă mine, răcoros și larg, uneori cotind lînced, conștient că era mai mare și mai puternic decît toată vegetația fremătătoare de pe mal. Îmi lipsea, îmi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe lîngă straturi de lăptuci ca niște trandafiri verzi și sere care străluceau în lumina amurgului tîrziu. Trecură printr-o poartă dintr-un gard ruginit și urcară pe o cărare de zgură, printr-o junglă de urzici. Aerul duhnea a verdeață iar băiețeii gîfîiau opintindu-se să tragă căruciorul; un tunet jos cutremură pămîntul sub tălpile lor; în vîrful pantei ajunseră pe buza unei rîpe adînci. Un capăt era blocat de niște uși duble din bușteni imenși, putreziți. Un arc lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de la topitorie, apoi orașul îl ascundea pînă în punctul în care cursul era marcat de o procesiune scheletică de macarale care mărșăluiau spre vest. în spatele orașului se întindea coama nordică lunguiață a lui Campsie Fells, golașă și cu smocuri de verdeață, săpată de cursurile apelor; de la această înălțime vedeau munții ca un șir de dinți sparți. Totul se zărea neobișnuit de limpede, pentru că era sărbătoare, marile furnale nu mai lucrau și aerul se curăța de fum. — Vezi Riddrie? întrebă Thaw. Pata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a casei de-acolo, domnule? îmi schieți și mie o fotografie, domnule?“) îi alungară pe o străduță pietruită care cobora spre canal. Traversară podul de lemn ușor arcuit și urcară pe lîngă niște depozite, pînă în vîrful unui deal cu verdeață rărită. Rămaseră lîngă un stîlp de electricitate și se uitară spre centrul orașului. Vîntul care le ridica poalele hainelor mișca movile de nori cenușii spre răsărit, de-a lungul văii. Petice călătoare de soare se mutau din coamă în coamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
liniștit este atît de suficient sieși, cu poleiala lui de calm mulțumit, că Thaw simte că nu trebuie atins. Nu-l poate nici să-l întrerupă, nici să adauge o notă în plus, așa că găsește o gaură în gardul de verdeață și se întoarce în sat. Ia ceaiul într-un restaurant pentru turiști și se întreabă ce să facă. Să se întoarcă la Glasgow e imposibil, așa că se îndreaptă spre Fort William. Drumul de la marginea lacului e plicticos, și lîngă mormanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
această epocă a vacilor nebune și a orătăniilor neliniștitoare, este binevenită într-un restaurant a cărui clientelă este sensibilă la aceste derive productiviste. Arondismentul 20 dispune de atuuri deloc neglijabile. Aici se află cimitirul Père-Lachaise, vast spațiu de tihnă și verdeață, ale cărui 47 de hectare de alei umbroase și morminte sînt propice reveriei melancolice, amintirilor istorice și evocărilor literare, și chiar și ciudățeniilor cultelor ezoterice. Pantele, unele anevoioase pentru locuitorii în vîrstă, oferă multor apartamente priveliști excepționale asupra Parisului, fără
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
unui Paris, poate mai mult imaginat decît real, unde se presupune că diversele clase, generații și țări de baștină coabitează pe baza respectului reciproc și a plăcerii împărtășite a diferenței. Terasele cafenelelor, străduțele întortocheate, treptele Colinei, micile căsuțe împresurate de verdeață: impresia unei convivialități rurale este puternică. Piața Abbesses, formată de traseul neregulat al străzilor, este perfectă, cu platanii săi, cu băncile sale, cu coloana Morris, fîntîna Wallace și gura sa de metrou proiectată de Hector Guimard. La fiecare sfert de
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
în urma lui, a adus cu destulă caznă bradul, punându-l, cu părere de rău, pe mormântul doamnei Algiu, Dumnezeu s-o odihnească! Părerea ordonanței era că doamna n-are nevoie de asemenea lucruri, unde-o fi ea acum, în loc cu verdeață și răcoare, în schimb lor le-ar fi prins tare bine, ar fi înveselit salonul, fiindcă de-un an trăiau ca niște pustnici și lui i se urâse cu viața asta! Când s-au întors, tot la galop, după ce s-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
intrânduri în abundența de stânci care alcătuiau cea mai mare parte a împrejmuirii. Un ecran masiv din plante cu frunziș verde luxuriant pornea cam de la treizeci de metri de intrarea clădirii, ascunzând-o cu totul vederii. Trecând pe sub bolțile de verdeață, ajunse curând la o intrare care se forma gradual, începând ca un gard nu prea înalt, ce se ridica treptat până peste capul ei, la o înălțime dominantă și care, în cele din urmă, se arcuia deasupra, într-un acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Purta o rochie ca o hlamidă, albă ca zăpada, care-i scotea în evidență culoarea feței bronzate, ca și decolteul. Încăperea în care-l primi fusese pregătită să semene cu o insuliță din mările Sudului. Erau înconjurați de palmieri și verdeață. De-o parte și de alta erau valuri care se spărgeau de o plajă cu o înfățișare absolut naturală. Dinspre marea aceea agitată bătea o briză răcoroasă care-i sufla lui Hedrock în spate și împărătesei în obraji. Aceasta îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și doar labirintul de iederă se vedea ca o inimă sfârtecată de ulii în câmp: îți spunea despre cum îi mințiseră zilele, nopțile, anii și cum dincolo de speranță nu fusese nimic. Intraseră pe sub o boltă gătită cu buchete mari de verdeață și ieșiseră într-un ținut desfrunzit. Isabelle și Mémé crescuseră și plecaseră de sub aripa tatălui. Serafina, femeia în casă, ajunsese o bătrână posacă și temătoare. Credea în continuare că, prin pupilele de foc ale mâței Eleonor, o privea din când
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
printr-o membrană subțire, care se făcuse la loc, după ce pătrunsese într-o grădină. Aici muzica încetase, dar era un foșnet de frunze și un murmur adormitor, de vânt ori de apă, încât el se lăsă răpus peste pajiștea de verdeață, unde două femei mâncau. Era ca în Dejunul pe iarbă al impresionistului refuzat, Manet, doar că cele două stăteau cu spatele, una complet goală și albă, ca o boabă de fosfor pe un fundal, iar cealaltă îmbrăcată în negru, dar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
O lacrimă să nu-i cază. Eu șezând așa călare, Ea striga cu glasul mare: Oh, nu păși așa tare Nu-mi da pași de alergare. Oh, vai, nu-mi duce dulceața Și nu-mi întrista viața, Nu mai vesteji verdeața Ca soarele rujii fața. Leagănul brațelor tale Îl duce și nu cu cale, Ah, amar necaz și jale, Cum curg lacrămele vale. Mai sărută-mă odată Să mă lași mai mângâiată, 196 {EminescuOpVI 197} {EminescuOpVI 198} {EminescuOpVI 199} Că rămâne
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
iubirii, Cu un glas mîngîitoriu, Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitoriu. 470 {EminescuOpVI 471} No. 83 Rămâneți suvenire în toat-a mea viață, Ăst an de fericire în care am trăit Cu tine - a mea drăguță în câmpul de verdeață, Al junei Vârstei mele în care m-ai iubit. Departe de - orice nume, de orice mulțumire, Amici, petreceri, sume, toate am refuzat, Cu tine zi și noapte să fiu în fericire Să dorm pe sînu-ți fraged mai bine - am preferat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
țâfnos. Și nu ar fi trebuit să fie, își spuse Stan, ținând cont de cum fusese tratat papagalul în ultimele două zile. Stan intrase pe Internet, ca să afle ce mâncau africanii cenușii, și îi adusese lui Gerard niște mere delicioase și verdețuri speciale. Lăsase televizorul pornit peste noapte, la magazin, pentru ca Gerard să se poată uita. Iar după o zi, Gerard încetase să își mai muște ghearele. Chiar îi permisese lui Stan să îl pună pe umărul lui, fără să-l muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
numai una. Observă că se rotea în cercuri lente spre pământ. Iar în clipa aceea observă o oază verde în mijlocul coastei uscate. O oază! Era construită lângă niște bolovani uriași. În jurul bolovanilor erau palmieri, grădini atrăgătoare și clădiri frumoase, în mijlocul verdeții. Gerard era sigur că acolo va găsi mâncare. Era o imagine atât de atrăgătoare, încât începu să coboare, în spirale. Era ca un vis. Oameni frumoși, în halate albe, mergând încet printr-o grădină cu flori și tufișuri, în umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și alte șapte Șerefe, ochii lui Armanoush străluceau din cauza alcoolului. A urmărit amuzată un chelner albinos aducând felurile fierbinți - biban vărgat prăjit pe un pat de ardei verzi, drac-de-mare marinat cu busuioc și cremă de spanac, somon la grătar cu verdețuri și crevete prăjit la foc mic În sos condimentat de usturoi. Armanoush a chicotit amețită Înainte să se Întoarcă spre Aram și să-l Întrebe: — Ia spune, trebuie să ai și tu niște tatuaje. Mătușa Zeliha trebuie să te fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
atunci și entuziasmul are șanse să se identifice cu soarele, lumina să se intensifice, iubirea să se transmită și înțelegerea să existe... așa ar fi frumos, așa ar corespunde mai bine toate atuurile verii din întregul univers, nu?... adică dacă verdeața înnoirii corespunde cu seninul azuriu, dacă nuanțele însorite ale mării corespund cu panglicile orizontului, dacă argintiul apelor corespunde cu visele și soarele corespunde cu lumina, atunci poate și eu corespund cu tine și noi corespundem cu universul sau corespondența noastră
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
bani degeaba. Expoziția a fost o porcărie. Și Charlie... Kitty se Înfioră numai auzind numele lui Charlie. — Nu vrei să vii Încoace, să stăm Împreună la soare? o Întrerupse ea. Putem să ne plimbăm prin Bel Air, e așa multă verdeață aici, putem să ne răcorim la piscină. Meriți și tu să te odihnești. Iar Matthew e foarte drăguț, nu se va supăra. — A, apropo, ce face? o Întrebă Desert Rose, prefăcându-se brusc că o interesa. De fapt, Kitty știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se amestecă ingredientele adecvate, se reglează termostatul și higrometrul, se apasă pe un buton și imediat iese o salată. Sigur că neplăcerea lui Cipriano Algor nu-l împiedică să recunoască că, datorită acestor sere, a început să vadă tot anul verdețuri în farfurie, însă nu poate suporta faptul că o fost botezat Centură Verde un loc unde tocmai această culoare nu există, cu excepția celor câteva fire de iarbă lăsate să crească în afara serelor. Ai fi oare mai fericit dacă plasticul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu ceilalți turiști. O familie - mama, tata și cinci copii - merg să-i viziteze pe bunicii care s-au retras În deșert. Un cuplu În luna de miere se duce la o cabană de lux Într-un canion plin de verdeață, o stațiune simandicoasă „cu două terenuri de golf“. Două neveste suple de doctor se Îndreaptă către Dreamer Ranch ca să călărească, să joace tenis și să asude În saună. Un student În vacanță o să „facă un chef cu niște oameni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Dar, ce făcusem eu, îi tatuasem numele pe mână, în cazul în care o dispărea, s-o recunosc după mână și văd la piață că întinde mâna cu tatuajul. Mă rog, m-am împrietenit, văzusem că ia marfă de la Europa, verdețuri, portocale. Nu m-a recunoscut, mi-am dat alt nume. Acum mă luptam s-o aduc înapoi, în locuința mea, la ai mei și ce zic, într-o bună zi, n-ai vrea să vii și la mine să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
multe amante, dintre care ultima dotată că ar fi fost În stare să i-o scoale și unui mort, doi copii, faimă, putere și o casă minunată - o vilă În stil Liberty pe strada Mangili, cu trei etaje, Înconjurată de verdeață, cu un parc particular cu portocali și magnolii. Antonio chiar că ar fi trebuit să se roage. El chiar că ar fi avut ce să ceară. Dar Dumnezeu nu l-ar fi ascultat pe el, căci inima lui era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
urmă alerga cu două coșuri mari, agățate de cobiliță, până la balta din pădure, să culeagă lintiță pentru gâște și rațe. Nu se ducea singur, ci cu jumătate dintre femeile de la curte. El stătea pe mal și aduna bănuții mici de verdeață de pe suprafața bălții cu o greblă uriașă de răchită. De asemenea, avea grijă să pocnească lipitorile de pe picioarele femeilor care puneau lintița în coșuri. Către prânz pleca la câmp cu Ioniță, să ducă mâncare argaților care munceau pământul. Cărau mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Luna plină, și se lasă Repede, ca o năpastă Peste codru-acoperindu-l. Codrul se trezește-n grabă Și un gând îl întristează: Nu cumva regina Toamnă Vrea să vină-n grabămare? Nu cumva ea vrea să-mi șteargă Orice urmă de verdeață, Să mă lase gol și singur Doar cu apa din izvoare, Să văd iar cum îmi gonește Orice urmă de-ncântare! Dar n-apucă bine codrul Gândul tot să și-l termine, Căci împărăteasa Toamnă, Îmbrăcată în tăcere, Se coboară
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]