1,765 matches
-
des; O lume toată-nțelegea - Tu nu m-ai înțeles”. Dar cui a închinat Eminescu aceste versuri? Nu credem că Veronicăi, pentru că aflăm de la Iacob Negruzzi, că Eminescu a fost cuprins de o furibundă pasiune pentru Cleopatra Poenaru Leca o verișoară a lui Caragiale. Negruzzi a cunoscut-o pe Cleopatra „această doamnă negreșit foarte inteligentă, dar de loc frumoasă, și mult mai mare de ani decât Eminescu” și se întreabă: „cum de o asemenea pasiune a fost posibilă?” Cu toate acestea
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
etaj, ea însăși isterizată de scandalul meu, văzând că nu reușește să mă domolească cu palmele și cu pumnii, m-a trântit pe podea și m-a călcat în picioare, încât au sărit să mă scape, speriate, Elenuța cu o verișoară a maică mii, din Dej, care le invitase la restaurant. Nu cred că eram un copil rău și pervers, dar mă mâna un teribil demon vital, un nemaipomenit impuls de afirmare, un individualism acut, poate și o instinctivă tendință de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
viață din trebușoara asta (încrîncenata luptă pentru existență a speciilor, evoluția lor, peștele mare îl mănîncă pe cel mic, cum să cucerească o femeie și cîteva noțiuni de cabală). De fapt, despre femei știa multe din vara anului trecut, de la verișoara Mirabela, care era cu trei ani mai mare decît el și care, cînd a venit și tanti Tanța de la București, îi povestise cum erau femeile la Techirghiol și cum le picura apă de-acolo mult timp după ce ieșeau din lac
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
liant moralizator pentru a se menține. Mai sînt și altele, care rezistă prin ele însele : o palmă nedreaptă a tatălui, un moment în care am surprins nu știu ce mătușă sau chiar pe mama dez brăcată, joaca de-a doctorul cu o verișoară, o umi lință din partea altui copil, discuțiile despre ce fac, de fapt, mamele și tații noștri etc. Firește însă că nu pe acestea din urmă o să le povestim nepoților./ Iubirile școlare În clasa întîi, pînă s-o cunoască pe ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bucurii care îți aduc zâmbetul pe buze. Dar pe tine te-au întristat... Cunosc delicatețea lui Alexandre, știu că, din colo de cadoul în sine, a atins obiectele acelea, înainte de a ți le dărui, cu adorație și fervoare. Ciudată coincidență! Verișoara ta Mica a primit și ea o rochie verde-jad. Dar pe mine m-a întristat să aflu că ți se pare prea elegantă pentru tine. Mamounette, te lipsești de toate. Cum mai stau lucrurile cu tine? Mănânci întotdeauna pe săturate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poziție în care, ca prin minune, nu te mai doare nimic; mi-e frică să fac cel mai mic gest; stau la pândă, îngrijorată că o amintire mai persistentă ar veni să și revendice dreptul de a retrăi. [...] Când bărbatul verișoarei tale blonde m-a întrebat dacă mi-am petrecut bine seara asta, mi-a venit să fac pe nebuna și să-i răspund: „Am avut un pom de Crăciun minunat și 40 de invitați; Ramiro i-a adus o valijoară
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din rândurile următoare. I-a dat lui Mabell 800 de lei ca să facă o curățenie mare; de cum va fi gata, el se și instalează. Dar iată că de două zile un zdrahon de inginer, pătrat, și nevasta lui, tot ingineră, verișoară bună cu Wally, sunau tot timpul, cu un alt ordin de repartiție. Gras și bombănitor, sigur pe el și sigur de legitimitatea cauzei lui: căsătoriți de trei luni, el locuiește la un prieten și ea într-un cămin studențesc. Ieri-seară
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și funcția de directoare, iar din 1902 devine directoarea „Azilului Elena Doamna”, unde din 1897 era suplinitoare. Debutul publicistic se produce în 1884, cu o nuvelă, publicată de B. Delavrancea în „România liberă”, în urma unui concurs între M.-V. și verișoara sa Marya Lupașcu (mai târziu soția lui Delavrancea), inițiat de scriitor spre a se amuza. Din această perioadă se leagă durabile prietenii cu B. Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Al. Vlahuță - acesta din urmă ajutând-o să îl descopere pe Mihai Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
condamnați" de "plecați în străinătate", de "eventuale contacte în străinătate" etc., nefiind omis nimic din biografia ta și a neamurilor. În cazul meu, cu 7 frați și surori, respectiv 7 cumnați și cumnate, cu o liotă de unchi, mătuși, veri, verișoare, nepoți și nepoate din familiile mamei și tatii, completarea formularelor era o muncă de Sisif. Noroc de faptul că în urmă cu ani, la intrarea în facultate îmi făcusem cu destulă acuratețe științifică, de ucenic în ale istoriei, un "arbore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai mare din România!" După îndelungi căutări am găsit-o pe Lipscani 2 metri pe un metru! Aveam să aflu pentru ce-i trebuie: la Hala din Piața Unirii a umplut "sarcofagul" cu leuștean, mărar, pătrunjel, cimbru..., produse destinate mătușilor, verișoarelor, mamei, soacrei, prietenelor, pentru care aceste minunății "de acasă" valorau aur. Mi-a plăcut gestul său, gândind, ca diplomat, că agricultura ecologică poate constitui o punte între țări și popoare! vizita în România a președintelui sirian Hafez el Assad, mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și vizita delegației Senatului României condusă de Oliviu Gherman. Pe domnul ambasador Dan Hăulică îl "citisem" în excelentele numere ale revistei "Secolul XX" (unde era redactor-șef și avea ca adjunct pe frumoasa și talentata Georgeta Horodincă, nimeni alta decât verișoara primară a soției!). La numirea sa ca ambasador la UNESCO, aveam într-un fel să-i fiu chiar, împreună cu Adrian Dohotaru, naș, având mai multe reuniuni de "pregătire".(Îmi amintesc de una din ele când îi dădusem spre consultare o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din așternut, venea să mă latre cinci șase mi nute, apoi se întorcea mârâind în cușca stăpânei sale. Asta făcuse timpul din dragostele tinere ale lui Ludovic al XV-lea. Doamna de Châteauroux și cele două surori ale ei erau verișoare cu Doamna de Coislin: acesteia din urmă nu-i stătea în fire, asemenea Doamnei de Mailly, bună creștină plină de pocăință, să răspundă unui om care o insulta, adresându-i un nume grosolan, în biserica Saint-Roch: „Prietene, de vreme ce văd că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
devenit tutorele lu’ Mărie și a lui Ioniță, deveniți și ei, frații mei mai mari. Am cunoscut doar o soră a Bunicii, mătușa Lucreția, care locuia În satul Șoala, peste deal de satul nostru, soțul ei Neagu Gligor, verii și verișoarele din ramura lor, care ne-au rămas apropiați. Familia Mamei a fost mai numeroasă și ca În majoritatea cazurilor sa implicat mai mult În viața mea. Bunicul (Moșul) Ioan Munteanu, În onoarea căruia am primit și eu numele de botez
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
albă și roșie, cea mai timpurie, până la coarna algeriană, cu ciorchini care depășeau un kilogram și care se Îndulceau doar după căderea brumei, spre marea noastră durere. Îmi amintesc din primii ani ai copilăriei un cules de vii, la care verișoara Mioara (tușica de mai târziu), elevă la liceul Domnița Ileana din Sibiu, s-a repezit să culeagă un coș de struguri pentru profesoara dirigintă. N-a gustat strugurii ci i-a ales numai după frumusețe; și-a umplut coșul de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
viață lungă / Părinte preaîndurat. / Să zicem, dar cu toții / Să piară ai lor dușmani / Iar tânăra pereche / Trăiască “La mulți ani!” Miri Mireasa Mireasa și fratele Bârză H. Alaiul În drum spre biserica satului Nuntași (de la dreapta spre stânga): Tanti Ana, verișoara Viorica, mireasa, mirele, Nuți Chisăliță, o prietenă Cele două familii, dreapta, Tata, Mama, În fața ei Marcela și Nitu, Mătușa Anghelina, Tata socru, cumnata Elena În seara zilei de 27 ianuarie am părăsit satul natal și ne-am luat zborul spre
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de piatră. Într-un loc pe acest zid este scris un imn frumos despre Sf. Ioan Botezătorul. Biserică Nașterii Sfanțului Ioan Botezătorul Ieșim din curte, coborâm pe o stradă și ne oprim la izvorul unde se întâlnea Maica Domnului cu verișoară ei, Elisabeta. Apoi am urcat pe munte unde sunt două mănăstiri. Dar n-a venit nimeni să ne deschidă poartă. Am privit și noi prin gard. Deasupra intrării în biserică se vedea icoana întâlnirii Maicii Domnului cu Sf. Elisabeta. Ne-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
prejudecata. De exemplu, o femeie căsătorită are șanse mai mari să se simtă superioară unei femei singure, dacă gândește în paradigma tradițională, conform căreia cuplul e singurul aranjament social în care este posibilă fericirea. Chiar femeile din familia extinsă (mătuși, verișoare etc. ale persoanei singure) întorc adesea prejudecățile în favoarea lor, astfel încât să se justifice de ce au făcut anumite opțiuni (cum ar fi aceea de a se căsători) și de ce au rămas consecvente lor. Are loc, după o expresie a lui Friedrich
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
supraviețuit până în 1954. Toată viața, Dan Vizanty avea să vorbească cu emoție și aproape cu venerație despre părinții săi. Relații strânse și afectuoase a păstrat mereu și cu fratele și sora sa (Sebastian și Alice), cu numeroșii lui veri și verișoare, iar mediul familial era unul în care se simțea bine. Ana-Maria Vizanty, fiica pilotului, îmi povestește: "Alice, cu vreo trei ani mai mare decât tata, era căsătorită cu profesorul Constantin Botez, numit în familie și printre prieteni Sache. Un tip
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Viorica Vizanti, scriitoare și traducătoare (colaboratoare a lui Sergiu Al-George, marele indianist). Ea are un sfârșit tragic, în urma cutremurului din 4 martie 1977. El moare puțin după Revoluție, prin 1991". Și din partea verilor, Dan Vizanty avea înrudiri interesante: una dintre verișoarele sale, Ina, a fost căsătorită cu Andrei Ciurunga, cunoscut pentru poeziile scrise în temnițele comuniste (poeziile sale erau învățate, păstrate în memorie de deținuți și transmise oral, ca și cele ale lui Nichifor Crainic, Radu Gyr, Sergiu Mandinescu și ale
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cu Andrei Ciurunga, cunoscut pentru poeziile scrise în temnițele comuniste (poeziile sale erau învățate, păstrate în memorie de deținuți și transmise oral, ca și cele ale lui Nichifor Crainic, Radu Gyr, Sergiu Mandinescu și ale altora). Marie- Jeanne, o altă verișoară primară, era soția marelui actor Fory Etterle. Deși profesional era mai mereu într-o situație grea, Dan Vizanty a încercat să continue, atât cât era cu putință în acea epocă, viața care îi plăcea, care i se potrivea. A păstrat
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și cu merinde să ne ajungă până la Paris, căci n aveam nici un ban străin. Pe peronul gării, în acea dimineață în care ne luam rămas-bun de la România, o mulțime de femei din familie veniseră să ne conducă: mamă, soră, mătuși, verișoare. Pentru ele era mai puțin riscant decât pentru bărbați să se prezinte la o asemenea plecare - plecare învăluită în interdicții, ca orice acțiune care avea legătură cu străinătatea. În acea vreme, a te apropia de Orient Expres, a te amesteca
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
care se ținea numai de pozne - Ciurmarenco, frații Feodorov Neculai și Petru, seminariști. și-au schimbat numele în Teodoru pe timpul guvernului Ion Antonescu, care cerea acest lucru. Am mai cunoscut un ofițer aviator, Ivancinco Nicolae, Colea, care avea o verișoară de-o frumusețe rară, dar pe care tatăl n-o lăsa să vorbească mai cu nimeni. Mai erau elevele de școală normală Locvinov Matrona și Smirnov. De asemenea Fenea Carà, elevă de liceu, care îmi făcea scrisori de dragoste și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
negre. Fiecare pescar, cred, aducea acasă cota lui neimpozabilă de pește, un morun doi, bine legați sub linia de plutire a bărcii. Toți știau și nimeni nu afla. Într-o zi am fost invitată la o rudă de-a gazdei, verișoară cred. Mi-a arătat și m-a servit cu zece feluri de mâncare de pește, de te apuca amețeala numai la mișcarea atâtor și atâtor farfurii. Totul era delicios. Populația era majoritar formată din lipoveni. Oameni buni, blânzi și muncitori
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ca la spital. Văzând că-mi place, plutonierul mi-a spus că-s nebun de mă tot agăț de învățământ. Fă armata, dom'le, și te reangajezi ca subofițer! Aha. Nu te ia că ai debilitate?! Păcat. Mare păcat. Are verișoara o nepoată frumoasă, cam curvuștină, dar cu avere. Păcat, mă, păcat. După două zile de arest la pichet (aș fi stat eu și o lună) situația s-a lămurit dar am rămas cu prieteni de nevoie care m-au înzestrat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pui. Cu banii luați de la Banca Populară din Nicorești am luat cerșafuri și cămeși și ce s-a mai putut lua de îmbăcăminte. Pe data de 30 octombrie 1940 am plecat la București cu Toader Dărângă, un învățător căsătorit cu verișoara Elena. și el era refugiat din Basarabia dar spre deosebire de noi evenimentul l-a prins acolo, așa că a avut timp să mai ia câte ceva cu el. Noi, nimic. Ne-am dus la București să facem împrumut la Casa Corpului Didactic. Din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]