1,741 matches
-
o țigară. — Nu te-ai gândit niciodată să te căsătorești, James? Întrebă el Într-un târziu. — Nu, nu tocmai. Singura femeie cu care m-aș fi putut Însura a murit de tânără. Du Maurier Îl privi cu interes. — Cine era? — Verișoara mea Minny. Minny Temple. Era o persoană remarcabilă. — Frumoasă? Henry zâmbi. — Nu sunt sigur că ar fi corespuns... ăă... standardelor tale riguroase, Du Maurier. Era extrem de atrăgătoare... plină de viață... naturală... cu o Înfățișare aproape băiețească, mai ales când și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ar fi plecat tocmai atunci În Europa sau ar fi făcut eforturi mai mari pentru a o aduce dincoace de Atlantic, alături de el. În ultimul an de viață, fata făcuse câteva aluzii timide la alte sentimente decât cele ale unei verișoare - „Nu te superi dacă mă arăt ceva mai afectuoasă, acum, că ești atât de departe, nu-i așa?“ -, cărora el nu le răspunsese, iar În corespondența lor, lăsase să plutească eventualitatea unei revederi la Roma, dar nu făcuse niciodată nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Londra pe Clara Benedict și pe fiica ei să traverseze Atlanticul, Într-o stare de neliniște crescândă și Întrebându-se ce aveau să găsească În Încăperile sigilate din Casa Semitecolo, și mai ales În cutia sigilată menționată de Grace Carter, verișoara lui Fenimore. Grace Carter, care se Întâmplase să fie În Europa la vremea aceea, fusese cea care ajunsese prima la locul nenorocirii și care relatase că Fenimore formulase de curând instrucțiuni ca, În cazul morții ei, apartamentul să fie sigilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Domville abia Începea. „Vila DNEI DOMVILLE din Richmond. DNA DOMVILLE și GEORGE ROUND descoperiți.“ [„- Motivul pentru care «v-am răspuns obraznic», doamnă, stă pur și simplu În respectul pe care vi-l datorez și În respectul pe care Îl datorez verișoarei mele, preabuna dumneavoastră fiică. — Ai uitat că te-am informat acum șase luni cum poți să Îți exprimi cel mai bine respectul acesta? — Ținându-mă la distanță, lăsându-vă să uitați de existența mea și Încurajându-vă să sperați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plăcută și incitantă: o scrisoare din partea lui Elly Emmett, născută Temple, sora lui Minny, care Își petrecea vara la Dunwich, pe coasta comitatului Sufflok, Împreună cu cele trei fiice, și Îl invita să o viziteze. Ideea de a face cunoștință cu verișoarele americance, Într-un colț al Angliei pe care nu-l văzuse niciodată, era atrăgătoare și acceptă prompt propunerea, rugând-o pe Elly să Îi găsească o locuință pentru el și pentru MacAlpine, pentru luna august. Era o experiență grea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
păsăret, atrăgător În felul său liniștit, lipsit de ostentație și, categoric, foarte potrivit pentru mersul cu bicicleta pe vreme uscată. Un timp, cochetă cu ideea de a-și căuta o locuință În zonă, dar decise că, fără tovărășia stimulativă a verișoarelor, era aproape prea multă liniște; În plus, era la o distanță neconvenabil de mare de Londra, cu mijloace de comunicație slabe. Visul de a-și găsi un cuib undeva, la țară, rămânea neîmplinit. Dar șederea temporară În Suffolk se dovedi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
elevă cu părul negru și codițe destul de lungi. În rama lui întunecată, obrazul ei mi s-a părut mic, scurtat la nivelul de punct-virgulă-linie. Gura cu buze înguste, strânse. Sprâncenele unite deasupra rădăcinii nasului. Cunoșteam fete mai drăguțe. De o verișoară mă ocupasem chiar, pipăind-o, în șopronul pentru lemne al bunicului. O altă fată se numea Dorchen, venea din Bartenstein, din Prusia orientală, așa și vorbea și nu a rămas la noi decât o vară. Nu, iubirea mea cu codițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care continua să vorbească neabătut cu accent berlinez am văzut Pilotul Quax - aterizare forțată cu Heinz Rühmann și Patrie cu Zarah Leander. Poate că au mai fost și alte filme pe care le-am văzut strâns lipiți unul de altul. Verișoara mea era cu un an mai mare și, pe întuneric, mult mai îndemânatică decât mine. E de presupus că, pe parcursul iernii, acea semnătură care, în biroul din Gotenhafen, mă transformase într-un voluntar la cutare sau cutare armă să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dreptul unei clădiri vechi de pe fostul Brunshöferweg. „Aici locuia ea“, am spus eu și mi s-a părut ridicol. Durerea provocată de ceea ce pierdusem a fost la început greu de îndurat, apoi s-a dovedit suportabilă. În fond, îmi rămânea verișoara preferată. Iar în ceea ce privește serviciul, ne mergea într-un mod plictisitor, suportabil spre bine. Cei care ne instruiau, subofițeri și caporali obosiți de război, se pretindeau blânzi și păreau să fie recunoscători pentru că puteau să ne ducă pe noi, „turma asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de câine vânzolesc pe mai bine de șapte sute de pagini. Stă scris cu destule detalii cum unul pe care-l cheamă Harry Liebenau, de îndată ce devine soldat, începe să țină un jurnal și cum, de pe terenul de instrucție Fallingbostel, îi scrie verișoarei sale Tulla scrisori împănate cu citate din Löns, scrisori în care, mai târziu, orișiunde l-ar trimite ordinul de drum, din câmpia Lüneburg spre frontul de est aflat în retragere, caută o rimă la Tulla și n-o găsește: „N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mama refuzase să-l conducă la gară pe fiu. Mai mică decât mine, m-a îmbrățișat în sufragerie, parcă se dizolvase între masă și pendulă: „Numai să mi te-ntorci sănătos acasă...“ Când Harry Liebenau și-a luat rămas-bun de la verișoara sa, Tulla Pokriefke, ea purta, ca ajutor de vatman, o șepcuță simpatică: „Ai grijă să nu-ți zboare nasul vreun glonț!“. M-a însoțit tata. Călătoria cu tramvaiul am rezolvat-o fără o vorbă. Pe urmă, a trebuit să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a pune această harababură pe hârtie, negru pe alb, s-a concretizat la începutul anilor ‘60, în romanul Ani de câine, în paginile tunarului-tanchist Harry Liebenau evoluția războiului ca retragere continuă se amesteca și se îmbârliga cu evocările fierbinți ale verișoarei sale Tulla, pe care, conform zvonurilor, o bănuia pe nava scufundată Wilhelm Gustloff, plină de refugiați: înecată în înghețata Mare Baltică. Și eu am așternut însemnări personale într-un jurnal care, laolaltă cu alte efecte de campanie și cu mantaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o călătorie până la Hamburg, în care o invitasem pe mama. Ea voia să le viziteze pe sora ei, Betty, și pe mătușa Martha, soția celui mai mare dintre frații tatălui meu, unchiul Alfred, care, ca funcționar la poliție locuise cu verișoara și vărul într-un cartier pe Hohenfriedberger Weg și care acum trăia undeva în nord, în Stade. Ruinele Hamburgului arătau, cât vedeai cu ochii, la fel ca ruinele din Köln. Abia la o privire mai atentă îți săreau în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
primit răsplata; proaspătul milionar și-a torturat pieptul cu crucea și șorțul din piele, Însemnele de Commendatore. — Turui ca sonambulu, a spus obiectivă Mariana, săltându-și fustele În continuare. Da nainte să-l facă Commendatore să luase d-acu cu verișoara lui primară, că pusese să umble special după ea pân Italia, și ai uitat și dă chestia cu plozii. — Confirm: m-am lăsat târât de acest ferry-boat, care este verbozitatea mea. Adevărat Wells rioplatense, urc Înapoi pe scara vremii. Debarc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-mi înțeleagă durerea, cine să-mi înțeleagă condiția în care am făcut un veșnic legământ. Să respect memoria familiei mele ce se compune din mama și tata, din bunici și străbunici, din unchi și mătușe, precum și sora mamei AURICA, verișoara tatei, Zoița, și chiar învățătorul satului domnul FLOREA, trecut la cele VEȘNICE. Cine să mă înțeleagă, să mă asculte, când lacrimile îmi traversează obrazul brăzdat de singurătate și plouat de cei ce azi nu mai sunt. Poarta bisericii mi s-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
domnul și doamna Harold J. Scoggins, turiști din Cedar Rapids, Iowa, mîndrii părinți ai lui Donald, de șaptesprezece ani, și Marsha, de șaisprezece. Doctorii continuau să se uite ciudat la el. Iar lesbiana s-a dovedit a fi Dot Rothstein, verișoara lui Kikey Teitlebaum, cunoscut colaborator al legendarului Dudley Smith. O autopsie de rutină ar fi arătat clar că „pastilele“ scoase din domnul și doamna Scoggins provin din arma sergentului Jack Vincennes. Pielea i-au salvat-o copiii. A nădușit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tu de-a face cîndva“ - Johnny Stomp, vechi turnător, care Îl ura. Dud abia așteptînd să-i facă „dezvăluiri complete“. Arestarea lui Lamar Hinton și scuturarea lui pentru informații legate de Nite Owl. Dot Rothstein era acolo, iar Dot era verișoara lui Kikey Teitlebaum... Bud se spălă pe față și se Întoarse calm la masă. Stomp spuse: — Una mică și mulțumitoare? — Da, și ai dreptate. Îl vreau pe Dublu pentru niște mandate mai vechi, dar am o intuiție legată și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tare! Plec, merg la un telefon public și-i conving pe cei de la P.C. Bell să urmărească În următorul sfert de oră toate apelurile plecate din local. Au fost două - unul către Dot Rothstein, buna prietenă a lui Dudley și verișoara lui Kikey, iar celălalt către locuința lui Dudley. Vincennes spuse: — Fir-aș albastru, nenică! MÎna lui Ed sări direct pe pistol. Eroare: White e polițist. — Dă-mi elemente de confirmare. White suflă fumul pe fereastră. — Cursul introductiv de Criminalistică. Negroteii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
somptuos, cu scară largă de marmură, apoi într-un apartament mare în care locuia Ileana Roman. Am simțit, de cum am intrat, o atmosferă de gheață. Televizorul era deschis, dar nimeni nu urmărea concursul de muzică ușoară. Ileana Roman și o verișoară de-a ei care studia psihologia păreau să-l vegheze pe Meme, lungit pe o canapea de piele, cu o pernă mare sub cap. Din câteva vorbe am înțeles ce se petrecuse. Omul venise de puțin timp, pe jos, urcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se indigna Ileana Roman. „Și crezi că l-ai putea ajuta cu ceva?“, întreba Iuliu Sofronie. „Aș încerca, cel puțin.“ „Nu ți-ar da mâna să vorbești așa dacă ai fi nevasta lui“, spunea iarăși Iuliu Sofronie. Și doar atunci verișoara cu ochii mari și foarte negri, care privea absentă televizorul, s-a întors spre noi, ușor surprinsă, agățându-și privirile o clipă de chipul fiecăruia, fără să spună o vorbă și întorcându-și pe urmă iarăși spre mine profilul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asemănătoare marmorei. Tăcuseră. Sorbeau băutura și țigările, bucuroși că sunt împreună și la căldură și nu le păsa de gerul de afară. Întorseseră cu totul spatele ecranului la care ne mai uitam eu, cu o încăpățânare care mă uimea, și verișoara absentă, cu profilul ei roman. Apoi au început să vorbească iarăși, Ileana Roman mai ales, care se plângea că au uitat-o toți prietenii ei de dinainte. „Ești nebună!“, protesta Andrei Vlădescu, „eu, care sunt aici nu însemn nimic?“. „Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
transă, fără chef, de parcă ar fi fost drogat. Arăta și mai sigur pe el, o îndârjire vizibilă îl făcea să pară în permanență încordat. Nu-și dădea seama de asta. „Ce-i cu tine?“, l-a întrebat într-o zi verișoara Ilenei Roman, care studia psihologia. „Te-a văzut ieri prietena mea Luchi, ea mi-a atras atenția. Zicea că încordarea asta a ta e semn de bărbăție, eu nu sunt de acord.“ „Da?“ „Cred că ar fi în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acțiuni în companiile țintă sau subscriind la generoase alternative de a împărți ofertele - fluturate cu nonșalanță de câinii de pază care reglau totul în City. Prin comparație, seria de fuziuni, în mare parte necontestate, pe care Thomas le negociase în numele verișoarei lui Dorothy și grupul și Brunwin în anii ’60 și ’70 acum păreau foarte modeste. Procesul Guinness, sincronizat cu grijă să aibă loc în timpul desfășurării alegerilor generale pentru a dovedi că guvernul lua o atitudine fermă împotriva manevrelor financiare, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că-i putea spune ceva despre Julia. — Ai un apartament Încîntător, spuse ea pe un ton convențional. — Așa crezi? Julia Închise ușa dulapului și Își Îndreptă spatele. Avea În mînă o sticlă, un tirbușon și pahare. Cele mai multe lucruri sînt ale verișoarei mele, Olga. — Ale verișoarei tale, Olga? E apartamentul mătușii mele. Locuiesc aici pentru a nu fi rechiziționat. Unul dintre tertipurile alea sofisticate În care burghezia e maestră. Nu are decît camera asta și bucătăria; bucătăria servește și ca baie. Toaleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ceva despre Julia. — Ai un apartament Încîntător, spuse ea pe un ton convențional. — Așa crezi? Julia Închise ușa dulapului și Își Îndreptă spatele. Avea În mînă o sticlă, un tirbușon și pahare. Cele mai multe lucruri sînt ale verișoarei mele, Olga. — Ale verișoarei tale, Olga? E apartamentul mătușii mele. Locuiesc aici pentru a nu fi rechiziționat. Unul dintre tertipurile alea sofisticate În care burghezia e maestră. Nu are decît camera asta și bucătăria; bucătăria servește și ca baie. Toaleta e pe hol. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]