5,221 matches
-
jos. Una din trăsuri își încetini mersul și zări figura poetului în ea. Opri în dreptul porții și Mihai coborî, i se păru supărat și mohorât. -De ce ești supărat, zgrăbunțule? -Cum să nu fiu supărat când mă părăsește regina mea! Veronica tăcu, luară fiecare câte un geamantan și urcară în trăsură. Amândoi tăceau și priveau. Străzile erau animate, parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, la Burgtheater oamenii se-nghesuiau la spectacol, pe mari afișe se anunța Regele Lear al divinului
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
forfotă mare, călători din tot Imperiul așteptau să plece fiecare unde-l tăia capul, limbile se amestecau ca-n Turnul Babel, unguri, austrieci, francezi, nemți, ruteni, ruși, români, șușoteau, întrebau, gesticulau, alergând de colo până colo. Veni și ora plecării, Veronica se urcă în cupeu cu lacrimile în ochi. Își desfăcu geanta, scoase din ea o fotografie făcută recent special pentru poet și i-o dădu cadou. „Să nu mă uiți, Mihai, niciodată!” - fuseseră ultimele ei cuvinte. Mihai o sărută, o
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
o mai strânse pentru ultima dată-n brațe, coborî și rămase singur pe peron. Trenul se puse ușor în mișcare... Era parcă un final de poveste: „A plecat un tren din gară și cu el iubirea mea... „Privi la geam, Veronica își ștergea lacrimile, fluturând o batistă în vânt... În dulcele legănat al vagonului, Veronica Micle, după atâta zbucium sufletesc, adormi. Se visa prin codri Văraticului culegând albăstrele... Era tot primăvară ca acum, veniseră decurând din Năsăudul lor și se stabiliseră
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
Trenul se puse ușor în mișcare... Era parcă un final de poveste: „A plecat un tren din gară și cu el iubirea mea... „Privi la geam, Veronica își ștergea lacrimile, fluturând o batistă în vânt... În dulcele legănat al vagonului, Veronica Micle, după atâta zbucium sufletesc, adormi. Se visa prin codri Văraticului culegând albăstrele... Era tot primăvară ca acum, veniseră decurând din Năsăudul lor și se stabiliseră la Târgu-Neamț. Pe maică-sa o chemase la mânăstire maica Eprahia la spălat rufe
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
Era tot primăvară ca acum, veniseră decurând din Năsăudul lor și se stabiliseră la Târgu-Neamț. Pe maică-sa o chemase la mânăstire maica Eprahia la spălat rufe și o luase și pe ea. Soarele se revărsase peste roua ierbii și Veronica fugea ca nebuna desculță prin iarba umedă, avea o rochiță albă de borangic și fugea ca un îngeraș printre lăstăriși. „Maicăăă, o striga mama Ana, să nu te rătăcești că pe-aici sunt căpcăuni!” „Și cum sunt căpcăunii, mamă?” - întreba
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
copac începură să se miște. „De el te leg!” Și apăru în fața ei și nu era nici om, nici fiară, era un fel de lăbârcă cu niște ochi enormi, pe niște picioroange lunguiețe, cu mii de mâini care geticulau dezordonat. Veronica o luă la fugă și-n cale i se puse o apă mare, învârtejită, cu bulboane enorme, pe care aluneca la vale o moară în flăcări... Era un spectacol fantastic cum ardea acea moară pe oglinda apei, în reflexe rubinii
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
zile zăcu buimac. Gândul de a părăsi Viena i se cuibărise din iarnă în inimă; boala lui prelungită, lipsa de bani, traiul greu și mai ales lipsa perspectivei unei diplome erau argumente care îl înclinau către o asemenea hotărâre. Acum Veronica venise ca o salvare, pleca după ea spre meleagurile dragi inimii lui; se gândise și la o slujbă, poate la Iași, lângă Veronica, sau la București. La Iași era aproape de junimiști, poate îl vor ajuta să câștige o slujbă și
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
și mai ales lipsa perspectivei unei diplome erau argumente care îl înclinau către o asemenea hotărâre. Acum Veronica venise ca o salvare, pleca după ea spre meleagurile dragi inimii lui; se gândise și la o slujbă, poate la Iași, lângă Veronica, sau la București. La Iași era aproape de junimiști, poate îl vor ajuta să câștige o slujbă și să publice în continuare în Convorbiri... Știa că va avea de înfruntat pe căminar care ar fi tunat și fulgerat la știrea întreruperii
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
Vienei; aici își petrecuse cei mai frumoși ani ai vieții lui, avusese colegi, prieteni, amintiri, aici avusese cei mai vestiți profesori ai timpului, aici descifrase alfabetul filozofiei, aici văzuse cele mai frumoase spectacole de teatru, aici înmugurise iubirea lui pentru Veronica... Trenul se puse în mișcare... Eminescu trecu la geam, privea în depărtări panorama Vienei și un sentiment nostalgic de tristețe și de regret puse stăpânire pe el; orașul rămânea în urmă și liniile orizontului fugeau prin lumina orbitoare a soarelui
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
lor, vara nu prea stau acasă, merg pe la mătușile lor pe la mânăstiri. Se așeză jos la umbra teiului, încă-i mai vâjia capul de-atâta mers cu trenul... Voia să treacă neapărat și pe la Iași s-o vadă și pe Veronica. Fixaseră și o întâlnire, dar ea pusese capul în jos și nu-i răspunsese. Venise aici în mijlocul amintirilor; pe fosta lui iubită o știa moartă, dar renăscuse în aceată femeie... Și acum peste toate se lăsa parfumul satului și-al
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
pieptene manuscrisele sale, după care se va duce pe la Iași cu câteva poezii pe care să le publice-n Convorbiri... La Botoșani mai avea și o întâlnire cu Micheru... Când se va duce la Iași poate va da și pe la Veronica! Răcoarea camerei îl muie și adormi, veneau din trecutul lui printre pleoape amintiri de tot felul, era tot privăvară, o primăvară cu ape învolburate și câmpii și dealuri verzi; era seară, stele, lună mare, holdele de grâu îi mângâiau privirea
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
Corina, era numele de fată al Veronicăi... Vru să scoată acea poezie și să i-o citească, apoi să i-o dăruiască, dar n-o mai găsea, își aminti primul vers: Tu tremuri, tu cauți, tu murmuri, tu râzi... Nu, Veronica plânsese la despărțire, o văzuse pe fereastra vagonului cum își ștergea lacrimile și-și flutura batista în semn de adio... Doar luna, deasupra lor, acum în vis, tăcută și mare, le străjuia calea și greierii cântau prin iarbă și satul
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
prin iarbă și satul jos, adormit ca o ființă obosită... Vru să-i spună că el dorea să plece de la Viena mai demult, dar ea fusese ocazia care-l hotărâse și-l rupsese definitiv din îndoielile lui. Nu se poate, Veronica plecase de aproape două săptămâni, tot Casandra poate fi căci numai ea știa să treacă hotarul Haraminilor spre răsărit, spre Pârâul Murelor și să-l întâlnească pe poet la Iazul Maicii, apoi o luau spre Cătărămești, spre Pârâul Luncii, ea
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
câteva manuscripte-n buzunar. Mersese direct la Maiorescu unde se țineau ședințele Junimii și citi câteva fragmente din Diorama și anume Egipetul și nuvela Sărmanul Dionisie. Rătăci o săptămână încheiată pe străzile orașului în speranța că o va întâlni pe Veronica, dar în zadar... Pe 7 septembrie, de data aceasta la Pogor, citi două poezii care făcură o impresie bună. Erau Înger și demon și Floare albastră, care s-au propus pentru publicare în Convorbiri literare... Propunerea lui Maiorescu de a
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
română. Desfășoară, începând cu primăvara lui 2008, o intensă activitate pe site-uri de literatură. Poeme traduse în spaniolă și publicate în revista online Circulo Poetico RefleXos - Espacio Niram, Madrid, sub îngrijirea Ariadnei Petri. Poeme traduse în engleză de prof. Veronica Văleanu și editate în revistele online Cuadernos literarios și Cultural Club. Laureat cu premiul special RefleXos (Madrid) în cadrul ediției 2010 a Concursului „Astenia de primăvară” organizat de Hermeneia.com. A apărut în următoarele volume colective: Antologia Cenaclului "Virtualia"2008 editura
CARTEA CU PRIETENI XII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348119_a_349448]
-
cu apele-n izvoare și plopii s-au trezit din somnul lor. iubirea lăcrimează că o floare când tu te plimbi în calea stelelor. Și față plânge-n față la icoane când tu te-ai dus spre stele adormit cu Veronica care somnu-și doarme doar lângă tine, luceafăr fericit. Doar scar-așteaptă, astăzi s-o atingi și să cobori în fiecare noapte, să luminezi poemele când plângi și să ne cânți iubirile în șoapte. E ziua ta când noaptea ți se-nchină
IUBIREA UNUI LUCEAFAR de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347576_a_348905]
-
jur, vesel și trist, nu plângea și nu se plângea niciodată, dar figura mamei i-a trezit înduioșarea cea mai adâncă. Eminescu, cel ce i se părea lui Slavici un nesentimental, îi scria fratelui Șerban despre o tulburătoare iubire pentru Veronica Micle: „Chipul ei nu-mi dă răgaz să studiez și pace. E divinitatea Elenei lui Menelaus, coborâtă pe pământ, ca să mă tortureze.” A fost gelos și egoist în dragoste, fericit și generos, mărturisind că n-a iubit decât o singură
CONTRADICŢIILE PERSONALITĂŢII EMINESCIENE (164 DE ANI DE LA NAŞTERE) ) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347683_a_349012]
-
ce preț? Și dacă relația cu Mircea nu va merge, încotro o va lua? Nu putea să nu observe faptul că mama lui nu o prea plăcea. Se vedea că ar fi vrut o altă noră pentru unicul ei copil. Veronica nu se ferea să-și manifeste dezaprobarea, chiar dacă la primul contact cu viitoarea noră nu a avut ce-i reproșa. Nu-l înțelegea pe Mircea ce a găsit la această fată? Recunoștea în sinea sa că este frumoasă, chiar și
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
lăsa lucrurile să se desfășoare firesc, în speranța că până la urmă se va plictisi de ea și de faptul că nu pot fi împreună căsătoriți din cauza condițiilor existente la țară. Moartea celor doi părinți i-a cam încurcat socotelile lui Veronica. Dacă până acum o reținea la țară existența bătrânilor, acum nu o mai reținea nimic să nu-l urmeze pe Mircea la Galați, mai ales că i-a promis fiului un post de profesor în oraș pentru ea. Acum dacă
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
cu apele-n izvoare și plopii s-au trezit din somnul lor. iubirea lăcrimează ca o floare când tu te plimbi în calea stelelor. Și fata plânge-n față la icoane când tu te-ai dus spre stele adormit cu Veronica care somnu-și doarme doar lângă tine, luceafăr fericit. Doar scar-așteaptă, astăzi s-o atingi și să cobori in fiecare noapte, să luminezi poemele când plângi și să ne cânți iubirile în șoapte. E ziua ta când noaptea ți se-nchină
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
iubit.Te plânge codrul cu apele-n izvoareși plopii s-au trezit din somnul lor.iubirea lăcrimează ca o floarecând tu te plimbi în calea stelelor. Și fata plânge-n față la icoanecând tu te-ai dus spre stele adormitcu Veronica care somnu-și doarmedoar lângă tine, luceafăr fericit.Doar scar-așteaptă, astăzi s-o atingiși să cobori in fiecare noapte,să luminezi poemele când plângiși să ne cânți iubirile în șoapte.E ziua ta când noaptea ți se-nchinăși cerul plin de stele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
corespondent al Academiei Americane Române. Au scris despre Al.Florin Țene următorii: Acad. C. Bălăceanu Stolnici, Dan Deșliu, Mihai Beniuc, Marcel Breslașu, Miron Radu Paraschivescu, Negoiță Irimie, Anghel Dumbrăveanu, Ion Popescu Brădiceni, Miron Țic, Horia Zilieru, Alex Ștefănescu, Laurențiu Ulici, Veronica Bălaj, Marian Barbu, Dumitru Velea, Petrică Birou, Rodica Marian, Antonia Bodea, Nicolae Uțică, Ion Velica, Constantin Zărnescu, Doru Moțoc, Traian D.Lungu, Petre Petria, Gh.Stroia, Doina Drăgan, Marin Oprea, Nina Cassian, Nicolae Tăutu, Constantin Toni Dârțu, Mariana Cristescu, Emil
O VIAŢĂ DE OM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350115_a_351444]
-
Tăutu, Ionel Bota, Radu Anton Roman, Doru Moțoc, Mircea Țoca, Negoiță Irimie, Vasile Val Telceanu, Petre Petria, C. Cubleșan, C. Zărnescu, Ioan Țepelea, Dumitru Velea, Igloi Zoltan, Dumitru Hurubă, Adrian Țion, Nicolae Uțică, Petrică Birău, Teodora Ileana Filip, Marian Barbu, Veronica Balaj, Teodor Barbu, Ion Arcaș, Liviu Poenaru, Valentin Tașcu, Doina Drăgan, Victor Sterom, Ion Antonescu, Nina Ceranu, Ion Velica, C. T. Dârțu, Emil Istocescu, Al. Ștefănescu, Mircea Zaciu, Beniamin Pascu, Ion Roșioru, Ioan Barbu, Eugen Petrescu, Aurel Sasu, Ion Vădan, Gavril
O VIAŢĂ DE OM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350115_a_351444]
-
București, luând astfel contact cu realitățile românești din diverse locuri. În această perioadă se angajează ca sufleor și copist la teatru, unde îl cunoaște pe Ion Luca Caragiale. Din 1869-1872 este student la Viena, locul în care o cunoaște pe Veronica Micle. Din 1872 până în 1874 - student la Berlin. În septembrie 1874 este numit director al Bibliotecii centrale din Iași. Trei ani, cei mai frumoși ani ai vieții lui a fost bibliotecar, revizor școlar, redactor la Curierul de Iași. În octombrie
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
1887 îi răspunde lui Vlahuță la o scrisoare: „Nu te pot încredința cât de odioasă este pentru mine această specie de cerșetorie, deghizată sub titlul de subscripție publică, de recompensă națională”. În decembrie 1888 vine la Botoșani, se întâlnește cu Veronica și pleacă amândoi la București. În februarie 1889 se reîmbolnăvește, este internat la spitalul Mărcuța din București și apoi transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, moare în sanatoriul doctorului Șuțu, iar în
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]