3,591 matches
-
forme ale tradiției, sărbătoarea DRAGOBETELUI purcede cu îndrăzneală să evoce direct frumusețea celor chemați și aleși. DRAGOBETELE se desfată în taina slujirii hristice a Cuvântului, în expresia purității sale jertfelnice, în Dorul iubirii divine, de dragul frumuseților creatoare, încântătoare. În el vibrează totul din noi și toate cele de Sus. Prin el ne împătășim cu Dumnezeu, cu Neamul cu Cosmosul. Tânărul dac, prevestește primăvara vieții noastre, arătând limpede puterea frumuseții sale înflorite. Observându-l doar, auzi un glas care te cheamă, care
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
nost‛”, iar Remus Topan a recitat un frumoase poem de sezon. Cu solistul Vasile Micușan, grupul a interpretat „Noapte de vis”, „Viflaime, Viflaime”, „Noroc să dea Dumnezeu”, iar Ana Pralea și Sandu Țăgurean, acompaniați de colegi, au făcut sala să vibreze cu colinzile lor. În finalul programului muzical, prof. Modest Vișoiu a adresat urări de sănătate și sărbători fericite participanților. Partea a doua a programului i-a avut în centru pe membrii Cenaclului „Vasile Sav”. Maria Bobină, după ce a vorbit cu
LA CENACLUL VASILE SAV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347702_a_349031]
-
îngeri, Veniți în fereastră, În noaptea albastră Un ochi mă veghează. Și visu-i mai tandru, În suflet sihastru, Născând vii arpegii În inima trează. Cu aripi de mătase, Un cântec se zbate, Răsună-n unghere, Lumini răspândind. În liniștea nopții, Vibrând de neliniști Mi-apare-n retină, Un chip vălurit. Și geana-l închide În clipa furată Și-o lacrimă curge Pentru vis, prinos. Când somnul mă fură, Pe-un cal nebunatec, Mă-nchid într-un zâmbet Pentru Făt-Frumos! Referință Bibliografică: SECTIUNEA MEA
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
mă aflu în uitare/mai trist, mai plin de sentimente-amare/mereu cu lacrimi prinse de retine/...mirifici care poartă-n ei elanuri./ Mut și uimit admir cum reîncepe/ menirea mea să scot rod din stepe.” (Menirea, pag. 23) . Eul poetului, vibrează cu intensitate și sinceritate, ,,ideea fiind trăită în toate adâncimile sufletului, pentru a-i da căldura care să învăluie pe cititor sau ascultător” Starea de contemplație estetică creează în autor ,,o atmosferă intimă de disponibilitate, de libertate sufletească”. ,,Ce liberal
BIJUTIER DE CUVINTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350055_a_351384]
-
ghicit, nu în jos, în sus duios luna îmi gâdilă tălpile, ard ca o idée ce-mi scapă, mereu săgetez cu speranța distanța timpul și constelațiile și te cred de ciocolată pe malul mării, imaginea gării îți fuge de sub degete vibrând în subânțelesurile verbelor ce ți le spun telepathic. Suma unei existențe Înainte de a pleca am tras o linie, adun nopțile cu visele, zilele cu speranțele și credeam că totul încape în trecerea mea dincolo ... Amăgitoare incertitudine în rezultat nu au
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350210_a_351539]
-
În dimineți soare o sărută duios Împreună cu secole de cald prinos. Poate se vor șterge literele - poate, Dar semnificații vor rămâne toate; Fără îndoială, peste timp poți să spui: Aceasta este Crucea Brâncoveanului. Șoseaua aleargă, iar lumea - grăbită, Dar Crucea vibrează, de Cer ocrotită. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Metafizică / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 372, Anul II, 07 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
METAFIZICĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361859_a_363188]
-
tipare fantezia Invidiată de orice boem. De dimineață la debarcader Am pescui, de obicei, iluzii, Dar în caiet, ca orice condeier, Vom consemna contururi și concluzii. Când se anunță seara punem fracul, Mai luăm din garderobă chip solemn. Nu mai vibrează florile și lacul - Pornim la dans, toast - ca la un semn. Adesea pooezia e trădată, Învăluită într-o ceață deasă - Își duce existența resemnată În rolul clasic de Cenușăreasă. Imagini și idei filigranate Tot stăruie-n pierdutul ei contur, Iar
DE NOBILIS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361864_a_363193]
-
Podișor Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Bună dimineața Tremurându-și genele umezite de roua zorilor, zările trimit sărutări fâstâcite trecătorilor. Volute largi, elegante, intersectări artistic-savante, traiectorii imprevizibile, capricioase, urcări și coborâri spectaculoase. Cerul vibrează ca membrana unei tobe imense, albastre, întinse peste visurile, peste speranțele noastre. Un zbor al bucuriei, desen ciudat al geometriei, pe care orizontul nu-l cuprinde... Nu-l cuprind nici gândurile mele... Bună dimineața, rândunele! Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Bună
BUNĂ DIMINEAŢA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361894_a_363223]
-
cea mai elocventă probă a disponibilității imaginative.Proteismul, care e, în egală măsură,al discursului liric și al universului închipuit, poate fi considerat principiul esențial al poeticii Adinei Ungur.Ochiul poetei este avid,inima e mare și trăiește clipa, auzul vibrează,iar mâna aduceîn pagină infinitatea fragmentelor percepute,care se mișcă enigmatic,hiperbolic ori microscopic, precum într-o plasmă :uneori când șed pe coasta gotiă a amintirilor cu tine/telecomanda cu butonul de hârtie declanșează/rularea filmului persoanelor ferice(ipostază sisif
ADINA UNGUR-CALVARIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361897_a_363226]
-
păstra flacăra verde a gheții, vie...? ne tăvălim printre fire de cenușă dintr-un copac în care rodul cuvântului a uitat să pulseze pentru a-și anunța nașterea, rotunjirea, mustind nerăbdare în a iubi, în tandrețea desăvârșită a culorilor lui...vibrând la fiecare mușcătură, atent smulgându-i dulceața. atât de multe fire de cenușă s-au adunat în tâmpla ființei încât, jarul nestins al pulsului inimii a devenit umbră și gândul, gândul de taină scormonește neîncetat în cadranul fără ace al
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
în vârful securei, stă ecoul luminii și-n peșteri adânci se scaldă-adevărul. numite sunt toate în sclipiri de cuvinte. răspunsuri, doar umbra găsește pe muchii. ascuțite de taine, de fapte, de visuri, așteaptă destine să fie-mplinite. în fibrele lemnului scrisul vibrează. caută mâinile cu har dăruite, să cânte, danseze, pe filele vieții... ...să nască otrava sau pacea în fire. în vârful securei, se află-mplinirea? între-a fi nimic sau lup singuratic, alb strălucind în colții de veghe, mușcând lunii trupul
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
de ferigi și căprioare. Merge în ritm cu susurul izvoarelor, Cu fierăstraiele ciocănitoarelor. Șuieră prelung și ascultă mirată; De un dor de ducă aleargă chemată. Cerul se sprijină pe vârfuri de munte, Iar norii nu îndrăznesc să le înfrunte. Visează, vibrează eternă pădurea; De pretutindeni arome, de aiurea. Cum timpul a uitat să mai meargă, Un suspans de veșnicie coboară, Iar mocănița aleargă, aleargă, Văile cu șuier prelung înfioară. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Mocănița / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MOCĂNIŢA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361940_a_363269]
-
de plante Cu aripi de eter și mirodenii Să luăm copiii, să mergem la denii Că locurile ne-au rămas vacante Văzduhul meu cu iz de chimion Pe care noi îl umplem de cuvinte Și-n care se descarcă-atâtea flinte, Vibrează ca un violon Hai să-nchidem ochii pentru-un vis Vestitorul ne sosește azi Lăsând în urmă și păduri de brazi Și puntea peste ultimul abis Aș fi vrut să-ți scriu o poezie Cu ultimul din porumbeii mesageri Fiecare
AŞ FI VRUT SĂ-ŢI SCRIU O POEZIE de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361961_a_363290]
-
activă și cea mai organizată”. Istoria în cursul ei firesc ne spune că o Grupare de oameni au luptat pentru Unire nu pentru Dezbinare. Trebuia scris în loc de „uniți” - „porniți pentru ale lor interese” și atunci se potrivea textul întocmai cum vibrează Gândul nostru biciuit de Adevăr și uitat de Lumină . Este greu de crezut că Lupul va înțelege vreodată să mănânce frunze de salcâm, iar Capra carne de mistreț. Iată cum idiosincrasia te aduce în fața unei pledoarii pentru erezie. De o
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
departe de Ciocănești! - Da, ne-am cunoscut în Dobrogea când lucram amândoi prin acea zonă. - I-auzi! Ce-ți este și cu viața aceasta! De unde nu te aștepți apare dragostea. - Așa este. Apare doar atunci când găsești omul potrivit care să vibreze pe aceleași note muzicale ale sufletului nepereche. - Iată că am ajuns și nu ai scăpat nici autobuzul spre Oltenița, spuse doctorul, făcându-se că nu a auzit ultima replică a fetei. Îl văd tras la peron. - Vă mulțumesc. Vă rămân
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
căruia ne-a crescut și ne-a educat și ea și tatăl nostru. Mereu a fost blândă ca un bob de rouă, ce niciodată nu îndoaie nici o petală, și sensibilă precum un câmp cu mii de fire de iarbă ce vibrează la atingerea unui fluture, dar mai cu seamă a fost răbdătoare precum o sămânță care așteaptă să devină arbore. Măicuța mea știa să-și împodobească sufletul cu milostenie, întotdeauna găsea pe câte cineva căruia să-i acorde sprijinul și ajutorul
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
soție și de mamă devotată misiunii îce i-a fost încredințată în trecerea ei pe acest sfânt pământ. Când sufletul îmi este prins în cătușe de tristețe, la ușa inimii mele bate iubirea mângâietoare a măicuței dragi, iar această dragoste vibrează în mine ca un cânt sfânt ce mă-nsoțeste tainic și mă păzește, trimițându-mi parcă, rodul rugăciunilor sale, împletit cu rugile mele fierbinți, atunci, când simt că sunt mai singură ca oricând, și când nu mai am putere să merg
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
lucrează-n plin Pierd jocheii la pariuri cai Tristețea cântă viețile la nai Din import, vagoane mari cu spleen Taie strada gureșele vrăbii Noi îmbătrânim în echivocuri Drojdia s-a scurs din polobocuri Orizontul scânteiază săbii Grijă deci că aerul vibrează Ce-o să spui cu ultimul cuvânt De pe gene visele migrează Când începe zilnicul frământ Referință Bibliografică: Echivocul senectuții / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul II, 16 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate
ECHIVOCUL SENECTUŢII de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362110_a_363439]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ÎNTOARCE-TE ROATĂ Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 595 din 17 august 2012 Toate Articolele Autorului Întoarce-te roată Întoarce-te, Roată, să am acei ani, Când viața în trup să-mi vibreze, Redă-mi tinerețea, chiar fără mulți bani, Dar inima, să nu-mi cedeze! Întoarce-te, Roată, mai mult de se poate Nu-mi pasă de iar o să vie Și lipsuri și of și durerile toate, Din frageda-mi copilărie! Întoarce
ÎNTOARCE-TE ROATĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365830_a_367159]
-
Locusteanu, publicat în Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016. Manuela Sanda Băcăoanu „Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago” Camino Francez 2012 Editura ,,Școala Ardeleană” Cluj-Napoca, 2015 „Povara luminii s-o ducem visând!/ Povara luminii s-o ducem vibrând.../ pentru o clipă-n infinit,/ înfometați de-o tainică iubire...” „Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago” e Trăire! Fericire! Iubire! Iubirea, cel mai puternic liant al omenirii, forță de coeziune a lumii, a chemat-o pe Manuela Sanda
LUCIA ELENA LOCUSTEANU [Corola-blog/BlogPost/365895_a_367224]
-
sentiment atât de viu și palpitant redat în ... Citește mai mult Manuela Sanda Băcăoanu„Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago”Camino Francez 2012Editura ,,Școala Ardeleană”Cluj-Napoca, 2015„Povara luminii s-o ducem visând!/ Povara luminii s-o ducem vibrând.../ pentru o clipă-n infinit,/ înfometați de-o tainică iubire...” „Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago” e Trăire! Fericire! Iubire! Iubirea, cel mai puternic liant al omenirii, forță de coeziune a lumii, a chemat-o pe Manuela Sanda
LUCIA ELENA LOCUSTEANU [Corola-blog/BlogPost/365895_a_367224]
-
exprimă adevărul”, trecându-le prin personalitatea sa și dându-le noi străluciri. Și poeții transilvăneni, avându-l ca model, l-au simțit atât de aproape pe Eminescu. Șt. O. Iosif, sub înrâurirea lui Vlahuță, care reprezenta momentul epigonatului eminescian, a vibrat în același registru. În „Cântecele” lui criticii au fost aproape unanimi în a semnala un sunet nou ivit în armoniile elegiace de după Eminescu, Eugen Lovinescu spunea că „ De la Eminescu încoace, iubirea chinuită n-a îmbrăcat o formă mai armonioasă.” De
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului Manuela Sanda Băcăoanu „Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago” Camino Francez 2012 Editura ,,Școala Ardeleană” Cluj-Napoca, 2015 „Povara luminii s-o ducem visând!/ Povara luminii s-o ducem vibrând.../ pentru o clipă-n infinit,/ înfometați de-o tainică iubire...” „Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago” e Trăire! Fericire! Iubire! Iubirea, cel mai puternic liant al omenirii, forță de coeziune a lumii, a chemat-o pe Manuela Sanda
RECENZIE LA CARTEA „ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT, PE CAMINO DE SANTIAGO” DE MANUELA SANDA BĂCĂOANU de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/365894_a_367223]
-
un far mic înspre Tine... Să arăt dragostea de Dumnezeu. Candela Lacrima-mi cade în palma Ta sfântă, Și Tu mi-o prefaci în izvor, Din care curg versuri ca și-n candelă, Uleiul iubirii ce arde cu dor. Lumina vibrează în inima mea, Flacără nestinsă și vie, Adăpost de-ntuneric mi-e privirea Ta Unde mă mistui avid de iubire. Cuvântul îmi tremură grav un răvaș Pe buze e jarul de rugă, Mă mistui ca rugul aprins, cu nesaț, Pe
NETĂCEREA CUVÂNTULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365901_a_367230]
-
doar calitățile, cu el însuși e necruțător. „Realizez brusc că durerile mele sunt mai importante, neodihna mea e mai mare, nevoile mele mai stringente decât ale celorlalți... Ce căutam aici? Pentru ce toată această zbatere dacă sufletul meu nu poate vibra la nevoile celor din jur?... Calea mea dreaptă rătăcea, neputincioasă prin întuneric și eu nu eram acolo s-o luminez.” „Camino nu se face, se trăiește” spunea un pelerin aflat a șaptea oară pe acel drum. Parafrazându-l, aș spune
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]