1,103 matches
-
sistrului de aur peste sunetul flautelor. În sală nu mai era nimic altceva, doar scaunele pentru invitați și scena înălțată în fața absidei din fund, care fusese proiectată pentru a primi sunetele și a le înapoia amalgamate ascultătorilor, într-un amestec vibrant. Dimensiunile încăperii, îmbinarea culorilor, vibrațiile armonioase ale instrumentelor și glasurilor, trupurile dansatorilor, parfumurile și luminile făceau ca sufletul să se cufunde într-o stare extatică, onirică; de aceea senatorul Saturninus strigase: „Acolo se fac vrăji“. Supraveghetorii îl avertizară pe Mnester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sau Dem Theodorescu, de Gorki sau Panait Istrati, exprimă latura angajată, antiburgheză a gazetarului social. Accentul cade însă, și aici, asupra originalității moderne: descoperirea de teritorii literare noi, pictura de medii sociale neexplorate. În 1913, tînărul Vinea face o apologie vibrantă a lui Maxim Gorki („Alexei Maximovici Peșkov“, în Facla, an V, nr. 87, 3 ianuarie 1914), cu trimiteri în linia vitalismului nietzschean, vestind apariția unei „noi credințe”: „astăzi e scriitorul celebrat, primit solemn în țara care îl gonise; e filozoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
belgiană: „Considerăm oricum necesar, ca o legătură importantă, schimbul de mijloace de popularizare pe care le folosim, mijloace ce vor servi la crearea unei reciprocități de valori locale”. Într-un articol din numărul 12, Ilarie Voronca aduce însă și un vibrant elogiu limbii române, pe care - ușor naiv și exaltat - o consideră cea mai aptă să exprime sensibilitatea poetică (ultra)modernă: „Din toate limbile europene, limba românească mi se pare cea mai adînc înzestrată cu un material sensibil sufletului actual. Esențialmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o așteptăm cu toții”. Oricum, Fondane va continua să publice, sporadic, poeme în limba franceză în revistele românești de avangardă, ilustrînd inclusiv prin propria sa creație „marele balet al poeziei franceze contemporane” din ultimul număr al Integralului, căruia îi dedică o vibrantă profesiune de credință. El rămîne, fără îndoială, principalul promotor extern de la Paris în România al avangardei franceze (scrie despre piesele lui Jean Cocteau și Joseph Delteil, despre romanul Le paysan de Paris al lui Louis Aragon, despre poezia lui Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mortificante, lăsată la latitudinea poeților, nu a criticilor; în lumina „luptei tinerești”, avangardele și modernismul de varii nuanțe - inclusiv cel „tradiționalist” - se întîlnesc într-o diversitate stimulativă: „ultima generație de poeți se ridică acum impetuoasă și zgomotul luptei tinerești e vibrant și metalic. Nu noi, ci ei vor trage concluziile la etapa poemei românești înfățișată în acest volum”. În Istoria..., G. Călinescu va combate această poziție (pe care, hazardat, o atribuie evreilor în genere): „A admite că sînt suficiente entuziasmul, reverența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
frunte, și îi cuprinse pe studenți cu o privire țanțoșă: Ia ascultați, măi năcăjiților, și nu mai bleștiți atâta asupra căișorilor mei!... Ăia cu aripi... Ia-n ascultați!... repetă poetul și, luând o poză solemnă, începu să recite cu glas vibrant și cu ochii închiși: Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei 'nălțam visători la steaua Singurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Până-m fund băui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să povestească întreaga istorie. Liniștea nu era de bun augur. Nici când era vorba de atacurile rechinilor, nici atunci când era vorba de atacurile lui Vivian. — Îm, da, Vivian, le-am văzut. Cred că Karen a făcut o treabă excelentă. Sunt vibrante, captivante - mi-am dres glasul și mi-am stors creierii ca să mai găsesc niște adejective pozitive. Învățasem încă de la începutul carierei că industria cărții se dădea în vânt după adjectivele simandicoase. Un manuscris nu era bun sau rău, era exploziv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
căci exercitarea forțelor opuse este cea care „leagă” practic particulele atomice pentru a alcătui materia. Dar, atunci când aceste molecule sunt separate în continuare, descoperim deodată că acestea încetează să mai existe împreună sub formă de materie. În schimb, devin mănunchiuri vibrante de energie pură organizată după anumite modele care creează iluzia solidității atunci când sunt privite de la distanță. Acest fapt elimină o parte din misterul principiului antic taoist (și budist) conform căruia „Forma este Vid și Vidul este Formă”, deoarece ne dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
spune V. Earl Irons, „probabil veți continua să consumați alimente în combinații incorecte pe parcursul întregii vieți și de aceea veți avea nevoie, în continuare, de o serie de irigări ale colonului”. În cartea sa Colon Health: The Key to a Vibrant Life, dr. Walker, în vârstă de 116 ani, se pronunță la fel de intransigent: Eliminarea alimentelor nedigerate și a altor produse reziduale este la fel de importantă ca și digerarea propriu-zisă și asimilarea alimentelor... Cele mai bune regimuri alimentare nu pot fi cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
acolo unde „masează” ușor alveolele delicate și desprinde mucusul și reziduurile libere. Vibrațiile se propagă și în sus, până la creier, unde masează celulele cerebrale. Acest lucru stimulează, la rândul său, toate ramurile sistemului nervos central. Datorită apropierii sale față de laringele vibrant, glanda tiroidă are în mod special de o stimulare puternică, ce intensifică secrețiile acesteia și echilibrează metabolismul. La nivelul creierului, vibrațiile oferă o stimulare puternică și glandelor pineală și pituitară, echilibrând, astfel, întregul sistem endocrin. Respirația abdominală inversă Acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și mai stimulatoare dintre toate pozițiile pentru contact sexual, iar pentru bărbați e cea mai ușoară pentru menținerea controlului ejaculării. De asemenea, îi eliberează bărbatului mâinile, pentru ca acestea să poată să se miște și să mângâie corpul femeii, expune trunchiul vibrant al femeii vederii libere și îi permite bărbatului să sugă Marea Libație a Vârfului Median care se găsește în sânii ei. Figura 8.5. Variație creativă în aer liber a poziției cunoscute sub numele de „Peștele cu solzii uniți” A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și se concentrează asupra creării indestructibilelor spirite-corpuri pentru călătoria lor finală prin cosmos după moarte. Pentru astfel de adepți aventuroși și avansați, meditația le pregătește drumul către stele. Scopul acestui fantastic „zbor în spațiu” este reuniunea spirituală cu Vidul Tao vibrant și atotcuprinzător, cunoscut și sub numele de tai-hsü, „Vidul Suprem”. Acest gol nu este vidul adânc, întunecat și lipsit de viață al spațiului cosmic; este un vid luminos și strălucitor, plin de puritatea energiei independente, transparentă asemenea cristalului, luminoasă precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
care se dezvoltă ca rezultat al deschiderii centrului de energie psihică din vârful Canalului Central. Fără această repetiție regulată, spiritul său poate avea „trac” în momentul crucial al morții. Această frică i-ar face spiritul să se ferească de intensitatea vibrantă a Vidului, să-și piardă memoria și să se întoarcă în unul dintre tărâmurile ciclice ale existenței pentru renaștere, așa cum fac sufletele muritorilor de rând. Aceste repetiții pentru moarte sunt cunoscute în termeni occidentali ca „zbor astral”. Maeștrii îi sfătuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
putere atât de copleșitoare, de uimitoare și de pătrunzătoare. Adepții care experimentează acest lucru în meditația de dinainte de moarte descriu această lumină ca fiind mai strălucitoare decât o sută de sori, mai clară decât cel mai curat cristal, strălucitoare și vibrantă dincolo de imaginație. Nefiind pregătit pentru moarte de la început, apoi fiind speriat și mai tare de această explozie bruscă de luminozitate pătrunzătoare, spiritul de rând se retrage și cade într-o stare de inconștient timp de câteva zile, după care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
sau câteva milioane de ani cel mult. În acest timp, spiritul adeptului continuă să se cultive pentru reuniunea finală cu Izvorul Suprem al tuturor creațiilor - însuși Tao. Acesta este cu adevărat stadiul final, sfârșitul drumului. Spiritul fuzionează complet cu vidul vibrant al cosmosului și, făcând acest lucru, conștiința se extinde asemenea unui nor de aburi care se ridică pentru a învălui întregul univers. Cum este să rătăcești prin univers ca „astronaut cosmic”? Probabil că descrierea cea mai bună redată vreodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
radiant de fericită, așa cum o ținea în brațe pe Milly. Cu toate că fantoma lui Caitlin o bântuia în atât de multe feluri, Susan tot se simțea copleșită de tristețe de fiecare dată când se gândea la cum o viață atât de vibrantă fusese curmată atât de rapid și de prematur. Și, cu toate că-i luase locul lui Caitlin și îi iubea pe Nick și pe Milly din tot sufletul, Susan ar fi renunțat la tot, dacă asta i-ar fi redat viața prietenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
firească a lucrurilor. Te iubesc, m-am însurat cu tine și vreau să avem copii împreună. Nu asta face lumea să meargă înainte? Julia a ridicat din umeri. —Uneori. Dar nu întotdeauna. Mie îmi place relația noastră așa cum e acum... vibrantă, incitantă și da, puțin egoistă. Nu vreau să te împart cu nimeni, a spus ea adoptând vocea de fetiță care-l făcuse întotdeauna pe James să-i ciugulească din palmă. Femeia s-a lipit de el. Mâna stângă îi mângâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se va fi culcat. Eu sunt Alison, du-mă-n zbortc "Eu sunt Alison, du‑mă‑n zbor" Privind pe fereastra taxiului, Alison a oftat mulțumită la vederea peisajului din Marrakech. Lui Alison, orașul ăsta îi plăcea la nebunie. Atmosfera vibrantă și deosebită de cea a orașelor europene o făcea să se simtă de parcă ar fi intrat direct pe platoul unui film din seria Indiana Jones, cu tarabele din piața principală, acolo de unde puteai să cumperi supă din cap de capră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Estrella de Mar prezenta mult mai multe atracții decît presupusesem atunci cînd venise Frank aici să administreze Clubul Nautico. Cultura exclusivă a soarelui și-a sangriei care Îi potolea pe locuitorii pueblelor n-avea ce căuta În această mică enclavă vibrantă, care părea să combine ce aveau mai bun Bel Air (##notă: Zonă rezidențială exclusivistă din Los Angeles, California.##) și Left Bank (##notă: La Rive Gauche - district parizian renumit pentru viața sa artistică și intelectuală.##). Vizavi de poarta Clubului Nautico era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tocmai arunca o funie. Tumanbay păru surprins, dar zâmbetul nu-i pieri de pe buze. Doar privirea pierdu din vioiciune. Strigă atunci mulțimii: — Spuneți Fatiha de trei ori pentru mine! Mii de murmure se făcură auzite, ca un vuiet tot mai vibrant: — Lăudat fie Domnul, stăpânul universului, cel Iertător, cel Milostiv, stăpânul zilei Judecății... Ultimul Amân a fost un strigăt prelung, furios, răzvrătit. Apoi nimic, doar tăcerea. Otomanii păreau și ei tulburați, astfel că Tumanbay a fost cel care i-a scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
comisese. I-am spus-o, deși nu era momentul ideal pentru a cere explicații pe această temă; pentru a cere socoteală, nici atât. De bine, de rău, punând Împreună tâmplă fierbinte lângă tâmplă, izbândiserăm și s-ar fi cuvenit să trăim vibrant jubilații rare, să exultăm, să ne lăsăm legănați de visuri frumoase etc. Folosesc conștient pluralul: da, mă lăsasem prins În jocul acela criptografic, fascinant măcar ca exercițiu intelectual, dacă nu și altfel. Probabil că și altfel, poftim. Mă furase peisajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe toți cântăreții europeni de primă mână dintre 1880 și 1922 și deși nu era capabil să interpreteze aproape nimic (doar foarte solemn primele acorduri din uvertura la Ruslan) ținea minte fiecare notă din operele lui preferate. Pe această coardă vibrantă, o genă melodioasă care pe mine m-a evitat, se strecoară, prin tata, de la organistul Wolfgang Graun din secolul al șaisprezecelea până la fiul meu. 2 Aveam unsprezece ani când tata a hotărât că Învățătura pe care o primisem și Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Toată viața lui, tata se strădui să ne întărească credința prin cuvinte și prin felul cum trăia. Felul în care a plecat la Domnul fusese ultimă dovadă de întărire a noastră în credință.” Să zăbovim o clipă și asupra acestei vibrante mărturisiri-rugă inspirată de părinți: „Ce dor îmi este azi de sfaturile părinților mei! Ce mult îmi lipsesc! Ne învățau mereu, chiar și atunci când mintea și gândurile noastre nu mai erau de față. Tata și mama au fost primii, cei mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la coada obișnuită de cetățeni care-și îndeplineau datoria avansând lent, fără nerăbdare, conștienți, așa cum spusese delegatul p.d.d., de importanța transcendentă a acestor alegeri municipale. Bărbatul îi înmână președintelui buletinul de identitate și cartea de alegător, acesta anunță cu glas vibrant, aproape fericit, numărul cărții și numele posesorului ei, membrii prezidiului însărcinați cu evidența răsfoiră caietele de recensământ, repetară, când le găsiră, numele și numărul, făcură semnul bifat, apoi, tot picurând apă de pe el, bărbatul se îndreptă cu buletinul spre cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sunt eterne. Numai viața e relativă. Spre sfârșitul vieții se înmulțesc țintele, dar se împuținează gloanțele. Totul pare a fi ciclic. Până și ludicul revine la bătrânețe. Nu toți care disprețuiesc clipa sunt condamnați la durată. Cutremurile de pământ - aceste vibrante omagii aduse efemerității și neputinții noastre. Pentru bătrâni, ziua de mâine poate fi chiar foarte scurtă. Privită din zona copilăriei, viața pare eternă. Scrutată dinspre zona finală, pare o ciozvârtă de timp. De la o vârstă, dacă nu ai baston, te
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]