1,834 matches
-
întreaga gamă de procedee stilistice, de la înțepătura ironiei la denunțarea segace a trăsăturilor vulnerabile ale naturii umane, se avântă fără falsă pedanterie în repudierea șabloanelor de gândire, a mentalităților și, în general, a racilelor care sălășluiesc în societatea în care viețuim. Conținutul plin de vervă al cărții este întovărășit de o suită de desene inspirate ale cunoscutului grafician Nicolae Viziteu, original de pe aceleași meleaguri cu autorul, iar coperta, în deplină concordanță cu conținutul, semnată de Traian și Iulian Boboc, întregesc lucrarea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
Nenecșoaia, Țapu sau Valea Nucului. Cu dragostea de totdeauna, vă salut din inimă și urez adunării spor în discuții de suflet și alte noi adunări care să facă și mai strânsă legătura dintre cei plecați cât și între cei care viețuiesc permanent pe meleagurile natale. Al dvs. Al. Mânăstireanu Dragă domnule Tasie, După cum vezi, nu pot veni la adunare, deși mi-aș fi dorit atât de mult! Am o problemă de sănătate, care mă ține departe de ce mi-aș fi dorit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
multor biserici. Pe contra copertă se vede interiorul unei biserici ortodoxe, frumos împodobită ce-și așteaptă enoriașii credincioși. Din capul locului, autorul relatează despre personalitatea Sfântului Ioan de la Tutova - existent între 1782 - 1842 care „S-a făcut de bunăvoie cerșetor, viețuind în smerenie și sărăcie, a miluit pe săraci și bolnavi, a apărat și ocrotit pe orfani, văduve și nedreptățiți, a împodobit și ctitorit multe biserici” - vezi coperta cărții. Personalitatea lui Lumânărică este implantată într-o epocă de o deosebită efervescență
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
denumire modificată, mai apoi,în Partidul Dreptății Sociale. Bucurându-se de bani suficienți, de la stat, obținuți prin intermediul celor care-l puseseră șef, câțiva ani, pușcăria nu a avut probleme.Cum însă dreptățile sociale sucombaseră, una câte una, până când nu mai viețuia nici urmă, din mulțimea celor existente, viața oamenilor devenise un - non coșmar, iar la următoarele alegeri, partidul acesta nu a mai înregistrat procentul care să-i permită să supraviețuiască. Încât, a luat-o, vijelios, la vale, dispărând de pe eșichierul politic
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nume, dar cu o forță și existență destul de precise - care, pe nesimțite, mă replantează în mijlocul lor, încât am senzația că sunt ca o plantă, răsărită pe un pământ neprimitor și sterp, înconjurată doar de ostilitate și vitregie, dar silită să viețuiască acolo, înzestrată, chiar, cu o nesecată putere de a rezista, de a supraviețui. Dar nu! Trebuie să dorm cu orice preț. Să-mi repet până la obstinație: “Trebuie să dorm! Trebuie să dorm!” Și, pentru ca totul să fie cât mai obositor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
însă, lucrurile stau mult mai rău. În timp ce scriitorul înseamnă cu totul altceva: el este conștiința timpului său, el rămâne să dăinui pe răbojul etern al lumii, prin faptul că face o sinteză a anilor în care îi este dat să viețuiască. El nu poate scrie orice și oricum, iar, dacă o face, încetează să-și mai merite acest nume. În cazul, însă, în care alege drumul celălalt, pana lui rămâne flacără mereu vie. Să mai reținem un lucru: toți marii gazetari
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mănăstirii, dar și un atent veghetor asupra 7 vieții duhovnicești din această chinovie. Eu îl socot ca un stareț ce are grijă de ucenicii săi duhovnicești și îi iubește, acoperindu-i cu mantia părintească. Adeseori și eu, monah fiind și viețuind în trup, am găsit înțelegere la picioarele sfântului ... Mulți părinți nu își încep ascultarea zilnică fără să treacă pe la Sfântul nostru iubit, în afară de programul liturgic unde ne întâlnim constant. Acolo suflete își vorbesc o limbă care de cele mai multe ori noi
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
rugători la Tronul Milostivirii. Veche vatră de rugăciune și cultură, Mănăstirea Secu, construită din darul lui Dumnezeu în vara anului 1602, a fost oferită ca prinos Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. Acesta avea să fie ocrotior pentru toți monahii ce vor viețui în aceste locuri binecuvântate, dar și pentru credincioșii ce își vor căuta precum albinele, nectar duhovnicesc, luând din fiecare floare monahală ce este mai bun. De-a lungul veacurilor, pe lespezile bisericii Mănăstirii Secu mulțime de credincioși și-au plecat
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ca pildă de urmat pentru generațiile de monahi ce vor veni. Tăcuți, smeriți, neștiuți de nimeni, dar uniți cu toată lumea prin rugăciune, călugării din Mănăstirea Secu, din toate timpurile, au păstrat aprinsă candela credinței și a pocăinței. Părinții care au viețuit în această obște monahală, în decursul celor patru sute de ani de existență, au fost numeroși, de cele mai multe ori ascunși de privirile uneori indiscrete ale oamenilor. Mulți dintre ei sunt sigur că sunt numărați în ceata sfinților și a cuvioșilor, căci
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pre cei ce umblă întru întuneric, dar lucrând răul, am iubit întunericul mai mult decât lumina, căci oricine face răul urăște lumina, după cuvântul Tău cel nemincinos. De aceea păcătuind, ne poticnim zilnic pentru că umblăm în întuneric. Dă-ne să viețuim restul zilelor noastre cu ochii minții luminați. Dă-ne să umblăm ca fii ai luminii în lumina poruncilor Tale, albește veșmântul strălucitor al sfântului Botez pre care l-am înnegrit cu faptele noastre, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Secu, sub conducerea IPS Daniel Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Grija părintească față de Biserică, problemele preoților și parohiilor, au fost discutate și soluționate întro atmosferă înălțătoare duhovnicească sub umbra binecuvântată a ctitorilor acestei Sfintei Mănăstiri și a marilor duhovnici care au viețuit aici. Gazdele de astăzi s-au arătat la înălțimea înaintașilor. Vom purta în inimi această întâlnire frumoasă și fructuoasă. Daniel Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei Calinic Botoșăneanul Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor Arhim. Mitrofan Exarh Anul Nou Bisericesc
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
a găsi în această oază a ortodoxiei, izvorul cu apă vie al credinței adevărate. Prof. Roxana A. iulie 1996 Iubiți părinți și frați din Sfânta Mănăstire Secu, cu blândețe vă îndemn să luați aminte la viețuirea dumneavoastră, căci în zadar viețuiți în Sfânta Mănăstire dacă nu vă trudiți pentru dobândirea sfințeniei, pentru că sfințenia este țelul suprem al omului. Deci iubiți pocăința, dragostea și inima curată să primeze întru voi și Bunul Dumnezeu vă va face fii ai Lui prin botezul Duhului
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
prin cunoaștere și viață, cu o Încredere de neclintit, cu marea familie a celor care trăiesc noaptea, Îi cunosc și-i iubesc misterul. Am cunoscut toate bucuriile și chinurile pe care le cunosc acești oameni. Am cunoscut toate făpturile ce viețuiesc pe pămînt noaptea și, În sfîrșit, noaptea am cunoscut prietenia nemuritoare a celor trei alături de care mi-am petrecut cea mai mare parte din viață: Moartea cea mîndră, Singurătatea - sora ei cea aspră și Somnul - fratele lor cel puternic. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tine, prietene, și ți-am Închinat acest omagiu. Iar acum Singurătatea, veșnică și nesfîrșită ca pămîntul! Soră Întunecată și prieten aspru, chip nemuritor al Întunericului și al nopții, alături de care mi-am petrecut jumătate din viață și alături de care voi viețui pînă la capătul zilelor mele, de ce m-aș teme oare, atîta timp cît ești cu mine? Prieten brav, rudă de sînge cu moartea ce-a mîndră, chip sumbru, oare n-am pășit Împreună pe milioane de străzi, oare n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
accente tăioase și batjocoritoare. Și totuși, dincolo de acest dispreț sfidător, stăruia blîndețea ciudată din glasul răgușit al fetei și, În timp ce-i vorbea, Îi atinse ușor brațul cu mîna delicată, cu gestul grăbit, plin de o tandrețe inconștientă, al oamenilor care viețuiesc printre străini atunci cînd Întîlnesc pe cineva cunoscut din locurile natale. — Toată lumea-i bine, răspunse el roșind, bîlbîindu-se și trădîndu-și uimirea și stinghereala. — Ei, dacă-ntîlnești vreun cunoscut, continuă ea pe același ton ironic, salută-l din partea mea... Spune-le tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
severă bunăvoință. Terra este femeie, dar Old Catawba este bărbat, Terra este mama noastră și doica noastră și reușim să o cunoaștem, dar Old Catawba este tatăl nostru și, deși știm că este aici, nu izbutim niciodată să-l găsim. Viețuiește În pustiu, iar fruntea sa este brăzdată de munți de granit: el vede cum trăim și cum murim, iar mila sa severă veghează asupra noastră. Femeile Îl iubesc, dar numai bărbații ajung să-l cunoască: numai bărbații care, În agonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un caracter, o tradiție și o istorie proprie: este o istorie obscură, necunoscută lumii, ce nu poate fi găsită În paginile unei cărți, dar este o istorie măreață, plină de eroism, de tărie și de tăcerea veșnică a pămîntului. Ea viețuiește in inima locuitorilor, În mintea lor, În faptele lor neconsemnate, iar ei sînt mulțumiți să știe acest lucru și nu simt nevoia de a se amăgi cu visuri de glorie cuprinse În balade și Armade. Catawbianul nu simte nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să se urce. Nu avea nici o ramură pînă la vreo trei metri, dar avea scoarța noduroasă și zgrunțuroasă, și se cățără înainte să-l părăsească impulsul care-l făcuse să sară gardul. își aminti poveștile grecești despre spiritele feminine care viețuiau în copaci. Nu-i era greu să-și imagineze că trunchiul pe care-l ținea în brațe conținea trupul unei femei. îl strînse, își lipi fața de el și murmură: „Aici sînt. Aici sînt. Vrei să ieși?“. își imagină cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de dorit, la ce scară îl putem preconiza: a casei scării, a imobilului, a cartierului, a orașului întreg, sau chiar a ansamblului populației? Capitala este întîi de toate un oraș care atrage familiile bogate, iar periferia sa este locul unde viețuiesc, uneori supraviețuiesc, masele nevoiașe. Cum pot funcționa împreună aceste două entități urbane într-o aglomerare în care nucleul central pare a fi atît de îndepărtat de împrejurimile sale imediate? Ultimul capitol va trage concluziile asupra dificultăților acestei dihotomii care marchează
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
lucru cumplit 416 {EminescuOpVI 417} {EminescuOpVI 418} {EminescuOpVI 419} Ca să-mi pierz pe cel iubit. No. 7 O viață, ce viață! Până când fără dulceață Și-n necazuri să trăiesc, Până când în astă soartă 5Să trăiesc viață moartă Și oftând să viețuiesc. Nu voi viață ce mă-nșală, Ci voi moarte fără sfială, Gata sunt și hotărât. Cei de demult din vechime Li-e frică de-a ei asprime, Eu o strig, o voi să vie, O aștept cu bucurie, Nu voi mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
voi să mor Și milă n-am cui să cer, De la nimeni n-aștept dor Decât de la-nnaltul cer. No. 13 Omul cel nenorocos Mai bine ar fi bucuros De cât pre lume să se nască Și cu amar să viețuiască Mai bine să nu se mai fi-nvrednicit Lumea să mai fi văzut, Să petreacă-n isihie Cu deplină bucurie, Ziua, noaptea se muncește 423 {EminescuOpVI 424} Și se tot tiranisește. Toți cei ce trăiți în lume Luați pildă de la mine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
care nu se va mai întâmpla niciodată. Dar aceasta este o altă poveste și lui Corto, cu ochii la șoimul ce nu părăsește văzduhul de deasupra câmpului de bătălie, i se face dor de deșertul în care Cush și Shamael viețuiesc în preajma spiritelor și ceva din mireasma Africii ajunge până la el. Da, poate că acesta este semnul pe care l-a așteptat atâta vreme. Veștile din Africa sunt la fel de tulburi ca și cele din Spania. Undeva, dincolo de marginile imperiilor, mullahul pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mult și se va înstăpâni el ca proprietar al casei și agoniselii de o viață. Speranța aceasta i se spulberă într-o zi nefastă - de vară caniculară. O ploaie, rupere de nori, s-a năpustit pentru orașul și lumea ce viețuia în el. Un pârâiaș bicisnic, care uneori vara nu avea pic de apă, în urma acestei ruperi de nori își iese din firea lui obișnuită și în răstimp de două ore o bună parte din oraș ajunge sub apă. De aici
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
limba română putând servi ca model unor neaoși români,care nu pot atinge, acest nivel. Acum și pentru mine totul e clar și explicabil, tocmai datorită modului perfect în care această ființă s-a integrat mediului social în care a viețuit. Volumul în discuție îl consider o adevărată operă literară ce reflectă veridic și cu simțirea și trăirea intensă a celor ce descrie cu atâta măiestrie, încât fără nici un efort deosebit orice cititor percepe minunatul mesaj general al cărții =pacea generală
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să te las, dispuși spre melancolie. Nici măcar banii nu-i însuflețeau prea mult. De la popoarele cucerite pretindeau un tribut în produse suficient cât să trăiască fără să fie siliți să muncească; de obicei a treia parte. Altfel, le lăsau să viețuiască după propriile obiceiuri, îngăduindu-le să facă întocmai ce-și doreau cu lucrurile rămase. Regii înșiși nu țineau dinadins să-și revendice dominația asupra pământurilor și asupra popoarelor, mulțumindu-se să se afle în fruntea longobarzilor. Dar cine cunoaște bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]