1,320 matches
-
cu cartușele dinților cariați. Renunță, se răzgândise, închise gura. Se întoarse cu spatele. Fracul fâșâi, aripile dinapoi se desfăcură, fluturând, scotocea să găsească arma sau termometrul, cerul fu absorbit în sunetul de bucium sau flaut sau corn, un vânt fermecat, vindecător. Brațele pierdură strânsoarea, gâtul și umerii, pieptul deveniră libere, ușoare, uitarea cuprinsese trupul și timpul pierise. Târziu, cât de târziu, umerii fură atinși de degete care băteau un ritm lent, prevenitor, muzica încetase, dar nu și briza binefăcătoare, pleoapele ardeau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
VINDECĂTORUL Sebastian A. Corn TEXTULEȚELE astea sînt În deschidere, ca niște mottouri Dicaearchus (350 - 285 Î. Chr), discipol al lui Aristotel, a fost primul cartograf care a utilizat coordonatele geografice. Una dintre lucrările sale, Înconjurul Pământului, a fost criticată acerb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce, dar tu știi. Sau măcar seamănă cu ceva ce tu știi și eu n-am să văd niciodată. Of, of - văd atât de bine dar nu Înțeleg tot, iar la asta nici chiar cuvintele nu mă ajută! - Eu sunt Vindecătorul, Începu Moru. Tu ești Krog. Mumele noastre ne-au născut pentru că noi doi trebuia să stăm de vorbă Într-o bună zi, adică În ziua În care Siloa Îți va fi arătat că n-o să te bage niciodată În seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
burți de băut, sau să jupuiască vânatul, sau să tragă pietre mari la intrarea În peștera iernii când Începea viscolul. Habar n-aveau ei pe atunci că ea Îl purta În pântece pe Moru, cel ce avea să ne fie Vindecător. Mama mea era din neamul nostru. Eu n-am cunoscut-o, căci o puseseră ai noștri În pământ chiar În ziua În care am venit pe lume. Asta s-a Întâmplat la multe-multe veri după ce se născuse Moru, cine știe câte, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
potriviseră lucrurile astfel, dar nu Încăpea Îndoială că mumă-sa venise să-l nască pe pământul nostru, doar pentru că, după aceea, trebuia să mă nasc eu. Cum de se potriviseră lucrurile astfel? Nu știa și, pentru că nu era Încă un Vindecător În deplinătatea puterilor, dădea vina pe Tatăl din Cer - cică Tatăl și numai Tatăl ne adusese față În față. De fapt, doar bănuia că pe mine mă așteaptă. Însă, după ce trecuseră Încă atâtea veri câte degete are o mână, căpătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
De fapt, doar bănuia că pe mine mă așteaptă. Însă, după ce trecuseră Încă atâtea veri câte degete are o mână, căpătase Încredere că eu eram cel așteptat și nu s-a mai gândit la Tatăl din Cer. Moru era deja Vindecătorul nostru și Începuse să-l cam ia pe Tatăl peste picior, asta ca să nu mai pun la socoteală că nu-l mai credea În stare de toate cele. Eh, cum-necum și fără să știe prea bine de ce, dar când văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Eh, cum-necum și fără să știe prea bine de ce, dar când văzuse că nu știu nici măcar să clefăi de bucurie că mănânc carne, ei bine, atunci Își spusese: Krog va fi mâna mea peste toate cele, iar eu o să fiu Vindecătorul tuturor. Cred că așa se petrecuseră lucrurile, dar nu sunt sigur pentru că, pe vremea aceea nici Moru nu prea vorbea, și nici eu nu știam dacă omul vorbește vorba sau dacă nu cumva vorba Îl vorbește pe om. Așadar, Moru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog? - Îl Întrebasem apoi. - Chiar dacă n-am știut, acum știu. Moru află tot. Află tot și știe tot, mai puțin să ucidă așa cum ucizi tu. Moru știe să se uite la lucruri, dar tu ești bâta lui Moru. Ești piatra Vindecătorului. Sprijinul și toiagul lui Moru la bătrânețe. Asta mi-o spusese numai cu vorbe rostite, după care izbucnise În râs. Râsese la fel cum avea să râdă și În acea bună zi, În care Siloa Îmi arătase că n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu Siloa. Pfuuh. Ce-ar fi fost să-l ucid pe Moru? Și pe omul cu care era Siloa, ba chiar și pe Siloa? - Prostule! De-ai ști cât de mult ai de ucis de aci Înainte! mi-o reteză Vindecătorul. Cel mai mult! Așa că ne-am dus sus de tot. Acolo, pe pisc. Mulți dintre voi vor putea să ajungă ușor la piscul pe care m-am cățărat atunci cu Moru. E piscul cel mai Înalt din munții mei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
miști de aici, las’ pe mine. - Krog. Ești prost. Stai jos și ascultă. N-o să pricepi decât la sfârșit, dar ai Încredere În Moru și ascultă! Cine ți-a salvat viața când ai noștri vroiau să te ucidă? - Tu. Moru. Vindecătorul. - De ce ți-ai ucis fratele Înainte să apari pe lume? De ce ți-ai ucis mama de cum ai deschis ochii? Doar ca să spulberi o mână de pândari? Când vii pe lume cu asemenea păcate, nu te mai cobori la găinării decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mâna spre Miazăzi. Iar după ce ajungi la o apă cum n-ai mai văzut niciodată, ia-o pe urma soarelui, spre Apus, și ține-o tot așa. Ori de câte ori ai să dai de oameni, caută-i pe cei asemenea mie. Caută Vindecătorii. Caută-i și spune-le... zi-le să-i Învețe și pe ceilalți cuvintele! Și spune-le și vorbe din cele noi, din cele meșteșugite de mine. Învață-i cuvintele noi! - Krog e mut, i-am spus cu mintea. - Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zi-le să-i Învețe și pe ceilalți cuvintele! Și spune-le și vorbe din cele noi, din cele meșteșugite de mine. Învață-i cuvintele noi! - Krog e mut, i-am spus cu mintea. - Iar Moru e bătrân! - se Înfurie Vindecătorul. Moru a Început să uite cuvintele și, la fel ca el, și ceilalți Vindecători, sunt sigur. Spune peste tot pe unde ajungi că a sosit vremea vorbelor, iar ceilalți Vindecători vor Înțelege. În clipa aceea am uitat de Siloa, jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din cele noi, din cele meșteșugite de mine. Învață-i cuvintele noi! - Krog e mut, i-am spus cu mintea. - Iar Moru e bătrân! - se Înfurie Vindecătorul. Moru a Început să uite cuvintele și, la fel ca el, și ceilalți Vindecători, sunt sigur. Spune peste tot pe unde ajungi că a sosit vremea vorbelor, iar ceilalți Vindecători vor Înțelege. În clipa aceea am uitat de Siloa, jur! Am uitat și de cuvântul acela pe care tocmai Îl meșteșugise Moru pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am spus cu mintea. - Iar Moru e bătrân! - se Înfurie Vindecătorul. Moru a Început să uite cuvintele și, la fel ca el, și ceilalți Vindecători, sunt sigur. Spune peste tot pe unde ajungi că a sosit vremea vorbelor, iar ceilalți Vindecători vor Înțelege. În clipa aceea am uitat de Siloa, jur! Am uitat și de cuvântul acela pe care tocmai Îl meșteșugise Moru pentru ea. Am uitat, pentru că mi se părea că și femeie, și frumos, nu mai aveau loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În cele ce mi le spunea Moru. Ba chiar, m-am gândit că frumos nici nu Înseamnă mare lucru dacă luai bine aminte la ce dorea Moru. - Krog e mut, am mai zis. Cum o să-i Învețe vorbe pe ceilalți Vindecători? - Cu vorbe din minte, de ce faci pe prostul? Pe Krog Îl aude toată lumea. - O să mă alunge. De ce să mă asculte pe mine? - Poate că n-o să te alunge. Toți Vindecătorii știu că va veni un trimis. Și eu știam asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am mai zis. Cum o să-i Învețe vorbe pe ceilalți Vindecători? - Cu vorbe din minte, de ce faci pe prostul? Pe Krog Îl aude toată lumea. - O să mă alunge. De ce să mă asculte pe mine? - Poate că n-o să te alunge. Toți Vindecătorii știu că va veni un trimis. Și eu știam asta, dar n-am crezut că tocmai eu voi fi cel ce va Îndemna trimisul să plece la drum. - Și dacă mă vor Întâmpina cu pietre și cu sulițe? - Krog e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rășchirat degetele. - Fă niște cuvinte și pentru astea, am spus. - Se cheamă degete. - Nu pentru degete. Cred că În atâtea zile, i-am arătat eu toate degetele mâinilor, am să mă Întorc ca să-ți spun ce am vorbit cu ceilalți Vindecători. Că le-am spus ce ai vrut tu să afle. Deși era cam trist, Moru a zâmbit. A tras cu coada ochiului spre oamenii de pe culme. Părea Îngrijorat dar, cumva, am priceput că nu se grăbea foarte tare. - Krog, Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iar noi doi suntem Tatăl. Mi-a spus că numai un ucigaș ca mine putea să se Încumete la asemenea călătorie. Mi-a spus de limba pe care o meșteșugea. Mi-a spus de limba pe care o știau toți Vindecătorii. Mi-a spus că limba, așa cum o Învățase el de la mumă-sa, nu mai ajungea. Că oamenii și cele ce vor fi mame știau de acum cu mult mai multe decât atunci când primul Vindecător se gândise la primele cuvinte. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
limba pe care o știau toți Vindecătorii. Mi-a spus că limba, așa cum o Învățase el de la mumă-sa, nu mai ajungea. Că oamenii și cele ce vor fi mame știau de acum cu mult mai multe decât atunci când primul Vindecător se gândise la primele cuvinte. Mi-a spus tot, tot, tot, deși nemernicii ăia plecați de pe culmea de la Miazănoapte se apropiau de noi văzând cu ochii. Of, of, Moru tot vorbea, iar eu habar n-aveam În ce mă vâra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Mi-a spus tot, tot, tot, deși nemernicii ăia plecați de pe culmea de la Miazănoapte se apropiau de noi văzând cu ochii. Of, of, Moru tot vorbea, iar eu habar n-aveam În ce mă vâra. - Krog să le spună celorlalți Vindecători că Moru din munte, fiul Psarei, nepotul Milei și coborâtor al Tatălui, a spus asta. Și mai zi-le că Moru știe ce va fi, că știe cât de mare e prețul cuvintelor, dar că n-avem Încotro! Cuvintele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nepotul Milei și coborâtor al Tatălui, a spus asta. Și mai zi-le că Moru știe ce va fi, că știe cât de mare e prețul cuvintelor, dar că n-avem Încotro! Cuvintele nu trebuie să mai fie doar ale Vindecătorilor. Nu. În sfârșit, pricepusem. Eu eram Krog și nu știam cum o chemase pe maică-mea, și nimeni nu mai ținea minte cum o chemase și nici măcar dacă avusese vreun singur nume sau dacă nu o alintase cu alt nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu mai ținea minte cum o chemase și nici măcar dacă avusese vreun singur nume sau dacă nu o alintase cu alt nume, fiecare om care dorise s-o facă mamă. Pe de altă parte, iată că eram fratele lui Moru, Vindecătorul care știa numele străbunilor săi, omul care ne alina durerile și care meșteșugea vorbe noi. N-o să spun ce am Înțeles atunci, pentru că pricepi și singur, fără să fie nevoie de cuvintele mele care, s-ar putea să mă vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o să spun ce am Înțeles atunci, pentru că pricepi și singur, fără să fie nevoie de cuvintele mele care, s-ar putea să mă vorbească ele pe mine. - Nu vrei măcar să-i omor pe proștii ăia? - l-am mai Întrebat pe Vindecător când i-am văzut pe oamenii de pe culme cum o luaseră la fugă spre noi. - Ba da. Numai că după ei vor veni alții și alții. Mai ales după ce o să afle că Krog, bâta și piatra lui Moru, toiag al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ei vor veni alții și alții. Mai ales după ce o să afle că Krog, bâta și piatra lui Moru, toiag al Tatălui, a plecat În călătorie. - O să-i ucid și pe ăia care o să vină după ei. L-am apucat pe Vindecător de cot, l-am tras degrabă Într-o viroagă și i-am făcut semn să se ghemuiască. O fi știind el nume, o fi având el habar să ne vindece și să meșteșugească vorbe, dar eu eram toiagul și piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de la Început, ca o mormăială dulce ce nu putea să amintească decât de volbura liniștită a vorbelor din minte. Mă gândeam la oamenii de pe culme. Îi omorâsem ușor, zdruf-zdruf-zdruf, așa cum ucisesem mereu, numai și numai ca să scap de griji, deși Vindecătorul Îmi zisese că de data asta grijile nu aveau să dispară la fel de iute. - E o luptă Între Moru și oamenii ăștia. Ei doresc cuvintele doar pentru Vindecători În timp ce eu... Of, of, poate că trebuia să-ți spun totul mai demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]