2,276 matches
-
Dar numele lui Laurence o făcu pe Fran să-și amintească de ceva. — Oh Doamne! Laurence! Trebuia să luăm cina cu mama lui în seara asta! Arăt decent? Stevie studie ținuta ușor excentrică a lui Fran, alcătuită dintr-o tunică violet fără mâneci, purtată peste colanți verzi închis. — Eu zic că arăți bine dar, ce-i drept, zise Stevie arătând spre fusta de tweed și jerseul pe care le purta 364 de zile din 365 -, noțiunea de ținută de zi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Îndepărtau de Bravetta cu toată viteza, portiera din spate rămăsese deschisă, dar pe Zero nu-l deranja, chiar dacă i-ar fi văzut cineva și ar fi luat numărul mașinii, sau l-ar fi identificat pe băiatul cu părul lung și violet, Îngenuncheat pe podea, căci putea să se bucure până la ultima secundă de spectacolul nociv al acelui McDonald’s În flăcări. În Roma apăruseră zeci de asemenea fast-fooduri. La Început stârniseră doar indignare și vreo câteva proteste, apoi doar entuziasmul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
eram și eu acolo, am auzit. De ce n-ai cumpărat-o? spuse Antonio. Am uitat, OK? minimiză ea, Încercând să șteargă pata de afine de pe uniforma galben-deschis a lui Kevin. Inutil: chiar În dreptul zonei inghinale se formase o dezgustătoare pată violetă. Emma nu voia ca surorile să creadă că mama lui Kevin nu avea grijă de igiena personală a fiului. Ei, vorbesc cu tine, uită-te la mine când Îți vorbesc. La ce te gândești? Grăbește-te, spuse Emma, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Muzica aceea care duduia În căștile walkmanului o ținea la distanță. Autobuzul frână brusc și Emma se prăbuși peste Valentina. Hectolitri de Roberto Cavalli. Iar buzele Îi erau făcute cu ruj de culoarea cireșelor. Și unghiile vopsite - cu un roșu violet, stropit cu punctulețe sclipitoare. Și fusta aceea mulată, și cizmele. S-a făcut frumoasă. După părerea mea, nu merge deloc la general, azi după-amiază. Se Întâlnește cu amantul. Cine o fi de data asta? Avea dreptate tata. Și ea ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din sfera care-i fusese destinată. Asistentul aruncă o privire plină de dispreț către mulțimea de studenți din care și el făcuse parte până În urmă cu câțiva ani și văzu venind spre el un tânăr delicat cu părul lung, vopsit violet și Împletit În niște codițe Încâlcite, la capătul cărora atârnau niște biluțe strălucitoare. Avea un inel În nas și o biluță de argint Înfiptă În limbă. În ciuda acelor Însemne tribale, purta În mâna dreaptă o geantă diplomat din piele. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi ajungeau până pe gulerul cămășii. Câteva fire de păr rare, patetice. — Nu, răspunse Zero, e părul meu. Părul: singurul lucru pe care-l moștenise de la tatăl său, singurul simbol al Înrudirii lor de sânge. Creț, aspru, sârmos. Și-l vopsise violet pentru că nu voia să-l aibă ca tatăl său. — Dumneavoastră credeți că un judecător sau curtea juraților ar putea lua În seamă un reprezentant al legii cu părul violet? insistă Ferrante, pe punctul de a-și pierde răbdarea. Acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
al Înrudirii lor de sânge. Creț, aspru, sârmos. Și-l vopsise violet pentru că nu voia să-l aibă ca tatăl său. — Dumneavoastră credeți că un judecător sau curtea juraților ar putea lua În seamă un reprezentant al legii cu părul violet? insistă Ferrante, pe punctul de a-și pierde răbdarea. Acesta este respectul pe care dumneavoastră Îl aveți În fața legii? — Legea suntem noi, răspunse Zero calm. Totul se schimbă. Se gândea că Într-o zi părul lui violet putea să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
turbată a sferei de sticlă, și-și pipăia nasul dureros și Înroșit, și pretindea să-i dea bani pentru a-l ajuta pe el și pe tovarășii lui - care Într-o zi, probabil, aveau să-l Împuște. Aris, cu părul violet, strâns În codițe aspre, un predicator al unei religii necunoscute. Aris, găurit de cârlige de pește, inele și lanțuri de metal, de nerecunoscut și, de altfel, necunoscut - hotărât, singuratic și sălbatic, mirosind a iarbă și a câine, a pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-și buzele și aranjându-și bretonul. — Ce anume? Îi replică Maja absentă, Întrebându-se neliniștită dacă noua sa coafură pe care i-o făcuse Michael o făcea, Într-adevăr, să pară mai tânără. Un june amenințător și urât mirositor, cu părul violet și cu inel În nas, le ieși alergând În Întâmpinare când se deschise ușa ascensorului, iar doamna Fioravanti, În loc să țipe speriată de această teribilă apariție, se aruncă În brațele lui. Și rămase acolo, pe jumătate leșinată - și nu răspunse când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de argint. Eu Însă, aveam un ideal: să fiu altfel decât ei. Nu frecventam astfel de localuri, iar persoanele care mergeau În astfel de locuri Îmi repugnau. — De ce-mi spui toate astea? Întrebă Aris sâcâit. Privea semaforul roșu - umbra violetă a norilor care mângâiau ruinele palatelor imperiale de pe Palatino. Cine știe, poate că spera să o vadă În ea pe fata aceea care fusese de demult și care poate mai exista Încă, undeva În sufletul ei. În clipa aceea, dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vreun adăpost pe marginea străzii. Canistra plină e deja pregătită În spatele scaunului. Și Îi va da foc pentru a o vedea intrând În flăcări și arzând În infernul care o așteaptă. Eșarfă portocalie fâlfâitoare, păr strâns erotic la ceafă, poșeta violetă cu curea peste piept, hăinuță de blană pe umeri, cizme și fustă până la genunchi, Emma ieșea pe poarta care despărțea Tiburtina de edificiul din fier și sticlă al agenției, Însoțită de un grup de femei care chicoteau și râdeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
așa cum n-a mai fost de ani de zile - neștiutoare, palidă, nehotărâtă, cu eșarfa portocalie atingând trotuarul, mâinile subțiri ce sâcâie Într-una fermoarul poșetei: voia s-o deschidă ca să fumeze o țigară, dar se Înțepenise. Antonio cunoștea poșeta aceea violetă, Îi cunoștea toate hainele. — Mă bucur pentru tine, Îi spuse el rece. Felicitări. Dar eu lucrurile vreau să le pun totuși la punct. Copiii mei trebuie să aibă ce-i mai bun. Nu vreau să crească În casa mamei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Pe peronul alăturat, Eurostarul se desprindea de tampoane, Încet ca Într-un vis. Trenul pentru aeroport trebuia deja să fi ieșit din Roma. a optsprezecea oră Sasha o recunoscu imediat. O eșarfă imposibilă din pene de struț, poșeta de catifea violetă, părul despletit ca niște alge, gura roșie ca un coral. Deși era doar o moleculă În mulțimea de turiști, de pierde-vară și de localnici veniți În centru pentru promenada de vineri seara, staționând pe trotuarele de pe Corso, pălăvrăgind În fața vitrinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să mănânce animale moarte și ajunsese să nu mai mănânce aproape nimic, și nu mai avea grijă nici de sănătatea lui, nici de el Însuși. Dar nu era mama lui, era prietena lui. Maja Își Înfășură unul dintre cârlionții lui violeți și aspri În jurul degetului. Părul lui Aris era tare ca sârma. Încă nu-i venea să creadă că Îl sărutase. Zâmbi liniștită. O lună poate fi surprinzător de lungă. Se pot Întâmpla atâtea lucruri. Și-ar putea schimba părerea. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să părăsească locul cald în care picotea de multă vreme, mângâiat de un abur umed și înmiresmat. Țâșnise fără vreo idee, se aruncase înainte fără gânduri, până ce dăduse de fața fermecată a lumii. În primul moment, totul i se arătase violet. Ieșise în mijlocul unui câmp, dar el vedea totul, și iarba, și pădurea din depărtare, și copacul din față, și chiar omul de sub el, în violet intens, iar culoarea aceasta îl uimise atât de tare, că rămăsese câtva timp încremenit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe când era Barbu Cocoșaru, mort în fața picturii lui Ioniță Zugravu, după ce se apucase să povestească despre cum privea Pampu când privea cerul și era vesel. Și în timp ce se înălța din cadavrul Cocoșatului, pe buzele lui Ioniță Zugravu ieșea un val violet de căldură, ca o boare în miezul verii. Este inexplicabil cum își amintește toate amănuntele, mai repede decât ce-a trăit ieri ori alaltăieri. Și ceea ce este și mai și e sentimentul pregnant și viu că a pictat cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
încă lumină. Soarele bătea pe buza pământului și călugării se pregăteau de vecernie. În urma lui Ioniță plutea un abur subțire, mov și risipit. La poartă, a întins câțiva galbeni unuia, tot așa, zâmbind cu un singur obraz, învăluit în ceața violetă, și duși au fost. Siguranța Eliberatorului, modul lui liniștit și operativ îi impuseseră respect atunci, iar acum încă și-l mai amintea ca pe un ins pozitiv. Și nu putea să nu recunoască înrudirea: Andrei Ionescu avea același gen de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Și dintr-odată buzele lui Andrei Ionescu încep să se miște. Lent, ca și cum ar fi vrut să spună ceva, într-un moment de mare nehotărâre. Apoi oftează lung și din gura lui începe să se prelingă un fuior de abur violet, ca o ceață colorată și grăbită. Sunt valuri de aburi liliachii și fierbinți care se rostogolesc ca o invazie de petale. Zogru privește liniștit, ca la un spectacol, așa încât reacția Giuliei îl ia prin surprindere. Ea așază tuberoza pe televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Prahova profesor coordonator Albu Elena Vioreaua Vioreaua cea vestită Înflorește amuțită Și împrăștie mireasmă, Fiind a lumii agheasmă. Ea este floarea cea dintâi, Darul meu de căpătâi, Aceasta floare doar a mea Se numește viorea. Este plantă parfumată De culoare violet, Nu-i place a fi adunată Fiindcă moare în buchet. Iarna Crunta iarnă a sosit, Pe crivăț călare a venit, Pufnind și aruncând peste tot Frig și fulgi mari de omăt. Ea-i ființa cea mai rea Ne aduce doar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-nceput. A fost un vis din cer născut Și vraja-i dulce mă-nvelea. Și azi mai știu ce drag mi-era Cel ce în vis mi-a apărut. Marea de-argint Vino, zbuciumată, val unduios în cristal, Vino, albastră, violetă și verde la mal, Vino tulburată ori însorită, zâmbind, Către mine, dantelă în luciu de-argint. Șoroștinean Florin, clasa a VII-a Școala Gimnazială Păuca, structura Bogatu-Român Sibiu profesor coordonator Tili Dana Mama înger păzitor Mama - i înger păzitor, Pentru
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din Charny, chiar de la Început, Michel fusese izbit de cruzimea băieților. E drept că erau fii de țărani, adică mici animale, Încă aproape de natură. Totuși, te uluia cu ce naturalețe voioasă, instinctivă, Înfigeau În broaște vârful compasului sau penița; cerneala violetă se răspândea sub pielea bietului animal, care murea Încetul cu Încetul, prin sufocare. Băieții se strângeau În cerc, Îi urmăreau agonia cu ochi strălucitori. O altă distracție favorită era să taie cu foarfecele cornițele melcilor. Întreaga sensibilitate a melcului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu te mai preface că te știu io cum ești. Și geometria se reașează ușor-ușurel peste parcul Plumbuita care se înfățișează din nou cu aleile sale rectilinii, un parc atât de trebuincios și cuminte. Un țânc smotocit într-un cărucior violet cu flori verzi e împins cu mândrie de mămica lui, soție de agent comercial la Ana Electronics și posesoare a unei mașini de spălat în opt timpi, model italian, capacitate 12 litri, ultimul răcnet. Țâncul de nici doi ani poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
susținut și eu. Am fost imediat pus la respect - și pe bună dreptate - fiindcă deocamdată sunt un biet cadet care ar trebui să-și cunoască lungul nasului. Doamna director e o doamnă foarte frumoasă. Poartă costume violet și cămăși tot violet. Nu ne ia niciodată pe nepregătite. Îi auzim tocurile luând contact cu gresia bej cu cel puțin zece metri înainte să intre în bucătărie. Mereu intră în bucătărie. După mine, cred că e nesănătos ca o doamnă să-și înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prefac că o cred... — Cu Violet nu-i a bună, observă Sophie. Eu te-am avertizat, MM. —Da, așa e. Cu toate astea, o să facă treabă. Și dacă nu apare? zise Matthew. O să joace Tabitha în locul ei? Ah, apare ea, Violet. Vocea lui MM era sigură. Nu-și poate permite să se ducă vestea că se comportă în felul acesta. Dar nu, n-aș pune-o pe Tabitha s-o înlocuiască. N-are stofă de așa ceva. Sally intră rapid într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care făcea ca trupul ei micuț să pară și mai fragil și cu ochii ei imenși, de culoarea panseluțelor scufundate în apă, Violet era alegerea perfectă. Purta un pulover închis în față, lălâu, care avea exact aceeași nuanță de albastru violet ca și ochii ei, jumătate din nasturii în formă de perlă ai acestuia fiind desfăcuți, lăsând să se vadă bluza mulată de dantelă de dedesubt, și o pereche de pantaloni trei sferturi bej, pe șolduri. Eșarfa de mătase din jurul gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]