1,211 matches
-
restrâns: arbore (< lat. arborem) -copac, cal (< lat. caballus)-mușcoi „catâr“, casă (< lat. casa)-argea „colibă sub pământ“, râpă (< lat. ripa) -mal, cerbice (< lat. cerbicem) -grumaz, cute (< lat. cotem)-gresie, laț (< lat. laceus) -cursă „capcană“, sat (< lat. fossatum) -cătun „sat mic“, viperă (< lat. vipera)-năpârcă, viță (< lat. vitea)- curpen „viță sălbatică“. Elementele lexicale considerate a fi din limba traco-dacă ocupă aproximativ aceeași poziție în vocabularul reprezentativ al limbii române ca elementele din substrat din celelalte limbi romanice. În limba română, avem douăzeci
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
lat. arborem) -copac, cal (< lat. caballus)-mușcoi „catâr“, casă (< lat. casa)-argea „colibă sub pământ“, râpă (< lat. ripa) -mal, cerbice (< lat. cerbicem) -grumaz, cute (< lat. cotem)-gresie, laț (< lat. laceus) -cursă „capcană“, sat (< lat. fossatum) -cătun „sat mic“, viperă (< lat. vipera)-năpârcă, viță (< lat. vitea)- curpen „viță sălbatică“. Elementele lexicale considerate a fi din limba traco-dacă ocupă aproximativ aceeași poziție în vocabularul reprezentativ al limbii române ca elementele din substrat din celelalte limbi romanice. În limba română, avem douăzeci și trei
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
luminos și limpede, de parc-ar fi în regulă. Prieteni din nou, în baia asta, isprăvim să ne spălăm de iubire. McCABE, BRIAN Cap. 48, par. 2. Directorul marțian este din schița Feathered Choristers. MacCAIG, NORMAN Cap. 48, par 22. Vipera șerpuitoare este din poemul Movements. MacDIARMID, HUGH Cap. 47, par. 22. Remarca maiorului Alexander că „E mai bine să ai hărți neadecvate decît să nu ai deloc; cel puțin, ele arată că pămîntul există“, este furată din The King of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sute de pete țopăitoare, hirsute, roșcovane se iviră din beznă, cățărîndu-se pe funia de lumină. Curând, aripi pieloase de liliac, cozi șfichiuitoare, ciocuri coroiate, piepturi gheboase, coarne de taur și de berbec și de țap și de muflon și de viperă cu corn și de dragon se iscară dintr-o mocirlă de urlete ca de femeie ce naște și ca de bărbat cu boașele smulse. Alergau tot mai repede, se apucau ca păduchii, cu căngi și ventuze, de șuvițele de lumină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și aur, și din mandibulele rădastei se formau două statuare femei goale, străjuind, cu cornuri ale abundenței în mâini, o intrare de iad, și fiecare corn al abundenței, la o nouă mișcare-a mătăsii, devenea o aglomerare de cranii de viperă. Luci devenise o herghelie de cai cu șeile de cașmir înflorat, iar în mijlocul florilor aspide și unicorni își disputau o gemă fără de preț, iar gemă era o planetă acoperită de nori, prin spărturile cărora se zăreau iazuri și cratere, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de mucava poleită, sprijinindu-și o mână pe umărul unui sculptor care cioplea la un bloc de marmoră. Veneau apoi bijutierii, ceasornicarii și florarii (cu o imensă jerbă de orchidee, cum gloata nu mai văzuse nicicînd: sute de guri de vipere deschizîndu-se ca să-și azvârle parfumatul venin), boiangiii, cizmarii și brutarii. Aceștia din urmă coceau pâine chiar în carul lor tras de opt boi și-o aruncau, fierbinte, târgoveților. Într-una dintre ele, strigau ei, era ascuns un inel cu mărgăritar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rămase în urmă și nu mai era acum decât una dintre miliardele de fețe care avuseseră vreodată ființă, fețe de muște și de păianjeni, de lipitori și de sarcopți ai râiei, de acarieni și de oameni, de vulpi și de vipere, de îngeri și de ploșnițe, de broaște și de fetuși, fețe foindu-se, mișcând mandibule și maxile, palpi labiali, căscând boturi pline de colți, încruntîndu-se mânios sau zâmbind cu duioșie, fețe pline de ochi, de nări, de limbi despicate și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în încercarea de a pricepe de ce fusese tocmai ea cruțată. După aproape un minut de tăcere încordată, din spatele piedestalului apăru un bărbat care începu să aplaude. - Oksana Bint Laesia. Ce onoare pentru planeta de origine să scoată colții unei asemenea vipere! Cine ar fi crezut vreodată că, în ciuda stranietății despre care povesteau toți prietenii tăi, vei decădea totuși într-atît încît să te aliezi cu viermele ăla de împărat. - Ce vrei să spui? mârâi femeia. - Să nu îmi insulți inteligența! Doar n-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mine, toate astea sunt baliverne. Vrăjitoarea asta are limba prea lungă. Hotărâri definitive! Alegeri de neînlăturat! Ce vorbe mari! Gogoșile astea să le vinzi țărănoilor de prin părțile voastre, babă neghioabă! Malaberga se aprinse și șuieră spre el ca o viperă: — Mânca-ți-ar furnicile creierul! Tu-mi spui mie babă? Neghioabă? Țeastă de hun! Porni să se ridice, dar își pierdu echilibrul și căzu greoi, înapoi, pe bancă. Râseră cu toții, iar la urmă, ea mai tare decât toți. — Câți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ori că e vreun lăudăros și povesti ce putuse să vadă ca membru în garda personală a lui Magister militum, care, de altfel, călătorise foarte rar la Ravena în ultimii ani, fie pentru că din totdeauna considerase Curtea un cuib de vipere, fie pentru că se găsise adesea angajat în campanii militare. Frediana, închisă într-o tăcere plină de durere între vociferările comesenilor, îl ascultă, cu toate acestea, cu atenție și desigur nu pentru că ar fi interesat-o acele subiecte. După ce-l văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Am adunat ostașii și am rămas în dreapta plutonului... „Gde nacialnic?” - a fost prima vorbă spusă răstit de un maior rus. Am făcut un pas în față. „Tî net nacialnic! Nazat!” au răsunat răstit cuvintele maiorului, însoțite de o privire de viperă... Până să ne dezmeticim că ei erau stăpânii și noi supușii, ne-am trezit înconjurați. Un sergent ne a spus pe limba noastră: „Războiul s-a sfârșit și veți pleca acasă. Depuneți armele și predați toate bunurile militare. Acasă tot
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
credeți că vecina dumneavoastră de sus ar avea intenția să vă otrăvească? Doar sunteți prietene bune, dacă nu mă înșel?», am încercat eu să fac pace. «Prietene? Îmi vine să mor de râs. Sau dumneavoastră vă puteți împrieteni cu o viperă? O viperă, dacă vă spun! Mi l-a suflat pe tinerelul acela crud, de-ți vine să muști din el. Ei, așa procedezi, când ești o prietenă bună?» Și a vorbit tot așa mai departe, iar eu nu mai pricepeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vecina dumneavoastră de sus ar avea intenția să vă otrăvească? Doar sunteți prietene bune, dacă nu mă înșel?», am încercat eu să fac pace. «Prietene? Îmi vine să mor de râs. Sau dumneavoastră vă puteți împrieteni cu o viperă? O viperă, dacă vă spun! Mi l-a suflat pe tinerelul acela crud, de-ți vine să muști din el. Ei, așa procedezi, când ești o prietenă bună?» Și a vorbit tot așa mai departe, iar eu nu mai pricepeam nimic, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îl ajuta să presimtă o primejdie iminentă. Nu este timpul pentru acțiuni pripite sau prost gândite. Minutele așteptării încordate se scurg greoi, însoțite de palpitațiile date de certitudinea că undeva, în apropiere, se află un pericol la fel de mortal precum o viperă înfuriată. Mirosul cadavrelor intrate în putrefacție, emană parcă din fiecare cărămidă a ruinelor din jur. În fața lor, turnul zvelt și prelung al clopotniței se ridică asemeni unui uriaș deget către cer. Bâzâitul unui avion care survolează orașul la joasă înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dintre figura ei agresivă și ușoara graseiere, care îi revine, temperată, din copilărie (mai fermecătoare la vârsta asta decât atunci), ca întotdeauna când e stăpânită puternic de un afect. Faptele - statu quo 1. În piept, însă, încep să se zvârcolească vipere. Nu sunt decât cincisprezece zile de atunci... Aveam spiritul liber. Azi... A fost fatal, predestinat. Dacă, spre a înnoda o intrigă, un scrib ar fi imaginat o întîlnire atât de întîmplătoare ca aceea de aici dintre mine și Adela, toată lumea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a simți. Perceperea concreteții iubirii, chiar când femeia lipsește, sporește impresia de senzualitate. Ideea este exprimată discursiv, apelând la imagini metaforice explozive ori la sintagme oarecum comune în inventarul lexical al îndrăgostiților patetici: - "În piept, însă, încep să se zvârcolească vipere" (p. 86); - "Atingerea mâinii Adelei îmi răspândește în sânge și în sufletotravă"; - "tensiunea nervilor, ajunsă până la rupere" (p. 104); "demența mea..." (p. 106); - "Cu sufletul dezechilibrat încă de atingerea mâinii Adelei..."( p.131); - "Ce dureros de femeie era cu rochia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lucruri despre care nu se poate vorbi, cel mult asculta Doors până dimineața, cu o sticlă de bere în mână și cu cineva rătăcit prin așternut alături. Atât pentru el, cât și pentru mine singurătatea era în acele zile o viperă căreia trebuia să-i sfărâmi capul cu orice preț. Și asta zi de zi. Aveam și unul, și altul nevoie disperată de o prezență umană care să tacă alături fără să ceară prea mult, lingându-și propriile răni. Eu mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de curenții calzi care se ridicau din iarba arsă, erau foarte verzi, chiar dacă erau doar niște fante, niște semilune. Capul Îi era aplecat Înainte, sprijinit de brațul balansoarului. Se uita În sus la mine. Asta Îi crea o postură de viperă. Fără să-și Îndepărteze privirea, Își potrivi picioarele, desfăcându-le ușor. ― Ai niște ochi uluitori, Îmi spuse. ― Ochii tăi sunt foarte verzi. Aproape că par falși. ― Sunt falși. ― Ai ochi de sticlă? ― Da. Sunt oarbă. Eu sunt Tiresias. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scris. Mi-am revenit apoi cu încetul, încercînd mai întîi (ca leac de sperietură) să țin în palme, ca pe niște tarantule hidoase, literele unui vechi alfabetar. Nu le puteam privi 51 fără oroare. "A" devenea cu o iuțeală de viperă "B", "B" devenea "C", "C" se schimba în "W"... Le-au trebuit zile ca să se stabilizeze. Am putut apoi citi titlurile ziarelor, ignorând tendința lor spre modificări perverse și prevestiri sinistre. La începutul școlii eram aparent vindecat, dar frica în fața
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tunul și cu tancul și nu s-a întâmplat nimic, pentru că pe ăsta nu-l putea omorî decât cuțitul lui Rahan, care a stat două zile și două nopți într-un pahar cu sânge de antilopă amestecat cu venin de viperă. Asta îmi spunea Coșuță și, sincer, din toată povestea lui nu mă interesa decât partea cu gașca. Nu, nu mă întrebați de serile când îmi luam inima-n dinți, îmi înghițeam uimirea și spaima și deznădejdea că totul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
74 , cum dorm întotdeauna, mă retrăgeam, încet, în mine însumi. Curând nu mai percepeam zgomotul îndepărtat al discotecii și o vomă de gânduri și imagini mă invada, mă tortura, nu-mi dădea voie să dispar în somn. Un cap de viperă, luminos, cu colții curbi, căsca botul pe retinele mele. Un mort, cu pielea feței în putrefacție, îmi spunea încet numele. La geamul dormitorului câteva capete verzui de copii lunecau ca niște baloane, încercînd să pătrundă înăuntru. Voci poruncitoare îmi răsunau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
burțile moi, tolăniți pe mari postamente de scândură. Gavialul avea un bot lung și subțire, ca de rață, cu dinți de ferăstrău. Roșu ca mărgeanul, cu inele late, negre, șarpele surucucu se încolăcea în vitrină alături de cobra cam famelică și viperele cu și fără cornițe. Broaștele țestoase de la ieșirea din sala reptilelor erau, desigur, cele mai "prezentabile" ființe din acel iad. Țestoasa de supă, țestoasa-elefant și careții de mare, în posomoreala lor gerontofilă, ne amuzară un pic, dar Gina se cam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ada și Carmina erau acum iar lângă noi, în obișnuitele lor rochițe. Ada își puse iar coroana aurie pe cap și ceasul la mână. Porni atunci Puia, rece ca o sticlă cu apă de la gheață, fascinantă ca ochiul transparent al viperei, dar mai presus de orice - neatentă, abstrasă. Zăngănindu-și ușor pandantivele și cerceii, ea străbătu cele șapte intervale cu pas egal, neschimbată, mereu identică sieși. Depășind linia de șaptezeci de ani era aceeași copilă frumoasă și, la propriu, fără pereche
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unsprezece ani poate să arate ca regina din Saba, Semiramida și Cleopatra la un loc, ea arăta asemenea lor. Părul, aproape alb, și-l ridicase în creștet și-l împletise într-un con spiralat, în jurul căruia se răsucea ca o viperă o panglicuță de catifea verde închis. Tâmplele ovale, urechiușele roze, îngreunate de cercei în care arama și safirul se îngemănau, sprâncenele complet rase și genele lungi de aproape trei centimetri, curbate în sus, obrajii ovali și pomeții ridicați, buzele arcuite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
probabil, și acum se refugiase aici, fără să iasă din raza lui Pascalopol. Zărind pe Felix, Otilia îl chemă în șoaptă. - Ce faci? Vino aici! Când Felix se rezemă de canatul ferestrei, Otilia îi spuse tot încet: - Nu știi ce viperă este tanti Aglae asta! Uf! Ca și când ar fi bănuit o inimiciție, Aglae, care-i zărise în treacăt sub sclipirile lunii, zise tare de jos: - Otilio, să-l aduci mâine pe dumnealui la noi!- Da, tanti, răspunse cu o miere teatrală
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]